Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 87/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂ N
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.87
Ședința publică din data de 02 februarie 2009
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
Judecător - - -
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul G - fiul lui și al lui a, născut la 11 septembrie 1957, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr.204 din.13.noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a dmis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște împotriva sentinței penale nr. 235 pronunțată de Judecătoria Târgoviște și a fost desființată în parte sentința atacată, în sensul că înlăturând pentru fiecare dintre inculpați disp. art. 34 lit.b Cod penal, au fost descontopite pedepsele rezultante aplicate acestora, de câte 1 an și 6 luni închisoare, în pedepsele componente de câte 1 an și 6 luni închisoare și restul neexecutat de câte 426 de zile din pedeapsa de 3 ani închisoare (aplicată inculpatului, prin sentința penală nr. 170 pronunțată la 1 februarie 2002, definitivă prin decizia nr. 204 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la 29.03.2002) și, respectiv, de 3 ani și 6 luni închisoare (aplicată inculpatului G, prin sentința penală nr. 1108 pronunțată la 8 octombrie 2003, definitivă prin decizia penală nr. 769 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la 15 decembrie 2003).
În baza disp. art. 334 Cod procedură penală, a fost schimbată pentru fiecare dintre inculpați încadrarea juridică a faptei din 21 noiembrie 2006, din infracțiunea prev. de disp. art. 20 rap. la disp. art. 208-209 alin.1 lit.a și e Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 lit. a și b Cod penal și a disp. art. 33 lit.a Cod penal în infracțiunea prev. de disp. art. 208-209 alin.1 lit.a și e Cod penal, pentru care le-a aplicat pedepse de câte 3 ani închisoare.
În baza disp. art. 33 lit.a și a disp. art. 34 alin.1 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele de câte 1 an și 6 luni și, respectiv, 3 ani închisoare, fiecare inculpat urmând să o execute pe cea mai grea - de 3 ani închisoare.
Au fost menținete pentru fiecare inculpat revocarea liberării condiționate pentru restul de câte 426 de zile neexecutate din pedepsele închisorii de 3 ani și respectiv, de 3 ani și 6 luni închisoare, pe care le-a contopit cu pedepsele de 3 ani închisoare, atât inculpatul, cât și inculpatul G, urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, iar în conformitate cu disp. art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat G, personal aflat în stare de deținere și asistat de apărător desemnat din oficiu de către Baroul Prahova, avocat, potrivit delegației nr.9541, depusă la dosar, lipsă fiind intimata - parte vătămată SC SA
Procedura este legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul - inculpat C G, avocat, cu acordul instanței a luat legătura cu acesta învederând că alte cereri nu mai are de formulat astfel că solicită cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul în dezbateri pentru recurentul - inculpat critică decizia instanței de apel apreciind-o ca nelegală și netemeinică, deoarece în mod greșit a schimbat încadrarea juridică a faptei, din punctul său de vedere instanța de fond este cea care a reținut în mod corect activitatea infracțională a acestuia.
Pentru considerentele mai sus expuse, apărătorul recurentului - inculpat solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, în urma administrării probatoriilor în cauză, în mod corect instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de furt calificat în infracțiunea de furt calificat în formă consumată, astfel că hotărârea instanței de apel urmează a fi menținută ca legală și temeinică, sub toate aspectele.
Recurentul-inculpat G, personal având ultimul cuvânt, învederează instanței că este nemulțumit de schimbarea încadrării juridice a faptei, fiind de acord cu cele reținute de instanța de fond.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.235/14.05.2008 a Judecătoriei Târgoviște în baza art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prev. de art. 208-209 alin 1, lit a, e Cod penal, cu art. 37 lit. a,b și art. 33 lit. a Cod penal, în art. 20 raportat la art. 208-209 alin. 1 lit. a, e Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a,b și 33 lit. a Cod penal.
