Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 751/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.751
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ene Ecaterina
JUDECĂTORI: Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Căliman Carmen
- - - vicepreședinte instanță
- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.425/A/ 21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, pentru recurentul inculpat a răspuns avocat oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat a învederat instanței că este prezentă o rudă a acestuia respectiv o mătușă care arată că este plecat în Franța de circa 2 luni dar nu cunoaște când se va întoarce. Solicită amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător.
Instanța a pus în discuția părților împrejurarea că inculpatul nu a fost audiat la instanța de apel.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat și procurorul au învederat instanței că nu mai au cereri de formulat. Apărătorul nu mai insistă în amânarea cauzei.
Instanța a pus în discuție motivul de recurs prevăzut de art.385/9 pct.10 Cod procedură penală constând în omisiunea neaudierii inculpatului la instanța de apel și nepronunțarea asupra unor probe administrate în cursul urmăririi penale și a acordat cuvântul părților.
Avocat oficiu I având cuvântul pentru recurentul inculpat cu privire la motivele recursului declarat de inculpat a lăsat soluția la aprecierea instanței. Cu privire la motivul invocat de instanță a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei pronunțată de instanța de apel cu trimitere spre rejudecare. A solicitat plata onorariului din fondul
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față constată următoarele;
Prin sentința penală nr. 31/14.01.2008 a Judecătoriei Bacău, s-a dispus în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c CPP, achitarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 27.07.1986 în B, domiciliat în comuna, sat, jud.B, CNP -, pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.g,i Cp, întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art.192 alin.3 CPP, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU nr. 388/P/2007 din data de 31.08.2007 înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr- din 07.09.2007 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat faptă prev. de art. 208 alin 1- 209 alin 1 lit.g,i.
În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut că în seara zilei de 31.01.2007 inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate de unde a sustras bunuri în valoare de 500 lei.
În cursul cercetării judecătorești inculpatul nu s-a prezentat în vederea audierii, trimiterea în judecată a acestuia făcându-se în lipsă, inculpatul părăsind teritoriul țării fără a anunța organele judiciare cu privire la noua reședință.
Instanța a procedat la audierea martorilor, și, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 388/P/2007 din data de 31.08.2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂUs -a reținut că în seara zilei de 31.01.2007 în jurul orelor 18,30, partea vătămată a plecat de la domiciliu, întorcându-se în jurul orelor 19,00.
La întoarcere a constatat că becul de la ușa de la intrarea în casă era stins și ușa forțată. În interior lucrurile erau răvășite și lipseau 5-6 perechi de blugi, un, 5 parfumuri, un pachet de cafea și un ceaun, în valoare totală de 500 lei.
Situația de fapt reținută prin actul de sesizare se bazează doar pe probe indirecte, respectiv: declarația martorului - fratele părții vătămate, care a precizat că "în jurul orelor 19 l-a văzut pe inculpat la poarta părții vătămate", declarația martorului care a susținut că " în luna februarie 2007 inculpatul i-a oferit spre vânzare diferite parfumuri și cafea" și declarația martorului căruia "inculpatul i-a propus să săvârșească un furt în locuința părții vătămate, întrucât își dorea telefonul celular al acesteia", neexistând probe certe care să dovedească dincolo de orice dubiu vinovăția inculpatului.
Prezumția de nevinovăție reglementată de art. 23 din Constituția României, art. 52și art. 66 nu poate fi răsturnată decât prin probe certe. Potrivit prev art. 66 alin 1 " Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția." Potrivit prev. art. 66 alin 2.pr.pen " în cazul când există probe de vinovăție, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie."
Având în vedere că în cursul urmăririi penale au fost audiați martori care nu cunoșteau nimic în legătură sustragerea bunurilor din locuința părții vătămate, ba mai mult doi dintre acești martori respectiv și (fl. 24 și 31 dos.inst.), cu ocazia audierii în fața instanței, au declarat că din discuțiile purtate cu partea vătămată au A că " acesta si-a găsit bunurile", instanța apreciază că prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea inculpatului nu a fost răsturnată, existând dubii atât cu privire la vinovăția inculpatului cât și cu privire la însăși existența faptei.
Pentru considerentele expuse anterior, dând eficiență principiului " in dubio pro reo", instanța în baza art. 11 pct 2 lit a pr.pen raportat la art. 10 lit. a pr.pen a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin 1- 209 alin 1 lit. g,i, întrucât fapta nu a fost comisă de inculpat.
Instanța a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 192 alin 3 pr.pen. cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva sentinței penale mai sus a declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău criticând-o pentru netemeinicie, întrucât din probele de la dosar rezultă vinovăția inculpatului.
