Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 717/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 717/R/2009
Ședința nepublică din 18 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Valentin Chitidean Maria
JUDECĂTORI: - -
: -
GREFIER:
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 184/A din 9 iunie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 pen. rap. la art. 209 alin. 1 lit. e, g și i penal. cu aplicarea art. 99 și următoarele pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul asistat de apărător ales, avocat N din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, partea responsabile civilmente, lipsă fiind partea responsabilă civilmente, partea civilă și Autoritatea Tutelară Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea declară, în temeiul art. 485 alin. 2.proc.pen. ședința de judecată nepublică, având în vedere că inculpatul era minor la data săvârșirii faptei și sunt incidente prevederile legale privind procedura specială.
Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că își menține declarația dată în cauză.
Apărătorul ales al inculpatului depune motive de recurs, solicitând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea deciziei penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună trimiterea cauzei la parchet, în vederea refacerii urmăririi penale, cu respectarea dreptului la un proces echitabil, dreptul la apărare, dreptul de a lua la cunoștință de învinuire. Urmărirea penală a fost începută inițial in rem în prezenta cauză. Dacă cetățeanul poate greși, atunci de ce statul nu are voie să greșească. Apreciază că urmărirea penală în cauză este profund viciată, iar soluția corectă ar fi de admitere a recursului și restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale. În prezenta cauză organul de urmărire penală nu a emis cu privire la inculpatul niciun act care să ateste începerea urmăririi penale. O asemenea carență nu atrage însă nulitatea absolută, însă apreciază că prin lipsa acestei rezoluții s-au adus grave încălcări dreptului la apărare garantat prin art. 24 din Constituție și art. 6 proc.pen.
În subsidiar, apreciază că se poate dispune față de inculpat o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, deși inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală. Însă această soluție ar fi în concordanță cu finalitatea actului de justiție. În anexele depuse la dosar a făcut referire la elemente de natură psihologică și psihopedagogică. O menținere a soluției tribunalului nu ar valida scopul procesului penal, nici în interes social, nici în interes individual. O soluție de suspendare sub supraveghere presupune o reală supraveghere. Supravegherea nu trebuie să fie formală. Instituția supravegherii condiționate este una a cărei vocație este de a executa supravegherea, de a genera un control al inculpatului. Consideră că trebuie ca instanța să se aplece asupra finalității actului de justiție. Solicită a doua șansă pentru ca inculpatul să se reintegreze social. Există la acest moment disponibilitatea familiei inculpatului de a se supune oricăror proceduri neprivative de libertate. Gestul în sine este într-adevăr condamnabil. Solicită a se avea în vedere pericolul social foarte scăzut al faptei, fiind posibilă reținerea art. 181pen. Este în măsură de a se asigura un echilibru. O persoană care greșește trebuie să fie reintegrată social. Solicită să se aprecieze că randamentul actului de justiție trebuie să aibă ca finalitate protecția socială și protecția individului. Nu se impune sancționarea inculpatului cu închisoare în regim de detenție.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că urmărirea penală a fost începută in rem și nu in personam. Această rezoluție de începere a urmăririi penale a fost confirmată la trei zile și nu în 48 de ore, așa cum prevede legea. În codul d e procedură penală nu există text de lege care să impună ca urmărirea penală să înceapă in personam. Se poate invoca o atingere adusă dreptului la apărare, însă acest termen de 48 de ore este unul de recomandare. După ce s-a început urmărirea penală, învinuitului i s-a adus la cunoștință învinuirea și a fost audiat în prezența apărătorului său și a reprezentantului legal. Nu poate fi vorba decât de o nulitate relativă. Nu se impune restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale. Apreciază că nu se poate pune în discuție aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, prin aplicarea art. 181pen. în vedere persoana inculpatului care perseverează în comiterea acestui gen de infracțiuni contra patrimoniului. Referatul de evaluare întocmit în cauză nu este favorabil inculpatului. sustras a fost recuperat datorită unui complex de împrejurări, inculpatul fiind surprins circulând în C cu acesta.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a greșit și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința penală nr.50/2009 pronunțată de Judecătoria Gherla în dosar nr-, a fost condamnat inculpatul minor -, fiul lui și, născut la data de 24.02.1990 în municipiul C-N, județul C, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale, codul numeric personal -, domiciliat în municipiul C-N, -, numărul 4, apartamentul 33, județul C, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de articolul 208 alineatul 1 raportat la articolul 209 alineatul 1 literele e), g) și i) din Codul penal, cu aplicarea articolului 99 și următoarele din Codul penal.
A fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 286/2006 a Tribunalului Cluj și a obligat pe inculpat să execute această pedeapsă alături de pedeapsa de la punctul 1; în final 4 ani 6 luni închisoare.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de articolul 64 alineatul 1 literele a) și b) din Codul penal, începând cu data împlinirea vârstei de 18 ani de către inculpat, până la terminarea executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și, ambii cu domiciliul în municipiul C-N, -, numărul 4, apartamentul 33, județul C, să achite parții civile -, despăgubiri civile în sumă de 300 euro.
S-a acordat doamnei avocate, suma de 200 lei, reprezentând onorar pentru apărătorul din oficiu din faza de urmărire penală, care s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
A fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și, să achite 600 lei, cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200 lei reprezentând onorar pentru apărătorul din oficiu, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției, domnului avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul - a mai fost condamnat pentru o infracțiune de tâlhărie comisă în timpul minorității la pedeapsa de 2 ani 6 luni închisoare cu suspendare, prin sentința penală nr. 286 din 3 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 9150/2005. Clemența instanței nu a avut un efect pozitiv asupra inculpatului, care la vârsta de 17 ani a comis o nouă infracțiune, în următoarele împrejurări:
În data de 13 septembrie 2008, inculpatul s-a deplasat cu un taxi de la domiciliul său din C-N, în municipiul G cu scopul de a sustrage bunuri. Ajuns pe strada -, în jurul orelor 22, inculpatul a observat un motoscuter în scara blocului de locuințe de la numărul 51E și a hotărât să-l sustragă. Pentru apune în aplicare hotărârea infracțională, inculpatul a coborât din taxi și a intrat în scara blocului, profitând de faptul că ușa nu era închisă cu cheia. Văzând că motoscuterul marca " " era asigurată cu închizătoare la din spate, inculpatul a dus autovehiculul într-un loc mai retras, unde a reușit să rupă închizătoarea antifurt și să pornească motorul prin contact direct. În continuarea, inculpatul s-a deplasat cu motoscuterul în municipiul C-
Cu ocazia cercetării la locul faptei, organele de poliție au prelevat urme papilare, care au fost verificate ulterior în sistemul " 2000". Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. - din 19 februarie 2008, două urma papilare ridicate din scara blocului situat în G,-, au fost create de către inculpatul -.
La data de 13 februarie 2008, în jurul orelor 22,40 inculpatul a fost oprit pentru control de către o patrulă a poliției, în timp ce se deplasa cu motoscuterul pe strada - din C- Fiind solicitat să prezinte documentele autovehiculului, inculpatul a recunoscut că a sustras motoscuterul din municipiul
Astfel, motoscuterul având seria de șasiu - a fost ridicat și restituit părții vătămate - la data de 15 februarie 2008. Cu această ocazie s-a constatat lipsa bateriei electrice marca " " și a bordului electronic al motoscuterului. Astfel, din prejudiciul total de 1.000 euro s-a recuperat numai suma de 700 euro, iar restul de 300 euro reprezintă prejudiciul nerecuperat pentru care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză.
