Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 64/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 64/2008
Ședința separată și nepublică de la 30 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
Judecător - -
Grefier - -
Prezentul complet a fost constituit în baza disp. art.95 și urm. din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I reprezentat prin procuror -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.62/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - - personal și asistat de avocat din Baroul A, apărător ales cu împuternicire avocațială la dosar,
- intimat Parte responsabilă civilmente - personal,
și avocat în substituire avocat desemnat apărător din oficiu pentru inculpatul intimat care este lipsă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța raportat la dispozițiile art.485 Cod procedură penală și față de împrejurarea că inculpatul este minor și inculpatul recurent a fost minor la data săvârșirii faptei pune în discuția părților publicitatea ședinței de judecată.
Reprezentanta parchetului solicită declararea ședinței nepublice.
Apărătorii inculpaților solicită declararea ședinței nepublice.
Instanța, în baza disp. art.485 Cod procedură penală declară ședință separată și nepublică.
S-a procedat la audierea inculpatului recurent, declarația acestuia fiind atașată la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales la inculpatului recurent, avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpatul așa cum a fost formulat, desființarea hotărârilor atacate și casarea, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.385/9 pct.14 Cod procedură penală, respectiv s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art.72 Cod penal.
Susține că s-a criticat hotărârea judecătoriei și prin prisma disp. art.483 Cod procedură penală deoarece nu s-a avut în vedere faptul că inculpatul a fost minor la data săvârșirii faptei și trebuiau aplicate dispozițiile speciale privind cauzele cu inculpați minori.
Mai mult decât atât s-a solicitat aplicarea unei pedepse dintre cele prevăzute de art.101 Cod penal.
Prin administrarea probelor reținute la cele două instanțe, greșit a fost calificată și contribuția inculpaților și care împreună au luat hotărârea să săvârșească această infracțiune și inculpatul nu a avut un plus de contribuție deoarece era mai mare ca și inculpatul cu un an ci trebuia să i se aplice o pedeapsă ca și la minori. Aplicarea unei măsuri educaționale era suficientă pentru reeducarea acestuia. Inculpatul a recunoscut, a regretat și a înțeles consecințele faptelor sale, acesta s-a reintegrat social, lucrează alături de mama sa și solicită a se avea în vedere faptul că se cunoștea cu partea vătămată, frecventa des casa părții vătămate și nu a știut că pătrunderea în casa părții vătămate în lipsă putea aduce asemenea consecințe și solicită interpretarea acestei împrejurări ca și o circumstanță atenuantă.
În concluzie solicită admiterea recursului și casarea hotărârilor atacate și aplicarea unei măsuri educative.
Apărătorul din oficiu pentru inculpatul intimat, avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpatul și casarea hotărârilor atacate și în baza art.385/7 Cod procedură penală, extinderea efectelor recursului și asupra inculpatului intimat, reducerea pedepsei aplicate inculpatului și a se da o mai mare eficiență disp. art.74, 76 Cod penal, acesta era minor la data săvârșirii faptei și nu are antecedente penale.
Intimat parte responsabilă civilmente solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicate inculpatului recurent.
Reprezentanta parchetului susține că în cauză se creează un tratament discriminator între cei doi inculpați minori.
În prezent nu există o atare posibilitate și ai aplica o altă măsură decât libertatea supravegheată nu este în favoarea minorului. Este o pedeapsă cu suspendare pe 1 an, apoi inculpatul va fi reabilitat de drept.
În concluzie solicită respingerea recursului declarat de inculpatul.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței cu privire la soluționarea recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
În deliberare constată că prin sentința penală nr.699/2007 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar penal nr- s-a dispus în baza art.101 alin.1 lit.b Cod procedură penală rap. la art.103 alin.3 Cod penal luarea măsurii educative a libertății supravegheate pe timp de 1 an, față de minorul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a și i Cod penal cu aplicarea art.99 Cod penal.
S-a încredințat supravegherea inculpatului minor părții responsabile civilmente, tatălui minorului, căruia i s-a pus în vedere că are îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării acestuia, precum și obligația de a încunoștința instanța de îndată, dacă minorul se sustrage de la supraveghere ori dacă are purtări rele sau a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.
S-a atras atenția minorului asupra consecințelor comportării sale, precum și a dispozițiilor art.103 alin.6 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, i Cod penal cu aplicarea art.74 - 76 Cod penal și art.99 Cod penal.
În baza art.110 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 1 an, ce constituie termen de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art.83 Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Au fost obligați inculpații, fiecare în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut ca stare de fapt că cei doi inculpați minori au pătruns împreună în data de 01 noiembrie 2006, prin efracție, în locuința părții vătămate din municipiul A, de unde au sustras suma de 1500 Euro.
În drept s-a reținut că fapta fiecărui inculpat așa cum a fost descrisă și dovedită cu probele administrate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, i Cod penal cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal.
În baza acestor texte de lege s-a dispus față de inculpatul minor, raportat și la vârsta acestuia de la momentul pronunțării hotărârii (16, 8 ani) luarea măsurii educative a libertății supravegheate pe timp de 1 an, iar în privința inculpatului minor s-a dispus adoptarea unei soluții de condamnare la pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiționată a executării ( în privința acestuia reținând că nu sunt incidente disp. art.103 Cod penal, urmare a faptului că la data pronunțării sentinței avea vârsta de 17,6 ani).