În baza art. 20 raportat la art. 208-209 alin. 1, lit. a, e Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, b și 33 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la câte 1 an și 6 luni închisoare pentru faptele din 21 noiembrie 2006 și 4 ianuarie 2007.
În baza art. 33, 34 lit. b, au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 61 Cod penal, a fost revocată liberarea condiționată a restului de 426 zile neexecutate din pedeapsa închisorii de 3 ani, aplicată prin sentința penală nr. 170 din 1 februarie 2002, definitivă prin decizia 204 din 29 martie 2002 Tribunalului Dâmbovița, ce urmează a fi contopit cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare și au fost aplicate disp. art. 71-64 teza a II - a, lit. a și b Cod penal.
În baza art. 20 raportat la art. 208-209 alin. 1, lit. a, e Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a și b și art. 33 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul G, la câte 1 an și 6 luni închisoare pentru faptele din 21 noiembrie 2006 și 4 ianuarie 2007.
În baza art. 33, 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 61 Cod penal, a fost revocată liberarea condiționată a restului de 426 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1108 din 8 octombrie 2003, definitivă prin decizia penală nr. 769 din 15 decembrie 2003 Tribunalului Dâmbovița, ce urmează a fi contopit cu pedeapsa de 1 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
Au fost aplicate disp. art. 71, 64 teza a II - a, lit. a și b Cod penal.
În baza art. 346 Cod procedură penală, s-a luat act că partea vătămată SC SA- Sucursala T, nu s-a constituit parte civilă.
În baza art 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Prin rechizitoriul nr. 4471/P/2006, înregistrat la instanța sub nr-, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviștea trimis in judecata pe inculpații, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, fapta prevăzuta de art. 208-209 alin. 1, lit. a, c Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
Organul de urmărire penala a reținut că în data de 21 noiembrie 2006 și 4 ianuarie 2007, inculpații au fost depistați de o echipă de jandarmi din cadrul D, pe malul râului I, în timp ce încărcau într-o căruță 4 bucăți țeava tubing de ce 5 ml. tăiată, din rețeaua SC și au decopertat, din aceeași rețea, o bucata de 4ml. activitatea lor fiind întreruptă de organele de politie.
Cu privire la persoana inculpaților, același organ de urmărire penală a reținut că inculpații au avut o atitudine sinceră și motivează comportamentul lor prin situația materială precară, iar cu privire la antecedentele penale a inculpaților, s-a reținut, potrivit fiselor de cazier judiciar, că inculpații erau liberați condiționat din executarea unor pedepse, cu un rest de câte 426 zile neexecutat, astfel încât inculpaților le sunt incidente disp. art. 37 lit. a și b Cod penal.
Săvârșirea faptei de către inculpați, vinovăția acestora, au fost stabilite, în prima fază procesual penală, prin actele de constatare și sesizare din partea D, actele din partea SC SA, ca parte vătămată, declarații martori asistenți, declarații învinuiți și fise de cazier judiciar.
În faza cercetării judecătorești, inculpații, deși legal citați, nu a fost posibilă audierea lor, din procesele verbale întocmite de organele de poliție rezultând că aceștia nu se mai află în țară, aceeași situație fiind și pentru martorii, G și au fost audiați martorii și, partea vătămată SC SA nu s-a constituit parte civilă.
Judecătoria a constatat că actul de acuzare nu a stabilit corect activitatea infracțională, atribuind faptei comise o încadrare juridică nelegală și netemeinică.