Fiind ascultat, în prezența părintelui și al apărătorului din oficiu, inculpatul recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Starea de fapt reținută mai sus a fost dovedită cu declarațiile inculpatului (filele 33, 40), declarațiile părții vătămate (fila 16), declarația martorului (fila 65) procesul verbal de constatare (fila 63), procesul verbal de cercetare la fața locului (filele 13-15), planșe foto (filele 19-26), declarația părții vătămate (fila 16), procesul verbal de constatare (fila 63) și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 77).
În drept, fapta inculpatului -, de a însuși pe nedrept, în data de 13 februarie 2008, pe timp de noapte, din scara unui bloc, prin efracție, un motoscuter în valoare de 1.000 euro aparținând părții vătămate -, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzut de articolul 208 alineatul 1 și articolul 209 alineatul 1, literele e, g și i din Codul penal.
Întrucât la data săvârșirii faptei inculpatul avea vârsta de 17 ani, în cauză sunt aplicabile și prevederile articolelor 99 și următoarele din Codul penal.
La individualizarea sancțiunii care i-a fost stabilită inculpatului minor, instanța a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de articolul 100 alineatul 1 din Codul penal:
- gradul de pericol social al faptei, care este relativ ridicat raportat la valoarea prejudiciului și la faptul că acesta a fost recuperat doar parțial;
- persoana inculpatului, care a mai fost condamnat la 2 ani 6 luni închisoare (fila 34) și are o comportare necorespunzătoare în familie și societate; deși a fost ajutat permanent de părinți pentru a-și schimba conduita, el a abandonat școala, nu lucrează nicăieri și nu are venituri legale, are un comportament recalcitrant (și față de personalul din cadrul serviciului de probațiune); se află în anturajul unor persoane ce duc un trai parazitar. Aceste aspecte reies din referatul de evaluare aflat la filele 95-98 din dosar.
În baza acestor elemente, instanța de fond a considerat că pentru îndreptarea inculpatului minor nu este suficientă o măsură educativă, astfel că între măsurile educative și pedepse va alege pedepsele și va stabili inculpatului o pedeapsă în limitele prevăzute de articolul 109 din Codul penal, respectiv 2 ani închisoare.
Din cazierul aflat la fila 34, reieșit că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală numărul 286/03.05.2006 a Tribunalului Cluj la pedeapsa rezultantă de 2 ani 6 luni închisoare iar executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Infracțiunea pentru care inculpatul este judecat în prezentul dosar a fost săvârșită în cursul termenului de încercare și sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de articolul 83 din Codul penal, astfel că instanța de fond a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare și a obligat inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată (2 ani închisoare); în final 4 ani 6 luni închisoare.
În temeiul articolului 71 din Codul penal, văzând și hotărârea din 28 septembrie 2004 emisă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sabou și împotriva României, instanța de fond a apreciat că se justifică numai interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 alineatul 1 literele a) și b) din Codul penal, începând cu data împlinirii de către inculpat a vârstei de 18 ani, până la terminarea executării pedepsei, astfel că a procedat în consecință.
Persona vătămată - s-a constituit parte civilă cu suma de 300 euro (fila 16). Așa cum reiese din actul de la fila 17, motoscuterul sustras de inculpat a fost restituit părții civile dar avea mai multe lipsuri și defecțiuni: lipsă contact, lipsă acumulator, bordul nefuncțional, lipsă plăcuțe frână față și oglinda dreaptă spartă. Aceste lipsuri și defecțiuni au fost apreciate de către partea civilă la suma de 300 euro. Prejudiciul nu a fost recuperat, astfel că, că în temeiul articolului 14 alineatul 3 litera b) din codul d e procedură penală și al articolului 998 și articolul 1000 alineatul 2 din Codul civil, a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și să achite părții civile, despăgubiri civile în sumă de 300 euro.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal inculpatul - solicitând în principal, admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și în principal, în urma rejudecării cauzei pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în temeiul art.332 alin.2 pr.pen. restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla în vederea refacerii urmăririi penale iar în subsidiar, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea sa, în temeiul art. 11
pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit. b/1 cu aplicarea art. 18 /1.pen.
