Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 90/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂ N
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.90
Ședința publică din data de 02 februarie 2009
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
Judecător - - -
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G și al lui, născut la 23 Iunie 1971, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care în baza art.139 alin.1 pr.pen, a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul, ca neîntemeiată.
În baza art.3002pr.pen. rap. la disp. art. 160 pr.pen.s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 160 alin.3 pr.pen, a fost menținută măsura arestării preventive a acestuia, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu de către Baroul Prahova, avocat, potrivit delegației de la dosar nr.2703
Procedura este legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că potrivit referatului întocmit de serviciul registratură, apărătorul ales al recurentului - inculpat nu a putut fi contactat, fiindu-i desemnat un apărător din oficiu de către Baroul Prahova
Cu acordul instanței, apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu recurentul - inculpat, acesta personal declară că nu înțelege să solicite un nou termen de judecată pentru a fi prezent apărătorul său ales, d-na avocat, fiind de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Avocat, pentru recurentul - inculpat arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea arată că alte cereri nu are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat învederează că, acesta critică încheierea din data de 27.01.2007 ca fiind nelegală și netemeinică, în cauză nefiind probe concrete care să confirme faptele reținute în sarcina sa, starea de arest preventiv în prezent nemaipunându-se.
În opinia sa, se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, potrivit dispozițiilor art. 139 rap. la art. 145 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, în cauză fiind îndeplinite cumulativ disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, încheierea recurată urând a fi menținută ca atare.
Recurentul - inculpat, personal având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, din toate probele dosarului nu rezultă că el ar fi vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor, din raportul de expertiză medico - legal nu rezultă cu certitudine ce i-a provocat moartea victimei, astfel că a solicitat o completare a acestuia.
Apreciază că perioada reținerii va fi mult prelungită, întrucât dosarul este unul complex, motiv pentru care solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din 27.01.2009 a Tribunalului Prahova, în baza disp.art.139 alin.1 Cod procedură penală s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul, aflat in stare de arest preventiv în Penitenciarul Mărgineni,
În baza disp. art.3002pr.pen. raportat la disp. art. 160 Cod procedură penală s-a constat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului iar în baza disp. art.160 alin3 pr.pen. s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că:
Cu privire la măsura arestării preventive luată față de inculpatul, tribunalul, a constat că temeiurile care au fost avute în vedere în momentul luării măsurii arestării preventive față de acesta, nu s-au schimbat, subzistând în continuare pericolul concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă din gravitatea deosebită a faptei, având în vedere faptei, susținând că nu el este cea care a lovit pe victimă, în cauză există atingerea adusă dreptului la viață al victimei.
Deși inculpatul săvârșirea, sunt indicii temeinice și verosimile în a considera că acesta ar putea fi autorul infracțiunii de omor calificat, această situație fiind relevată prin declarațiile martorilor audiați în cauză care contrazic versiunea inculpatului.
Cercetarea judecătorească nu a fost finalizată, urmând a fi în continuare audiați martorii rezultați din dezbateri, propuși de inculpat, existând presupunerea rezonabilă că acesta ar putea influența acești martori, cu atât mai mult cu cât aceștia sunt consătenii săi.
De asemenea, pericolul concret pentru ordinea publică este dat de modalitatea de comitere a faptei, iar gradul ridicat de pericol social deosebit de grav rezultă și din valoarea socială ocrotită și lezată prin săvârșirea faptelor, respectiv dreptul la viață, cât și de rezonanța și impactul negativ pe care îl are o asemenea faptă în plan social, și care denotă o periculozitate deosebită a persoanelor care comit astfel de fapte.
În astfel de situații, pentru a se asigura un climat de siguranță în cadrul comunității din care provine inculpatul, cetățenilor acesteia, organele judiciare sunt obligate să i-a masuri ferme împotriva persoanelor care comit asemenea fapte, inclusiv prin privarea de libertate a acestora.
Deși inculpatul, a învederat faptul că se consideră în continuare nevinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis in judecată, solicitând înlocuirea măsurii arestării sale preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, instanța fondului a apreciat, pentru motivele expuse pe larg mai sus, că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, motive pentru care în baza art.139 alin.1 cod procedura penala a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea iar în temeiul art.3002pr.pen rap. la art. 160 alin.3 pr.pen. a constat legalitatea și temeinicia arestării preventive și în baza art.160 pr.pen. a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea ei și judecarea lui în stare de libertate, întrucât nu se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Examinând încheierea atacată, în raport de probele administrate până în prezent în cauză, de criticile invocate dar și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea va constata că recursul este nefondat.
Astfel, așa cum a reținut și tribunalul în speță, față de inculpat, există în continuare indicii temeinice că el a comis infracțiunea de omor pentru care a fost trimis în judecată. De fapt acest indicii sunt contestate de recurent, el susținând că nu sunt probe că ar fi comis fapta de ucidere a bunicului său.
Dar, din raportul medico - legal de autopsie rezultă faptul că decesul numitului a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragic urmare a unui politraumatism cu fracturi costale multiple și rupturi de organe interne și hematoame corporale, ceea ce înseamnă că ele nu s-au putut produce prin alte mijloace decât prin loviri repetate cu corpuri dure. Acest raport medico - legal coroborat cu declarațiile martorilor, conduce la concluzia că față de inculpatul există presupunerea rezonabilă că ar fi autorul infracțiunii de omor pentru care este trimis în judecată.
În ceea ce privește cazul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, de asemenea, tribunalul a apreciat în mod corect că acestea există în continuare. Astfel, ținând seama de limitele de pedeapsă prev. de lege de valoarea socială căruia i s-a adus atingere (viața persoanei) de faptul că victima era bunicul inculpatului și o persoană în vârstă( 88 ani), aspecte ce denotă o lipsă totală de apreciere a valorilor sociale cărora li s-a adus atingere de către inculpat, ceea ce conduce la un sentiment de indignare a cetățenilor, Curtea apreciază că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 38515pct.1 Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - fiul lui G și al lui, născut la 23 Iunie 1971, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul la 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 februarie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.DC
4 ex./4.02.2009
f-- Tribunalul Prahova
-
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