Din probele administrate rezultă că în zilele de 21 noiembrie 2006 și 4 ianuarie 2007, inculpații au fost surprinși de o echipă de jandarmi, pe malul râului I, în timp ce decopertau și tăiau țeava, pe care nu au reușit să și-o însușească, astfel încât, în cauză, nu s-a putut constata că s-a consumat fapta de furt ( prin deposedarea părții vătămate și imposedarea inculpaților), întrucât țevile tăiate nu au fost deplasate de la locul faptei, nu au intrat efectiv în stăpânirea efectivă a inculpaților, în consecință, acest aspect infracțional nu poate fi asimilat decât ca tentativă la furt calificat, situație în care se impune aplicarea în cauză a disp. art. 334 Cod procedură penală, anume schimbarea încadrării juridice a faptei, în aceea de tentativă la furt calificat.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanța are în vedere criteriile conținute de art. 72 Cod penal, în scopul prev. de art. 52 Cod penal, anume limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care s-au comis faptele, persoana inculpaților care sunt cunoscuți cu antecedente penale, în cauză fiind incidente disp. art. 61 Cod penal.
Potrivit acestor criterii, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse orientată către minimul prevăzut de lege, corespunde scopului legii penale de prevenție și reeducare.
Totodată, inculpaților le sunt incidente și disp. art. 65 si 66 Cod penal, privitoare la aplicarea pedepsei complementare, în sensul că se interzic drepturile prev. de art. 64, teza a II - a, lit. a și b Cod penal.
Pe latură civilă, în baza art. 346 Cod procedură penală, s-a luat act că partea vătămată SC SA nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște.
Prin decizia penală nr. 204/13.11.2008 a Tribunalului Dâmbovițaa fost admis apelul și în consecință:
S-a desființat în parte sentința atacată, în sensul că înlăturând pentru fiecare dintre inculpați disp. art. 34 lit.b Cod penal, s-a descontopit pedepsele rezultante aplicate acestora, de câte 1 an și 6 luni închisoare, în pedepsele componente de câte 1 an și 6 luni închisoare și restul neexecutat de câte 426 de zile din pedeapsa de 3 ani închisoare (aplicată inculpatului, prin sentința penală nr. 170 pronunțată la 1 februarie 2002, definitivă prin decizia nr. 204 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la 29.03.2002) și, respectiv, de 3 ani și 6 luni închisoare (aplicată inculpatului G, prin sentința penală nr. 1108 pronunțată la 8 octombrie 2003, definitivă prin decizia penală nr. 769 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la 15 decembrie 2003).
În baza disp. art. 334 Cod procedură penală, a fost schimbată pentru fiecare dintre inculpați încadrarea juridică a faptei din 21 noiembrie 2006, din infracțiunea prev. de disp. art. 20 rap. la disp. art. 208-209 alin.1 lit.a și e Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 lit. a și b Cod penal și a disp. art. 33 lit.a Cod penal în infracțiunea prev. de disp. art. 208-209 alin.1 lit.a și e Cod penal, pentru care le-a aplicat pedepse de câte 3 ani închisoare.
În baza disp. art. 33 lit.a și a disp. art. 34 alin.1 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele de câte 1 an și 6 luni și respectiv, 3 ani închisoare, fiecare inculpat urmând să execute pedeapsa cea mai grea - de 3 ani închisoare.
A fost menținută pentru fiecare inculpat revocarea liberării condiționate pentru restul de câte 426 de zile neexecutate din pedepsele închisorii de 3 ani și respectiv, de 3 ani și 6 luni închisoare, pe care le-a contopit cu pedepsele de 3 ani închisoare, atât inculpatul, cât și inculpatul G, urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și în conformitate cu disp. art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște, criticând-o pentru netemeinicie.
În motivele formulate în scris, procurorul a susținut că la 21 noiembrie 2006 inculpații au fost surprinși de o patrulă de jandarmi în timp ce încărcau într-un atelaj patru bucăți de țeavă tubing, de câte 5 metri lungime fiecare, pe care le decopertaseră și tăiaseră anterior.
S-a apreciat că executarea acțiunii care constituie elementul material al infracțiunii de furt calificat nu a fost împiedicată în niciun fel, existând toate condițiile necesare sub raportul mijloacelor utilizate și al obiectului material pentru a se configura o consumare a infracțiunii.
de țeavă erau tăiate și îndepărtate de la locul unde fuseseră descoperite, o parte fiind chiar încărcate într-un atelaj, situație față de care fusese depășită faza tentativei, așa cum în mod greșit s-a apreciat de către instanța de fond, producându-se deja vătămarea materială care constituie rezultatul cerut de lege pentru existența infracțiunii în formă consumată.