În legătură cu solicitarea de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla în vederea refacerii urmăririi penale în temeiul art. 332 alin.1 pr.pen rap. la art. 197 alin.2 pr.pen. se arată că, la fila 10 din dosarul de urmărire penală există rezoluția de începere a urmăririi penale din 12.10.2007 față de autor necunoscut privind furtul unui motoscuter din mun. G,în noaptea de 13/14.09.2007 aparținând părții vătămate -, prejudiciul fiind de 1000 Euro iar la la fila 7 din același dosar există o rezoluție de confirmare a începerii urmăririi penale din data de 17.2007 prin care în temeiul prev. art. 228 alin.3/1 pr.pen se dispune confirmarea rezoluției de începere a urmăririi penale fată de AN pentru art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 pen. cu nerespectarea termenului prev. art. 228 alin.3 1.pr.pen, de cel mult 48 ore.
Nu este mai puțin adevărat faptul că, la dosarul de urmărire penală există acea Rezoluție din 12.10.2007, însă prin aceasta se dispune începerea urmăririi penale față de AN, literatura de specialitate fiind unanimă în a aprecia că, în cazul în care autorul unei fapte de natură penală nu este cunoscut, urmărirea penală se efectuează numai cu privire la infracțiune, adică in rem. Astfel, din momentul în care se descoperă cine este autorul faptei acesta devine învinuit, iar cercetarea continuă in rem și in personam, organul de urmărire penală având obligația de a emite un act procesual în acest sens, din care să rezulte în mod clar fapta pentru care se efectuează actele de urmărire penală. Prin lipsa acestei rezoluții s-au adus grave încălcări dreptului la apărare garantat atât prin art. 24 din Constituție cât și în art. 6.pr.pen, unde în alin.3 se prevede obligativitatea organelor judiciare de a încunoștiința pe învinuit sau inculpat despre fapta pentru care este învinuit, încadrarea juridică a acesteia și să asigure posibilitatea pregătirii și exercitării apărării. Această obligație este înscrisă printre drepturile speciale ale acuzatului stipulate în art. 6 paragraf 3 lit.a din Convenția pentru apărarea dreptului omului și libertăților fundamentale, potrivit căruia orice acuzat trebuie să fie informat în mod amănunțit asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa. Pentru ca o persoană să poată fi acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este absolut obligatoriu ca împotriva acelei persoane să se fi dispus anterior, printr-un act începerea urmăririi penale față de ea.
Pe de altă parte, s-a arătat că la individualizarea pedepsei aplicate pentru fapta penală reținuta in sarcina inculpatului, nu au fost urmărite, decât formal, criteriile prevăzute de art. 72.pen. ajungând să aplice pedeapsă excesivă de 2 ani, fără a ține seama de faptul că prejudiciul a fost acoperit prin restituirea bunului sustras, inculpatul fiind obligat și la plata sumei de 300 euro, prejudiciul nefiind dovedit iar din conținutul referatului de evaluare, întocmit de Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Cluj la data de 28.11.2008,in care se menționează expres ca inculpatul beneficiază de sprijinul necondiționat al părinților.
În plus, s-a arătat că persoana inculpatului si poziția procesuala fata de învinuirea adusa - atitudinea sincera pe parcursul urmăririi penale si cercetării judecătorești, ceea c ce potrivit art. 74 lit. b si c pen. constituie circumstanțe atenuante judiciare, instanța fondului nedându-le măsura cuvenita a art. 76 al. 1 lit. c pen.
Sintetizând aceste elemente de individualizare, s-a apreciat că se impune pronunțarea unei soluții juste si echitabile de achitare potrivit art. 11 pct. 2 lit. a proc.pen. rap. la art. 10 lit. b ind. 1.proc.pen. cu aplicarea art. 18 ind. 1.pen.