Prin decizia penală nr. 425/A/21.10.2008 a Tribunalului Bacău s-a dispus în baza art. 379 pct. 2 lit. a admiterea C.P.P. apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva 31/14.01.2008 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul -, care a fost desființată în întregime.
S-a reținut cauza spre rejudecare și pe fond:
În baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. g,i Cp cu aplicarea art. 74 al. 2 Cp, 76 lit. 3 Cp a condamnat inculpatul cu date de stare civilă cunoscute la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 83 s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sp 3182/4.12.2006 definitivă prin neapelare la 15.12.2006 pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa aplicată în cauză.
Pedeapsă de executat: 10 luni închisoare.
S-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cp în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 al. 2 Cp.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 al. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
S-a dispus plata sumei de 200 lei către Baroul B av. oficiu.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Bacăua reținut:
Examinând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul a constatat apelul fondat din următoarele considerente:
În mod netemeinic prima instanță a apreciat că prezumția de nevinovăție a inculpatului nu a fost răsturnată întrucât în cauză nu există decât probe indirecte.
În cauză din declarația martorului rezultă că inculpatul i-a propus să fure din locuința părții vătămate despre care cunoștea că deține bunuri și viza în special telefonul celular al acesteia.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică rezultă că în locuința părții vătămate s-a pătruns prin efracție, lipsind lacătul cu care era prevăzută ușa. În interior bunurile au fost răvășite, fiind sustras din dulap 5-6 perechi de blugi, un, 5 parfumuri (lăsate fiind la fața locului doar cutiile) un pachet de cafea și un ceas.
Declarația martorei propusă în apărare de inculpat, prin care relatează că ar fi auzit o discuție dintre partea vătămată și martorul cam la 2-3 săptămâni de la faptă iar partea vătămată arată că și-ar fi găsit bunurile, urmează să fie înlăturată. Prin declarația dată la urmărirea penală la data de 5.06.2007 deci 4 luni de la data faptei, partea vătămată arată că insistă în soluționarea plângerii sale, că din demersurile făcute a A că autorul faptei este inculpatul și că acesta i-a transmis din Italia că o va despăgubi și că o roagă să-l ierte. Și declarația martorului va fi înlăturată numai sub acest aspect.
Martorul l-a văzut la ora la care se reclamă furtul la poarta părții vătămate.
De altfel, din declarația martorului și reiese că inculpatul, la scurtă vreme de la faptă i-a oferit acestuia din urmă spre vânzare mai multe parfumuri și cafea.
Potrivit art. 63 al. 1 cod pr. penală constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței și inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.
În cauză există suficiente probe atât directe (declarația martorului și a părții vătămate) precum și indirecte care dovedesc vinovăția inculpatului. Codul d e pr. penală nu face o ierarhie sub aspectul mijloacelor de probă, precum și a împrejurărilor de fapt ce servesc la dovedirea faptei, atâta vreme cât din ansamblul probator se desprinde concluzia convergentă că inculpatul este autorul faptei.
Așa încât s-a admis apelul Parchetului, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208-209 al. 1 lit. g,i cod penal. La stabilirea pedepsei s-au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 cod penal, împrejurările săvârșirii faptei prin efracție, pe timp de noapte, prejudiciul produs, persoana inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptei, după ce a dat primele declarații la urmărirea penală a plecat în străinătate.
S-au menținut totuși în favoarea inculpatului circumstanțele prevăzute de art. 74 al. 2 cod penal cu referire la împrejurarea că este tânăr, iar prejudiciul nu este foarte ridicat, coborând în temeiul art. 76 al. 3 cod pr. penală pedeapsa închisorii sub minimul special.
Întrucât fapta a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 3182/4.12.2006 definitivă prin neapelare la 15.12.2006, s-a revocat în temeiul art. 83 cod penal beneficiul acestei suspendări, inculpatul urmând a executa această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată în cauză.
A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II li lit. b cod penal.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva deciziei penale mai sus menționată a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, pentru netemeinicie, invocând nevinovăția în săvârșirea infracțiunii, și consecință acesteia, condamnarea nedreaptă pentru o faptă pe care nu a săvârșit-
Analizând decizia penală atacată, atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept existente, curtea constată că recursul declarat este întemeiat pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 378 alin. 2 pr. pen. cu ocazia judecării apelului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse în Partea specială, titlu II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanța de fond, precum și atunci când instanța de fondnu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.
