Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 796/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIENr. 796
Ședința publică de la 22 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Anti
JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 3: Monica Vadana
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat legal prin procuror
*
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, împotriva deciziei penale nr. 242/A din 21.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat, asistat de avocat oficiu, lipsă fiind intimatul-parte civilă.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Instanța aduce la cunoștință intimatului-inculpat dispozițiile art.70 al.2 pr.penală în sensul de a da sau nu declarație în fața instanței de recurs, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Intimatul-inculpat arată că se prevalează de dreptul la tăcere.
Nefiind alte cereri de formulat s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul susține motivele de recurs invocate de parchet, cu privire la nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate, pentru greșita achitare a inculpatului. Precizează că în cauză sunt probe de vinovăție din care rezultă că inculpatul a comis fapta reținută, coroborate cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor, planșe foto de recunoaștere din grup.
În cauză nu pot fi reținute apărările inculpatului, acesta a suferit mai multe condamnări anterioare pentru fapte similare de furt calificat, astfel că nu se impunea achitarea.
În consecință, solicită admiterea recursului declarat de parchet, casarea ambelor hotărâri și pe fond condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208-209 al.2 lit.b penal, cu aplicarea art.37 lit.b penal și obligarea la plata despăgubirilor civile către partea vătămată.
Avocat oficiu, având cuvântul pentru intimatul-inculpat, solicită respingerea recursului declarat de parchet, menținerea soluției pronunțate ca fiind legală și temeinică, având în vedere că operează principiul in dubio pro reo, probele administrate nu au fost răsturnate.
Solicită onorar avocat oficiu din fondurile
Intimatul-inculpat în cuvântul său, se raliază concluziilor puse de apărător, cu precizarea că nu este vinovat.
S-au încheiat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
-DELIBERÂND-
Prin sentința penală nr. 491 din 13.11.2008, pronunțată de Judecătoria Moinești în dosar nr-, s-a dispus, în baza art 11 pct. 2 lit. a Cod pr. penală, raportat la art 10 lit. c Cod pr. penală, achitarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 27.11.1975 în, cu același domiciliu,-, jud. B, CNP -, cetățean român, fără studii, stagiul militar nesatisfacut, necăsătorit, recidivist, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "furt calificat" prev. de art 208 alin 1, 209 alin 1 lit. e, alin 2 lit. b cod pen. cu aplic. art 37 lit. b Cod penal.
În baza art.14, 346 alin 3 Cod pr. penală, s-au respins ca inadmisibile pretențiile civile formulate de partea civilă.
În baza art. 192 alin 3 Cod pr. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales, av. . substituit de av., potrivit delegației depuse la dosar.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Partea vătămată a sesizat organele de poliție arătând că, în data de 11.01.2008, în timp ce se afla la farmacia SC " " SRL, i s-a sustras din buzunarul stâng al cojocului un portmoneu care conținea bani și acte.
În declarația dată în cursul urmăririi penale, partea vătămată a precizat că, în spatele său, la rând, se afla o persoană de etnie rromă, care i-ar fi sustras portmoneul, după care acesta ar fi părăsit în grabă localul farmaciei.
În cursul cercetărilor penale, s-a efectuat recunoaștere după fotografii, în declarația sa, partea vătămată arătând faptul ca ar fi recunoscut persoana care i-a sustras portmoneul ca fiind numitul, inculpatul din prezenta cauza.
Martorul asistent la procedura recunoașterii, deși a declarat în cursul anchetei penale că partea vătămată l-a identificat pe inculpat ca fiind autorul furtului, fără nici o ezitare, în cursul judecății, același martor, a precizat că partea vătămată nu era deloc sigură că persoana din fotografia nr. 1 de la stânga la dreapta, ar fi fost autorul furtului (inculpatul trimis în judecată), oscilând între celelalte fotografii.
De asemeni, martorul și-a schimbat declarația în fața instanței, arătând ca nu-și explică cum de a semnat declarația dată în fața organelor de poliție, deși aceasta declarație i-a fost citita, însa cele consemnate nu corespund adevărului.
Astfel, martorul a declarat în fata instanței că persoana de etnie rromă, care se afla la rând, la farmacie, în spatele părții vătămate, nu este una și aceeași cu inculpatul, persoana respectiva fiind mai înaltă, mai grăsuță. Din declarația aceluiași martor, rezultă că persoana identificată de el la politie după fotografii, nu este inculpatul trimis in judecată.