Prin decizia penală nr. 184 din 9 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în baza art.379 pct.2 lit.a pr.pen. s-a admis apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 24.02.1990 în C-N, jud.C,. în C-N, - nr.4, jud.C împotriva sentinței penale nr. 50/2009 a Judecătoriei Gherla, pe care a desființat-o parțial, numai cu privire la greșita individualizare a pedepsei, cuantumul pedepsei principale aplicate și pedeapsa accesorie aplicată inculpatului.
Pronunțând o nouă hotărâre în limitele de mai sus, în baza art.208 al.1, 209 al.1 lit.e, g și i pen. cu art.99 și urm. pen. cu art.74 lit.c și 76 lit.d pen. a condamnatpe inculpat la pedeapsa de: - 1 (un) an închisoare.
În baza art. 86/4 rap. la art. 83.pen. s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.286/2006 a Tribunalului Cluj și dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 1 an închisoare, în final rezultând pedeapsa de: - 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 71.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II pen. începând cu data rămânerii definitive a acestei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului au rămas în sarcina statului.
În considerentele deciziei tribunalului prin prisma motivelor de apel invocate și raportat la actele și lucrările dosarului, s-a apreciat că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, întemeiată pe interpretarea justă a probelor de la dosar, reținând în mod corect vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. e,g și i pen. cu art. 99 și urm. pen. constând în aceea că în data de 13 februarie 2008, pe timp de noapte, din scara unui bloc, prin efracție, inculpatul a sustras un motoscuter în valoare de 1.000 euro aparținând părții vătămate -.
Inculpatul a recunoscut comiterea acestui act de sustragere atât cu ocazia audierii sale în faza de urmărire penală cât și în fața primei instanțe, descriind modalitatea comiterii acestei fapte, declarațiile sale fiind completate cu declarațiile părții vătămate și ale martorului, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice, procesul verbal întocmit cu ocazia depistării inculpatului, raportul de constatare tehnico-științifică, dovada recuperării parțiale a bunului
Într-adevăr, a rezultat din actele dosarului de urmărire penală că la data de 12.10.2007 s-a dispus prin rezoluție începere a urmăririi penale, față de autor necunoscut privind furtul unui motoscuter din mun. G, în noaptea de 13/14.09.2007 aparținând părții vătămate -, prejudiciul fiind de 1000 Euro iar la fila 7 din același dosar există o rezoluție de confirmare a începerii urmăririi penale din data de 17.2007 prin care în temeiul prev. art. 228 alin.3/1 pr.pen se dispune confirmarea rezoluției de începere a urmăririi penale fată de AN pentru art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 pen.
S-a reproșat în acest context, pe de o parte, faptul că după depistarea inculpatului nu s-a început în mod formal, urmărirea penală împotriva sa, iar pe de altă parte, faptul că, confirmarea începerii urmăririi penale s-a făcut cu întârziere nefiind respectat termenul prevăzut de art. 228 alin.3 /1.pr.pen, de cel mult 48 ore.
În privința termenului de cel mult 48 de ore despre care face vorbire textul art. 228 al.3/1 pen.Cod Penal, consideră că acesta nu poate avea decât caracterul unui termen de recomandare, pentru nerespectarea sa nefiind prevăzută vreo sancțiune procedurală iar în privința celeilalte chestiuni, s-a considerat că aceasta nu este justificată, câtă vreme în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale față de autor necunoscut iar odată cu depistarea inculpatului acestuia s-a adus la cunoștință învinuirea și a fost audiat în prezența unui avocat și a părinților săi, explicându-i-se în ce constau drepturile sale procesuale. Nu există vreun text de lege care să impună organului de urmărire penală obligația ca odată începută urmărirea penală in rem să înceapă printr-un act distinct urmărirea penală și in personam, odată cu depistarea persoanei bănuite că a comis respectiva faptă. Esențial este ca urmărirea penală să fi fost începută, mai ales că obiectul său îl constituie printre altele chiar identificarea făptuitorilor.