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a constatat că partea vătămată nu s- constituit parte civilă în cauză, întrucât prejudiciul a fost integral recuperat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal prevăzut de lege inculpatul aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel se relevă în esență că în mod greșit instanța fondului a adoptat o soluție de condamnare la pedeapsa închisorii, în condițiile în care, fiind la prima confruntare cu legea penală și având un comportament sincer pe parcursul procesului penal putea lua față de el măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de 1 an.
Prin decizia penală nr.62/A/31 martie 2008, fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.699/2007 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr-.
S-a făcut aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală.
În considerentele deciziei tribunalul a expus următoarele argumente:
Potrivit dispozițiilor art.103 Cod penal, "măsura educativă a libertății supravegheate constă în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an, sub supraveghere deosebită".
Din economia textului de lege rezultă că această măsură poate fi luată de instanță, doar dacă la momentul pronunțării sentinței inculpatul minor nu are împlinită vârsta de 17 ani, astfel că de la momentul pronunțării și rămânerea definitivă a sentinței, o dată cu curgerea termenului de 1 an, minorul să nu depășească vârsta minoratului ( o dată cu împlinirea vârstei de 18 ani inculpatul devenind major, cu capacitate deplină de exercițiu nemaiputând fi sub supravegherea părinților în condițiile art.103 Cod penal).
Prin urmare, inculpatul apelant, așa cum rezultă din datele de stare civilă, avea la momentul adoptării sentinței atacate vârsta de 17,6 ani (în comparație cu inculpatul intimat, care la acel moment avea vârsta de 16,8 ani) împrejurare în raport de care, instanța fondului nu mai putea aplica și în cazul lui măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de 1 an, acest lucru putându-se cu atât mai puțin realiza în calea de atac a apelului ( inculpatul apelant fiind deja major din data de 14.01.2008.
Față de cele expuse Tribunalul a constatat că în mod corect instanța fondului a adoptat o soluție de condamnare a inculpatului apelant în condițiile art.345 alin.2 Cod procedură penală, aplicându-i o pedeapsă în cu criteriile prevăzute de art.72 Cod penal rap. la art.99 și urm. Cod penal, pedeapsă menită a contribui la realizarea scopului educativ și coercitiv prev. de art.52 Cod penal.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal prev. de art.385/3 Cod procedură penală inculpatul, aducându-i critici pentru netemeinicie sub aspectul sancțiunii penale aplicate și pe care o consideră neadecvată raportat la circumstanțele cauzei și la posibilitățile sale reale de reeducare.
Inculpatul minor arată prin apărătorul său ales, că aplicarea unei măsuri educative poate oferi garanția reeducării sale.
Inculpatul a fost audiat în fața Curții, declarația fiind atașată la dosar (25)
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
1.Vinovăția inculpatului a fost în mod clar și neechivoc stabilită de instanța fondului, în baza probelor administrate, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale acestuia.
2.Curtea reține că instanța fondului a apreciat în mod corect asupra sancțiunii penale ce se impune a fi aplicată minorului, în considerarea circumstanțelor cauzei și anume:
Modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, cuantumul prejudiciului produs prin infracțiune, elementele ce au conturat profilul socio-moral al inculpatului.
3.Deși Curtea admite că aplicarea unei pedepse se impune a fi făcută doar în mod excepțional, când o măsură educativă nu este îndestulătoare, în cauza de față stabilirea unei sancțiuni cu închisoarea este justificată de rațiuni plauzibile, ce țin de vârsta inculpatului precum și de circumstanțele relevate mai sus.
4.Curtea apreciază că măsura educativă a libertății supravegheate ar fi reprezentat o sancțiune adecvată, însă ea nu era posibilă datorită faptului că inculpatul împlinise 17 ani.
5.Pe de altă parte, măsura educativă a internării nu constituie o garanție suficientă a îndreptării minorului, iar măsura prevăzută de art.101 lit.c Cod penal și anume internarea într-un centru de reeducare ar fi, în condițiile date, prea severă.
6.Ca atare, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată în cuantum de 6 luni, ca urmare a reținerii disp. art.74, 76 Cod penal, reprezintă singura sancțiune eficientă și care să corespundă posibilităților reale de reeducare ale inculpatului.
7. Curtea constată că instanța fondului a acordat inculpatului și beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei, prev. de art.110 Cod penal, apreciind în mod corect că scopul acesteia poate fi atins și fără executarea efectivă, într-un loc de detenție.
8.Față de cele ce preced, Curtea constatând că soluțiile pronunțate de instanța de fond și apel sunt legale și temeinice și în cauză nu se impune o atenuare mai accentuată a răspunderii penale a inculpatului, va respinge ca nefondat recursul acestuia conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.62/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului intimat, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 Iunie 2008
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /dact.
2ex/15.07.2008
și
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
MINUTA DECIZIEI PENALE Nr. 64 DIN 30.06.2008
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.62/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului intimat, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 Iunie 2008
Președinte, Judecător, Judecător,
ss. - - ss.- - ss.- -
PENTRU,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Leontin Coraș