Martorii, au declarat ca l-au auzit pe ca nu mai are portmoneul, că cineva i l-a sustras, însă nu cunosc persoana care ar fi putut sustrage acest bun, iar pe inculpatul, prezent în instanță, nu l-au văzut niciodată. Cele doua martore au precizat ca la momentul sustragerii portmoneului din posesia părții vătămate, fie nu se aflau în farmacie ( ), fie ca nu observă persoanele din farmacie decât când ajung în față cu rețeta (martora ).
Martora a declarat că, în ziua de 11.01.2008, a fost de serviciu la farmacie, însă, nu are memoria vizuală a fizionomiei diverselor persoane care intră în farmacie și își aduce aminte doar că, în ziua respectiva, i s-ar fi sustras un portmoneu părții vătămate. Aceeași martoră a declarat că, în momentul în care i s-a sustras portmoneul părții vătămate, ea se afla în depozitul farmaciei.
Martorii propuși de inculpat, au declarat că, în ziua de 11.01.2008, într-o zi de vineri, inculpatul s-ar fi aflat în târgul din localitatea de dimineață, de la ora 8.00 pana la orele 10, 11, când a ajuns la propriul domiciliu și au venit organele de poliție și l-au invitat la sediu pentru declarații.
Singurul martor care nu a putut fi audiat în instanță, întrucât, potrivit mandatului de aducere existent la dosarul cauzei, acesta este plecat în străinătate, este numitul.
Instanța a dat eficiență dispozițiilor art.327 alin.3 Cod pr. penală. și a dispus citirea declarației dată de acesta la urmărirea penală. Martorul a declarat ca soția inculpatului, și-a lăsat bagajul în mașina sa, după care s-a deplasat la farmacia.
În continuare, martorul a declarat ca soția inculpatului a revenit după puțin timp și i-a cerut să o ducă la domiciliul său, însă o angajată a farmaciei și un " domn" i-a cerut sa o dea jos din mașină, întrucât soțul acesteia ar fi sustras un portmoneu.
Martorul a precizat ca l-a văzut pe ieșind în fugă din farmacie, iar partea vătămată i-ar fi spus ca numitul i-ar fi sustras portmoneul din buzunar.
Având în vedere materialul probatoriu administrat în cauză, instanța a apreciat că prezumția de nevinovăție, garantata prin constituție dar și de prevederile art.52, art.66 alin 1 Cod pr. penală, nu a fost înlăturată, făcând aplicarea principiului "in dubio pro reo" ( îndoiala profită făptuitorului).
În cauza de față, nu există nici o proba pertinentă și concludentă din care să rezulte participația și vinovăția inculpatului la săvârșirea infracțiunii deduse judecății. Nici unul din martorii audiați nu l-au văzut pe inculpat în farmacie (cu excepția lui ), declarațiile martorilor, având caracter contradictoriu, așa cum s-a subliniat în considerentele sus-menționate. Cu atât mai puțin în prezenta cauză, din declarațiile testimoniale nu a rezultat ca vreunul din martori să-l fi văzut pe inculpat sustrăgând portmoneul din buzunarul părții vătămate, care, așa cum afirma martorul, nu era nici ea sigură că inculpatul este autorul faptei infracționale.
S-a considerat că simpla declarație a unuia din martori, care nu a putut fi audiat în cursul cercetării judecătorești și care a arătat că l-a văzut pe inculpat fugind din farmacie, nu este de natură să facă dovada împrejurării că inculpatul ar fi autorul faptei deduse judecății, în condițiile în care latura obiectivă a infracțiunii de furt calificat consta în "luarea unui bun din posesia altuia, în scopul însușirii pe nedrept, fără consimțământul acelei persoane", eventuala prezență a inculpatului la locul săvârșirii faptei și părăsirea acestui loc în grabă, nu reprezintă împrejurări faptice de natură penală și nu pot atrage răspunderea penală a acestuia. Mai mult, s-a apreciat că declarația martorului nu este susținută de materialul probator administrat în cauză.
Pe cale de consecință, în baza art.11 pct. 2 lit. a Cod pr. penală, raportat la art. 10 lit. c Cod pr. penală, instanța a dispus achitarea inculpatului, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că el ar fi autorul infracțiunii deduse judecății.
Sub aspectul laturii civile, s-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, cu suma de 1000 lei reprezentând contravaloare acte, bani sustrași.