Ca atare, nu se poate pune problema restituirii cauzei la parchet în baza art. 332 al. 2.pen.Cod Penal în vederea refacerii urmăririi penale, nefiind încălcate dispozițiile legale referitoare la sesizare instanței de judecată, pentru argumentele invocate mai sus, rechizitoriul fiind întocmit cu respectarea cerințelor art. 263.pen.Cod Penal, în cauză urmărirea penală desfășurându-se cu respectarea cerințelor legale și fără încălcarea dreptului la apărare al inculpatului care a beneficiat de asistență juridică și a fost audiat în legătură cu învinuirea care i se aduce.
Pe de altă parte, în ceea ce privește greșita individualizare judiciară a pedepsei, în raport de gravitatea concretă a faptei, cuantumul prejudiciului cauzat, împrejurarea că bunul a fost restituit proprietarului, inculpatul achiesând la pretențiile civile ale acestuia referitoare la despăgubirile privind avarierea motoscuterului respectiv și față de vârsta tânără a inculpatului, pedeapsa aplicată acestuia este totuși prea aspră, iar prima instanță în mod greșit nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c pen. ceea ce ar fi permis aplicarea unei pedepse sub limita minimă specială prevăzută de lege.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, impunându-se aplicarea dispozițiilor art. 86/4 rap. la art. 83.pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 286/2006 a Tribunalului Cluj, oricum se produce o agravare a situației acestuia, pedeapsa finală urmând a fi executată în regim de detenție.
Totuși, nu se impune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. b/1 pen.Cod Penal, așa cum s-a solicitat în motivele de apel formulate, deoarece în raport de criteriile indicate în art. 18/1 al. 2.pen. ce urmează a fi avute în vedere la aprecierea gradului de pericol social concret al fapte comise, o atare soluție nu apare ca fiind oportună în condițiile în care inculpatul a comis prezenta faptă după ce anterior a fost condamnat cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ceea ce înseamnă că această condamnare nu a avut impactul scontat, inculpatul nu a realizat consecințele comiterii unei noi fapte antisociale.
Soluția primei instanțe este criticabilă și în ceea ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, căruia i-au fost interzise în mod nejustificat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și pen. în ciuda dispozițiilor instanței supreme din cuprinsul deciziei pronunțate în interesul legii nr. 74/2007.
În același timp, în mod justificat l-a obligat prima instanță pe inculpat să plătească părții civile despăgubiri civile în sumă de 300 euro, în condițiile în care la data de 20.03.2008 (fila 40 verso), inculpatul a achiesat la pretențiile civile formulate de acesta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal inculpatul solicitându-se admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecându-se cauza să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună trimiterea cauzei la parchet, în vederea refacerii urmăririi penale, cu respectarea dreptului la un proces echitabil, dreptul la apărare, dreptul de a lua la cunoștință de învinuire, iar în subsidiar, apreciază că se poate dispune față de inculpat o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, deși inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală.
În motivarea recursului se arată că urmărirea penală a fost începută inițial in rem în prezenta cauză, iar organul de urmărire penală nu a emis cu privire la inculpatul niciun act care să ateste începerea urmăririi penale. O asemenea carență atrage însă nulitatea absolută și prin lipsa acestei rezoluții s-au adus grave încălcări dreptului la apărare garantat prin art. 24 din Constituție și art. 6.proc.pen.
De asemenea instituția supravegherii condiționate este una a cărei vocație este de a executa supravegherea, de a genera un control al inculpatului și nu se impune sancționarea inculpatului cu închisoare în regim de detenție.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Atât instanța de fond cât și cea de apel ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente și concludente, respectiv declarațiile inculpatului ( filele 33.34),declarația martorului (fila 65) procesul verbal de constatare (fila 63), procesul verbal de cercetare la fața locului (filele 13-15), planșe foto (filele 19-26), declarația părții vătămate (fila 16), procesul verbal de constatare (fila 63) și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 77), se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzut de articolul 208 alineatul 1 și articolul 209 alineatul 1, literele e, g și i din Codul penal, cu aplic. art. 99 și urm. din Codul penal referotoare la starea de minoritate.