Deoarece pe parcursul urmăririi penale au fost ridicate, în vederea confiscării, o cazma, un târnăcop, un cadru, pânze de bomfaier și un patent, aflate în custodia inculpatului, s-a solicitat luarea față de acesta a măsurii confiscării prevăzută de disp. art. 118 lit. b Cod penal, motivat de împrejurarea că acestea au fost folosite la săvârșirea infracțiunii.
Tribunalul a apreciat că apelul este fondat.
Situația de fapt a fost reținută corect de către instanța de fond, în urma coroborării tuturor probelor administrate în cauză, în conformitate cu disp. art. 63 alin.2 Cod procedură penală, (intimații inculpați ca și martorii, G și,nemaiputând fi ascultați în timpul cercetării judecătorești, în condițiile în care, așa după cum a rezultat din conținutul proceselor verbale întocmite de către lucrătorii de poliție, în încercarea de a executa mandatele de aducere emise pe numele lor, aceștia nu se mai aflau în țară).
Prima instanță a greșit însă atunci când a apreciat în termeni generali activitatea infracțională desfășurată de către cei doi inculpați la 21 noiembrie 2006 și 4 ianuarie 2007 fără a face o analiză detaliată și concretă a derulării fiecăreia dintre acțiuni, realizând în mod eronat schimbarea încadrării juridice a ambelor fapte, cu toate că una dintre ele - cea din 21.11.2006, întrunea toate elementele constitutive ale unei infracțiuni, în formă consumată, depășindu-se faza de tentativă.
Din conținutul referatului de terminare a urmăririi penale, la 21.11.2006, cei doi intimați-inculpați au fost surprinși de o patrulă de jandarmi, la momentul la care intenționau să transporte la căruța cu care veniseră, lăsată la o anumită distanță de locul în care au acționat cele 4 bucăți de țeavă tubing, de câte 4 fiecare, pe care le tăiaseră cu ajutorul unui bomfaier din conducta SC situată pe malul râului I (unde exista o porțiune din această țeavă decopertată).
Aceleași considerații se regăsesc în procesul-verbal de constatare întocmit la data de 28.10.2006, iar potrivit declarațiilor inculpaților consemnate în cuprinsul acestui act - cele 4 bucăți de țeavă erau deja tăiate, fiind precizate dimensiunile fiecăruia, stabilite în prezența reprezentantului SC SA T (8,50, 4,80, 3,70 și 2,60 - cu diametrul de 80 mm fiecare), ele făcând parte dintr-o conductă dezafectată.
Actele menționate se coroborează cu procesul-verbal de depistare întocmit de către reprezentanții Inspectoratului Județean de Jandarmi D dar și cu declarațiile martorului și cele ale intimaților-inculpați, care au confirmat că în momentul depistării lor activitatea infracțională era finalizată nemairămânând decât să le transporte de pe malul unde le așezaseră, la căruța cu care urmau să fie la un centru de colectare fier vechi, situație confirmată la cercetarea judecătorească și de martorii și.
Situația de fapt legată de comiterea faptei din data de 4 ianuarie 2007 nu comportă discuții, fiind cea care corespunde împrejurărilor reale, aceasta rămânând în stadiu de tentativă, finalizarea acțiunii infracționale fiind întreruptă prin intervenția unei patrule de jandarmi în momentul în care inculpații intenționau să taie a doua bucată dintr-o conductă de 40 ml pe care o decopertaseră în prealabil.
În acest sens sunt procesul verbal de constatare încheiat la 10 ianuarie 2007, declarațiile intimaților inculpați, procesul verbal de depistare, procesul-verbal de ridicare în vederea confiscării și de predare în custodie și procesul-verbal de măsurare.