Potrivit art.14, 346 alin 3 Cod pr. penală, nu pot fi acordate despăgubiri când achitarea se va pronunța pentru că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea in judecata, motiv pentru care pretențiile civile formulate de partea civilă au fost respinse ca inadmisibile.
Prin decizia penală nr. 242/A/ 21.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacăus -a dispus respingerea ca nefondat a apelului declarat de procuror.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a arătat că:
În ceea ce privește motivele de apel ce vizează necitarea părții vătămate pentru termenul din 30.10.2008, precum și audierea martorilor, și, după data pronunțării hotărârii, nu pot fi primite de instanța de control judiciar, neconstituind motive de reformare a hotărârii atacate.
În apel, s-au efectuat verificări pentru a se constata dacă după data pronunțării hotărârii au mai fost administrate probe, așa cum se susține în apelul declarat.
Din copia de pe notele grefierului de ședință (filele 20-24 dosar apel) rezultă că martorii sus-menționați au fost audiați la termenul de judecată din data de 13.11.2008, aspect consemnat în preambulul hotărârii atacate și care poate fi confirmat și de procurorul de ședință prezent la dezbaterile în fond, ce au avut loc la aceeași dată. Menționarea datei de 17.11.2008 pe declarațiile martorilor aflate la filele 87-94 din dosar, în loc de 13.11.2008, așa cum este corect, reprezintă o eroare materială ce poate fi îndreptată în condițiile art.195 Cod pr. penală.
Necitarea părții vătămate la termenul de judecată din 30.10.2008, când s-au administrat probe, reprezintă o nulitate relativă, ce se invocă în condițiile art.197 al.(4) Cod pr. penală, de însăși partea care nu a fost citată. Or, în speță, partea vătămată nu a declarat apel, chiar dacă soluția de achitare a inculpatului, prin modul de rezolvare și a acțiunii civile, îi este nefavorabilă.
În ceea ce privește fondul cauzei, din datele dosarului rezultă că inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 al.1 - 209 al.1 lit.e, alin.2 lit.b, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, reținându-se în principal, în actul de sesizare, că în ziua de 11.01.2008, într-un loc public (o farmacie) a sustras din buzunarul părții vătămate, un portmoneu în care se afla suma de 60 lei și actele de identitate.
Prima instanță, prin hotărârea atacată, a dispus achitarea inculpatului, conform art.10 lit.c Cod pr. penală, reținând, după administrarea probatoriului că, în cauză, nu există nicio probă pertinentă și concludentă din care să rezulte participația și vinovăția acestuia.
Instanța de control judiciar, având în vedere soluția pronunțată de instanța de fond, precum și motivele de apel invocate de procuror, a dispus reaudierea martorilor, și.
Din declarația martorului (fila 36 dosar apel), se reține că persoana care se afla în farmacie la data comiterii faptei era "mult mai înaltă decât inculpatul" și că nu el este acea persoană, aspecte relatate în prezența inculpatului aflat în sala de ședință.
Martorul (fila 35 dosar apel) a precizat că, în ziua respectivă, se afla în fața farmaciei și a văzut-o pe partea vătămată împreună cu o farmacistă, agitându-se din cauza sustragerii portofelului cu bani, însă, în jur, nu se afla nicio altă persoană, prin urmare, nici inculpatul, pe care îl cunoaște din vedere. Martorul, atât la instanța de fond cât și în apel, a justificat schimbarea declarației prin aceea că s-au făcut presiuni asupra sa din partea organelor de cercetare penală, fiind cunoscut în localitate că desfășoară activități de taximetrie fără documente legale.
Din declarațiile martorilor, salariate la Farmacia "", și care în ziua săvârșirii faptei erau de serviciu, nu rezultă aspecte care să conducă la concluzia că inculpatul este autorul faptei. Astfel, martorele declară că nu îl cunosc pe inculpat, că nu l-au văzut la farmacie și că în ziua respectivă, nu își amintesc dacă au vândut medicamente vreunei persoane de etnie rromă.
Singurul martor, care susține că l-a văzut pe inculpat ieșind în fugă din farmacie este martorul, care nu a putut fi audiat la instanță, deși a fost legal citat, întrucât este plecat în străinătate. Declarația acestuia, însă, nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, care să formeze convingerea instanței că inculpatul este cel care a sustras portmoneul cu bani aparținând părții vătămate.
În aceste condiții, instanța de control judiciar apreciază că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată în urma administrării probelor, iar în lipsa unor probe directe și concludente, orice stare de dubiu va profita inculpatului, așa cum, de altfel, în mod corect, a reținut și instanța de fond.