În cauză, inculpatul recurent nu a fost audiat în fața instanței de apel deși fusese achitat de instanța de fond, nu i - au fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 70 alin.2 pr. pen. și a fost condamnat pentru prima oară de către instanța care a statuat în apel, deși, se constată că acesta a fost prezent în fața tribunalului cu ocazia judecării pe fond a cauzei, fiind asistat de apărător desemnat din oficiu.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reamintește că modalitățile de aplicare a art. 6 în procedurile de apel și de "recurs" depind de caracteristicile procedurii în discuție și trebuie ținut cont de întreaga procedura interna și de rolul cuvenit instanței de apel sau de recurs în ordinea juridica națională. Când are loc în primă instanță o ședință de judecată publica, lipsa dezbaterilor publice în apel se poale justifica prin particularitățile procedurii respective ținând seama de natura sistemului de apel intern, de competența instanței de apel, de.modul în care interesele reclamantului au fost într - adevăr expuse și protejate în fața ei și în special de natura problemelor pe care aceasta a trebuit să le soluționeze ( împotriva, Hotărârea din 19 februarie 1996, de hotărâri și decizii, 1996-1, p. 141, 39).
Se constată că, în cazul de față, tribunalul a dat o noua interpretare probelor și, în special, depozițiilor martorilor, aspectele pe care instanța de apel a trebuit să le analizeze pentru a se pronunța asupra apelului și care se refereau la vinovăția inculpatului, având, un caracter esențialmente faptic. Or, potrivit opiniei Curții, pentru a duce la bun sfârșit această sarcină, audierea inculpatului părea cu atât mai necesară cu cât el a fost condamnat după ce fusese achitat inițial de către instanța inferioară pentru lipsa de probe și mai mult se contesta participarea la comiterea faptei (mutatis mutandis, împotriva nr. 44.671/9B, 38, 15 octombrie 2003).
Curtea constată că, în speță, tribunalul și-a întemeiat judecata pe o nouă interpretare a declarațiilor inculpatului fără însă a proceda la audierea acestuia, dar și pe depozițiile părții civile și a martorului, fila 18 ds. urm. pen. În aceeași jurisprudență CEDO arată însă că, din moment ce o depoziție, indiferent că a fost făcută de un martor stricto sensu, este susceptibilă să întemeieze, într-un mod substanțial, condamnarea inculpatului, aceasta constituie o mărturie acuzatorie, iar garanțiile prevăzute de art. 6 1 din Convenție îi sunt aplicabile (vezi, mutatis mutandis, Hotărârea Ferrantetti și împotriva Italiei din 7 august 1996, 1996- <, 950951, 5152).
După ce a constatat o contradicție între mărturiile făcute de inculpat, pe de o parte și de partea vătămată și martorul, pe de altă parte, în timpul urmăririi penale și declarațiile ulterioare a aceluiași martor în fața instanței de fond, tribunalul a concluzionat că ultimele corespundeau realității, deoarece se coroborau cu alte probe, fără a preciza care anume. Este de reținut însă că inculpatul nu a avut posibilitatea de a interoga persoana care a depus plângere împotriva sa și a cărei declarație a fost elementul esențial al condamnării acestuia, întrucât nu a participat la nicio audiere a părții vătămate în fața instanțelor de judecată, deși elementele probatorii trebuie prezentate în fața acuzatului în ședință publică, în vederea unei dezbateri în contradictoriu.
În aceste condiții, Curtea constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 385/15 pct. 10 pr. pen. prevederi care se iau în considerare din oficiu întotdeauna și care sancționează cu nulitate absolută hotărârea judecătorească pronunțată cu nesocotirea lor.
Condamnarea inculpatului fără să fi fost audiat în persoană, și mai ales după achitarea sa, fără să fi fost audiat nici titularul plângerii în condițiile în care a fost au fost prezenți amândoi în fața instanței de apel este contrară cerințelor unui proces echitabil în sensul art. 6 1 din Convenție, dispoziții care garantează drepturile procesuale ale părților și care sunt de natură a influența soluția procesului, și echivalează totodată cu nesoluționarea apelului în conformitate cu prevederile art. 378 alin 1 și 3 pr. pen.
Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. c pr. pen. va admite recursul declarat va casa în totalitate decizia penală atacată și va dispune trimiterea cauzei spre o nouă judecată tribunalului care va avea în vedere și celelalte motive de recurs invocate.
Văzând ți dispozițiile art. 192 alin.3 pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurentul - inculpat,împotriva deciziei penale nr.425/A din data de 21.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Casează în totalitate decizia penală recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Bacău.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariilor avocat oficiu în sumă totală de 400 lei, pentru asistența juridică la instanța de apel și la instanța de recurs.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.12.2008.
Pentru, JUDECĂTORI: Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Căliman Carmen
PREȘEDINTE: Ene Ecaterina
A în
Președinte instanță,
Pentru
GREFIER,
Aflată în
Grefier șef secție,
Red. -
Red. - /
Red. -
Tehnored. - - 3 ex.
23.12.2008
Președinte:Ene EcaterinaJudecători:Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Căliman Carmen