În cazul furtului, delimitarea tentativei de forma consumată a infracțiunii poate crea dificultăți.
Potrivit teoriei "apropriațiunii", o faptă concretă constituie tentativă sau furt consumat, după cum începerea acțiunii de luare a fost sau nu urmată de actul împosedării, adică de intrarea făptuitorului în stăpânirea de fapt a bunului.
Dacă executarea acțiunii a fost întreruptă, neducând la împosedarea făptuitorului, fapta constituie tentativă, iar dacă executarea acțiunii de luare a fost dusă până la capăt, făptuitorul intrând în stăpânirea de fapt a bunului, fapta constituie furt consumat.
Nu interesează cât timp s-a aflat bunul în stăpânirea făptuitorului și nici dacă acesta a efectuat sau nu asupra lui un act de dispoziție.
Fapta constituie furt consumat chiar dacă făptuitorul nu a reușit să păstreze bunul, fiind prins imediat după luarea acestuia.
Aceasta din urmă este și modalitatea în care cei doi inculpați au comis infracțiunile din data de 21 noiembrie 2006.
Din moment ce aceștia tăiaseră cele 4 bucăți din porțiunea de conductă decopertată, însumând peste 19 ml, elementul material al infracțiunii era înfăptuit, inculpații reușind să intre în stăpânirea de fapt a bunurilor.
Mai rămăsese ca materialul rezultat să fie urcat în căruța cu care intenționau să îl transporte la un centru de colectare fier vechi, însă în această etapă au fost surprinși de către o patrulă de jandarmi, așa după cum ei înșiși și martorii asistenți au declarat.
Față de această situație de fapt, tribunalul a constatat că, critica formulată de către procuror e fondată, motiv pentru care se a procedat la schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor comise la 21.11.2006 din tentativă la infracțiunea de furt calificat, - faptă prev. de disp. art.20 rap. la disp. art.208-209 alin.1 lit.a și e Cod penal, cu art.33 lit.a și 37 lit.a și b Cod penal, în infracțiunea de furt calificat în formă consumată,prev. de art.208-209 alin.1 lit.a și e Cod penal, cu aplicarea disp. art.33 lit.a și a disp. art. 37 lit.a și b Cod penal.
Prin prisma argumentelor expuse, tribunalul a constatat că în mod greșit instanța de fond a schimbat încadrarea juridică pentru prima faptă care realizează toate elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă consumată, critica formulată sub acest aspect de către procuror fiind fondată.
Pe cale de consecință, în baza disp. art.379 alin.1 pct.2 lit.b Cod procedură penală, tribunalul a admis apelul declarat de către procuror și a desființat în parte sentința atacată, sub aspectul laturii penale a cauzei, în sensul că înlăturând pentru fiecare inculpat aplicarea disp. art.34 lit.b Cod penal, a descontopit pedepsele rezultante de câte 1 an și 6 luni închisoare, în pedepsele componente de câte 1 an și 6 luni închisoare,și restul neexecutat de câte 426 de zile, din pedeapsa de 3 ani (aplicată inculpatului prin sentința penală nr.170 pronunțată la 1.02.2002, definitivă prin decizia nr.204 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la 29.03.2002) și respectiv de 3 ani și 6 luni închisoare,(aplicată inculpatului G, prin sentința penală nr.1108 pronunțată la 8 octombrie 2003, definitivă prin decizia penală nr.769 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la 15 decembrie 2003).
În baza disp. art.334 Cod procedură penală, a schimbat pentru fiecare inculpat încadrarea juridică a faptei din 21 noiembrie 2006,din infracțiunea prev. de disp. art. 20 raportat la disp. art.208-209 alin.1 lit.a și e Cod penal, cu aplicarea disp. art.37 lit.a și b Cod penal și a disp. art.33 lit.a Cod penal, în infracțiunea prev. de disp. art.208-209 alin.1 lit.a și e Cod penal, cu aplicarea disp. art.33 lit.a și a disp. art.37 lit.a și b Cod penal, pentru care au fost aplicate pedepse de câte 3 ani închisoare.