În consecință, în baza art.379 pct.1lit.b Cod pr.penală, s-a respins, ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești.
În cauză a formulat recurs în termen legal Ministerul Public, în care se susține că hotărârile pronunțate de instanța de fond și de apel, de achitare a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de flirt calificat, deoarece în mod nelegal s-au înlăturat probele care dovedesc vinovăția inculpatului, chiar probe directe - martori oculari - și s-au avut în vedere declarațiile extrajudiciare ale unor martori care nu au fost prezenți la fața locului și care nu au nici o valoare probantă - deoarece aceste declarații sunt consemnate după terminarea cercetării judecătorești și după încheierea dezbaterilor, cât și după pronunțarea hotărârii.
A se constata faptul că minuta și sentința penală nr.491 sunt datate și redactate la 13.11.2008, iar declarațiile martorilor propuși de inculpat sunt consemnate de instanța de fond la 17.11.2008 (fila 87-94 dosar instanța de fond), astfel încât aceste probe sunt lovite de nulitate absolută, fiind consemnate după încheierea dezbaterilor, redactarea minutei și pronunțarea hotărârii.
Audiat la urmărirea penală, inculpatul nu a recunoscut fapta de furt săvârșită la 11.01.2008 și a relatat faptul că la data de 11.04.2008 s-a aflat în târgul de animale din, împreună cu fratele său, pentru a cumpăra un porc, dar acest aspect nu are legătură cu fapta de furt săvârșită la data de 11.01.2008 (declarație inculpat 9-10 dosar ).
Martorul, fratele inculpatului a declarat faptul că, într-o zi de vineri, a mers cu inculpatul în târgul de vite, pentru a cumpăra un porc, dar nu a precizat luna ianuarie sau aprilie 2008 (declarație martor fila 27 dosar ). Soția inculpatului - martora a declarat faptul că, în ziua de 11.01.2008, a mers la farmacia din pentru a cumpăra medicamente - dar inculpatul (soțul ei) nu se afla cu aceasta, declarație care este în contradicție cu declarațiilor martorilor oculari și.
Aceeași martoră relatează că a mers la autoturismul condus de unde își lăsase bagajele, iar farmacista a ieșit împreună cu partea vătămată și i-a cerut taximetristului să o dea jos din taxi, deoarece soțul acesteia ar fi sustras portmoneul părții vătămate, cu acte și bani.
Din relatările contradictorii ale martorei cu relatările martorului, care declară că, anterior sosirii la taxi, 1-a văzut pe inculpatul ieșind în fugă din farmacie, rezultă faptul că declarațiile soției inculpatului sunt subiective, cu rolul de a-1 proteja pe soțul ei și nu de a-1 acuza de săvârșirea faptei.
De asemenea, declarația martorei este combătută și de declarațiile celorlalți martori oculari, care l-au văzut în ziua de 11.01.2008, în farmacie, pe inculpatul.
Față de ansamblul probelor administrate, prin coroborarea acestora, rezultă că infracțiunea de furt există și a fost săvârșită cu vinovăție de inculpatul, astfel încât în cauză se impunea condamnarea acestuia și nu achitarea, în baza unor declarații extrajudiciare ale unor martori propuși de inculpat (subiectivi).
De altfel, inculpatul este cunoscut cu multiple condamnări anterioare, pentru săvârșirea de fapte similare, furturi calificate (cazier 30-31 dosar ), astfel încât acesta a perseverat continuu în a săvârși fapte de același gen - infracțiuni de furt calificat, iar fapta din prezenta cauză este săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.
Față de cele expuse, în temeiul art. 3859pct.18, art.38510, art.38515pct.2 lit.d pr.pen. art.52 și art.72 pen. parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, a sentinței penale nr.491/13.11.2008, pronunțată de Judecătoria Moinești, cât și a deciziei penale nr.242/A din 21.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fondul cauzei, s-a solicitat condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, cu privare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.208 al.l, 209 lit.e, al.2 lit.b pen. cu aplicarea art.37 lit.b pen. cât și obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile a părții vătămate.
În fața instanței de recurs, la termenul din data de 22.12.2009 a fost prezent inculpatul, însă a precizat că nu dorește să dea o nouă declarație.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate în temeiul dispus în art.385/10, alin.2 pr.penală, precum și a celor care pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art.385/9, alin.3 pr.penală, Curtea de Apel reține următoarele:
Primele 2 instanțe au analizat materialul probator administrat în cauză și au evaluat valoarea probatorie a fiecărui element într-o manieră ce a condus la comiterea unei erori grave de fapt și la pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare, în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9, pct.18 pr.penală.