Astfel în esență inculpatul -, și-a însușit pe nedrept, în data de 13 februarie 2008, pe timp de noapte, din scara unui bloc din localitatea G, prin efracție, un motoscuter în valoare de 1.000 euro aparținând părții vătămate -.
Este superfluă susținerea apărătorului inculpatului de se trimite cauza la procuror deoarece așa cum a remarcat și instanța de apel, în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale față de autor necunoscut iar odată cu depistarea inculpatului acestuia s-a adus la cunoștință învinuirea și a fost audiat în prezența unui avocat și a părinților săi, explicându-i-se în ce constau drepturile sale procesuale. Nu există vreun text de lege care să impună organului de urmărire penală obligația ca odată începută urmărirea penală in rem să înceapă printr-un act distinct urmărirea penală și in personam, odată cu depistarea persoanei bănuite că a comis respectiva faptă, fiind relevant ca urmărirea penală să fi fost începută, mai ales că obiectul său îl constituie printre altele chiar identificarea făptuitorilor și ulterior tragerea la răspundere penală a cestora.
Ca atare, nu se poate pune problema restituirii cauzei la parchet în baza art. 332 al. 2.pen.Cod Penal în vederea refacerii urmăririi penale, nefiind încălcate dispozițiile legale referitoare la sesizare instanței de judecată, pentru argumentele invocate mai sus, rechizitoriul fiind întocmit cu respectarea cerințelor art. 263.pen.Cod Penal, în cauză urmărirea penală desfășurându-se cu respectarea cerințelor legale și fără încălcarea dreptului la apărare al inculpatului care a beneficiat de asistență juridică și a fost audiat în legătură cu învinuirea care i se aduce.
Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.pen. adică gradul de pericol social al faptei, modul concret de comitere a acesteia, precum și persoana inculpatului care nu se află la prima confruntare cu legea penală fiind condamnat anterior prin sentința penală numărul 286/03.05.2006 a Tribunalului Cluj la pedeapsa rezultantă de 2 ani 6 luni închisoare,iar executarea acestei pedepsei a fost suspendată condiționat pe durata termenului de încercare de 4 ani înăuntrul căruia a fost comisă prezenta faptă, pedepsa aplicată fiind just dozată ca efect al reținerii circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.c ) pen. precum și ca urmare a revocării suspendării a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare.
Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată numai prin privare de libertate având în vedere perseverența infracțională manifestată de către acesta în condițiile în care a beneficiat de o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere, iar așa cum rezultă și din referatul de evaluare psiho - socială acesta are o conduită recalcitrantă inclusiv față de personalul din cadrul serviciului de probațiune, nu lucrează, nu obține venituri și își petrece timpul în anturajul unor persoane care duc un trai parazitar, nu a depus diligențe pentru recuperarea integrală a prejudiciului cauzat, motive pentru care nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 86 indice 1.pentru Cod Penal a se dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului cu atât mai mult cu cât a intervenit revocarea suspendării pedepsei anterioare și cumularea acesteia conform art 86 indice 3.Cod Penal alături de pedeapsa aplicată prin prezenta astfel că executarea pedepsei în regim de detenție este oportună.
Latura civilă a cauzei a fost soluționată în concordanță cu probele de la dosar și ca atare în mod corect inculpatul a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor către partea civilă -.
În contextul celor expuse mai sus, Curtea în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b) p Cod Penal, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 184 din 9 iunie 2009 Tribunalului Cluj.
În baza art. 192 alin.2 va C.P.P. obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, în solidar cu părțile resp.civilmente si -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 184 din 9 iunie 2009 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, in solidar cu părțile resp.civilmente si -
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.//8 ex.
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Valentin Chitidean Maria