În baza disp. art.33 lit.a și a disp. art.34 alin.1 lit.b Cod penal, pedepsele au fost contopite, fiecare inculpat urmând să o execute pe cea mai grea - aceea de 3 ani închisoare.
A fost menținută pentru fiecare inculpat revocarea liberării pentru restul de câte 426 de zile neexecutate din pedepsele închisorii de 3 ani și, respectiv, de 3 ani și 6 luni închisoare, perioade care au fost contopite cu pedepsele de câte 3 ani închisoare stabilite prin hotărâre, atât inculpatul cât și inculpatul G urmând să execute pedepsele cele mai grea - acelea de 3 ani închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței (legate de aplicarea pedepselor accesorii și de neconstituirea părții vătămate ca parte civilă).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea ei și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Examinând decizia atacată în raport de probele administrate în cauză, de critica învederată Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt aceasta nu este contestată de către recurent și nici nu putea face acest lucru, întrucât el nici nu a declarat apel, achiesând la soluția de condamnare a primei instanțe.
Critica recurentului se referă astfel la încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată și anume de tentativă sau infracțiune consumată de furt calificat.
Curtea, apreciază că în mod corect tribunalul a reținut existența infracțiunii consumate de furt calificat.
Astfel, la data de 21.11.2006 inculpatul a fost depistat de o patrulă de jandarmi în timp ce intenționa să transporte cu căruța patru bucăți de țeavă tubing de câte 4 fiecare, țevi ce erau tăiate cu ajutorul unui bomfaier dintr-o conductă aparținând SC SA.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că din conducta respectivă, cei doi inculpați tăiaseră deja mai multe bucăți de țeavă la câte 4 lungime pentru a fi transportată cu atelajul cu care veniseră bunuri pe care le deplasaseră pe malul răului I pentru a fi încărcate în căruță.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă din 04.01.2007, din probe rezultă că acesta a rămas întradevăr în faza tentativei la infracțiunea de furt calificat, întrucât inculpații au fost depistați în timp ce încercau să taie din conducta respectivă a doua bucată de țeavă pentru aop utea transporta cu căruța.
În cazul primei fapte tribunalul a reținut în mod corect forma infracțiuni consumate întrucât, potrivit teoriei aplicate, aceea a "apropiațiunii", bunurile( bucățile de țeavă tăiate) erau deja deplasate de la fața locului, pe malul râului, unde trebuiau să fie încărcate în căruță. În această situație bunurile ieșiseră din stăpânirea de fapt a proprietarului sau posesorului lor de drept și intraseră în posesia celor doi inculpați.
Așa cum s-a reținut, chiar dacă cei doi inculpați nu au stăpânit bunurile sustrase un anumit timp și nu au efectuat acte de dispoziție asupra lor, acest lucru nu interesează atât timp cât, în momentul depistării, ei se aflau în posesia bunurilor ce urmau doar să fie încărcate în căruță.
Față de aceste aspecte, Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a admis apelul, a desființat în parte sentința apelată, a descontopit pedepsele rezultante și a schimbat încadrarea juridică a faptei din 21.11.2006 din tentativă la infracțiunea consumată de furt calificat, aplicând pedepse cu închisoarea orientată la minimul special prevăzut de lege, deși cei doi inculpați nu se aflau la primul conflict cu legea penală fiind chiar recidivist, astfel că în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G - fiul lui și al lui a, născut la 11 septembrie 1957, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr.204/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul la 240 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 2 februarie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - - - -
Grefier
red.
tehnored. DC.4 ex./20.02.2009
f-- Judecătoria Târgoviște
a-- Tribunalul Dâmbovița
/
operatoe de date cu caracter personal
notificare nr. 3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