În soluționarea prezentului recurs Curtea de Apel are în vedere aceleași mijloace de probă efectuate în toate fazele anterioare, probe epuizate de instanțele de fond și apel, însă interpretate incorect prin aceea că s-au considerat mai relevante și credibile schimbările de declarații, precum și depozițiile care în mod obiectiv nu puteau conduce la aflarea adevărului, decât acelea care, prin coroborare, dovedesc vinovăția intimatului.
La data faptei, 11.01.2008 și în zilele următoare au fost audiați partea vătămată și mai mulți martori, declarațiile lor coroborându-se în sensul stabilirii vinovăției inculpatului.
Este cert că părții vătămate i-a fost sustras portmoneul în timp ce cumpăra medicamente dintr-o farmacie din.
Este, de asemenea, sigur că în farmacie se afla soția inculpatului, martora, care recunoaște acest fapt, însă susține că soțul ei nu s-a aflat în acel loc și nu-și explică de ce a percheziționat-o sumar, lucru pe care l-a acceptat(fl.91 ds. prima instanță). Explicația rezultă din declarația părții vătămate, care arată că una din farmaciste l-a recunoscut pe soț ca fiind soțul martorei, înțelegând că există posibilitatea ca portmoneul său să-i fie remis.
Martorul, taximetristul în mașina căruia a lăsat martora bagajele și de unde a fost dată jos la apariția părții vătămate și a unei farmaciste, confirmă cele declarate de partea vătămată și martorii prezenți în farmacie, în plus arătând că a văzut inculpatul fugind din farmacie anterior apariției clientei.
Acest martor nu a putut fi audiat în instanță, organele de executare ale mandatului de aducere consemnând că acesta nu se află în țară(fl.50 ds. prima instanță și fl.44 ds. instanță apel).
În aceste condiții, procedural, prima instanță a dat citire declarației acestuia în ședință, în conformitate cu prevederile art.327, alin.3 pr.penală.
Același martor împreună cu un alt martor, -, au semnat procesul-verbal de recunoaștere după fotografie a inculpatului de către partea vătămată(fl.11-15 ds.ur.penală) fără a avea obiecții față de mențiunile inserate în acest act premergător urmăririi penale.
În declarația scrisă dată după 1 lună martorul redă aceleași aspecte, în continuare arătând că a asistat la momentul în care soția inculpatului a fost coborâtă din taxiul lui, însă nu l-a văzut anterior pe inculpat.
Ulterior, în fața instanței își menține declarația anterioară cu mențiunea că partea vătămată nu a fost sigură când a recunoscut după fotografie pe inculpat. Pentru a explica diferența față de cele relatate și asumate prin semnătură în fața organelor de urmărire penală invocă o"presiune" pe care ar fi resimțit-o din partea polițiștilor, care-i tolerau taximetria ilegală ce o practica. Această"presiune", adaugă martorul, ar fi trebuit să-l facă să declare că l-a văzut la fața locului pe inculpat.
Instanța de recurs constată că motivele invocate de martor pentru a-și justifica schimbarea declarației nu au fost de natură a-l constrânge în a declara că l-a văzut pe inculpat, că, dacă ar fi fost asemenea încercări de deturnare a adevărului perceput de martor, acestea nu și-au atins scopul, nedându-le curs.
Rezultă că presupusa rezistență la "presiunile" organelor de poliție a funcționat, Curtea de Apel apreciind că martorul nu s-a lăsat influențat așa cum pretinde, nici atunci când a asistat la recunoașterea inculpatului după fotografie de către partea vătămată.
În ceea ce privește martorul, declarația dată organelor de poliție(fl.20, 21 ds. ur.penală) confirmă prezența inculpatului în farmacie, acesta arătând inclusiv că l-a recunoscut după fotografie, ca fiind aceeași persoană ce s-a aflat la rând în spatele părții vătămate și care se împingea în aceasta.
În mod inexplicabil, în fața instanței de judecată(fl.88 ds. prima instanță) redă aceleași aspecte, cu singura diferență, că nu inculpatul este persoana din farmacie. Schimbarea de declarație nu este motivată în mod obiectiv, justificarea puerilă (" că așa i-a spus Poliția") nu poate fi primită de instanța de recurs ca suficientă.
De altfel, atitudinea sa în cursul judecății este cu atât mai contradictorie, cu cât se constată că prezintă datele fizionomice ale persoanei suspecte cu o precizie pe care o pretinde mai aproape de adevăr, față de cele prezentate organelor de urmărire penală, situate în timp la numai 4 luni după data faptelor și care-l indicau pe drept autorul furtului.
În aceste condiții, Curtea de Apel, spre deosebire de primele 2 instanțe, consideră că prima sa declarație corespunde adevărului, se coroborează cu cea dată de martorul, dar și depoziția lui (în cursul urmăririi penale), precum și cu poziția probatorie constantă a părții vătămate în cursul procesului penal.
Judecătoria Moinești și Tribunalul Bacăus -au limitat la a reține că martorii au revenit asupra declarațiilor lor( și ), fără a analiza credibilitatea motivelor invocate, că nu a putut fi audiat și că celelalte depoziții nu sunt în măsură a contribui la aflarea adevărului, în sensul stabilirii identității persoanei ce se afla la rând în spatele părții vătămate.
Procedând la verificarea declarațiilor relevante în cauză sub acest aspect, instanța de recurs, pentru motivele enumerate anterior, apreciază că primele 2 hotărâri au comis o eroare gravă de fapt, atunci când au reținut că nu inculpatul a sustras portmoneul părții vătămate.
Aceleași instanțe redau declarațiile martorilor, și, declarații ce tind la dovedirea unui fapt negativ printr-un fapt pozitiv, fără însă a evalua valoarea probatorie a acestora și concluziona asupra veridicității lor.
Curtea de Apel consideră că declarațiile arătate conțin elemente temporale și de loc mult prea relative, pentru a putea conține date de natură a contribui la aflarea adevărului în ceea ce privește lipsa inculpatului din farmacie la data faptei.
În consecință, în baza art.385/15 pct.2, lit.d pr.penală, se va admite recursul procurorului și se vor casa primele 2 hotărâri în totalitate.
Pentru considerentele expuse anterior cu privire la stabilirea vinovăției inculpatului, în baza art.208, alin.1, 209, alin.1, lit.e și alin.2, lit.b Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, va fi condamnat, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate.
La individualizarea judiciară a pedepsei se va avea în vedere, pe lângă dispozițiile legale ale art. 72.penal, antecedentele penale multiple ale inculpatului pentru fapte de același gen, nerecunoașterea infracțiunii, neacoperirea prejudiciului și gradul de pericol social concret al faptei, rezultat din împrejurările în care a fost comisă, profitând de aglomerație și într-un loc public, dovedind o mare îndrăzneală infracțională.
Deși este și recidivist postexecutoriu, ținând seama de valoarea prejudiciului situat în jurul sumei de 1.000 lei, instanța se va opri la minimul special al pedepsei, de 3 ani închisoare.
Inculpatul nu a contestat valoarea daunei pretinse de, în consecință va fi obligat la plata a 1.000 lei, în baza art.14 și 346 Cod pr.penală, raportat la art.998 și 999 Cod civil.
Văzând și dispozițiile art.189, 191, alin.1 și art.192, alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
-DECIDE -
În baza art.385/15, pct.2, lit.d pr.penală, admite recursul formulat deParchetul de pe lângă Tribunalul Bacău,împotriva deciziei penale nr. 242/A/ 21.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr. 491/13.11.2008 a Judecătoriei Moinești în totalitate.
În baza art.208, alin.1, 209, alin.1 lit.e și alin.2 lit.b penal, cu aplicarea art.37 lit.b penal, condamnă pe inculpatul, fiul lui și al, domiciliat în,-, jud. B, CNP--, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64,lit.a, teza a II.-a și lit.b penal, în condițiile și pe perioada prevăzută de art.71 alin.2 penal.
În baza art.14 și 346.pr.penală, raportat la art.998 și 999.civil, obligă inculpatul la plata sumei de 1000 lei către partea civilă, reprezentând daune materiale.
În baza art.189 pr.penală, dispune plata din fondurile a sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu, precum și cele de la instanțele inferioare.
În baza art.191, alin.1, pr.penală obligă fiecare inculpat la plata a 800 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.192, alin.3, pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel și recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Red. /
Red.
Tehnored. / 08.01.2010.
4 ex.
Președinte:Silviu AntiJudecători:Silviu Anti, Bogdan Adrian, Monica Vadana
