Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1032/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 1603/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 1032
Ședința publică de la 7 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 3: Adriana Băjan
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 38690 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul recurentului inculpatsolicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentantul parchetuluinu se opune probei solicitate.
Curtea, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere, luând act de depunerea acestora la dosar.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, arată că recursul vizează încheierea din 30 iunie 2009 Tribunalului București - Secția I Penală prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar și apreciază că motivarea instanței nu este în concordanță cu dispozițiile legale în materie. În acest sens solicită a se observa că cererea de liberare sub control judiciar - formulată în baza art. 160/2 alin. 1 Cod procedură penală - se referă la împrejurarea că pedeapsa pentru care inculpatul este cercetat nu trebuie să depășească limita de 18 ani iar acesta, odată pus în libertate nu ar reprezenta un pericol în sensul comiterii altor infracțiuni și nu ar influența mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală. Recurentul este cercetat pentru trafic de stupefiante de risc - canabis -, pedeapsa este între 3 și 15 ani - astfel că prima condiție ar fi îndeplinită. În ceea ce privește cea de-a doua condiție, urmează a se observa că la dosar nu există probe și indicii care să justifice vreun eventual pericol că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni sau ar căuta să denatureze probele deja administrate.
Cu privire la persoana inculpatului solicită a se avea în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale,provine dintr-o familie organizată și este student la Universitatea - Facultatea de Drept. Mai arată că acesta a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă, a colaborat cu organele de urmărire penală, formulând două denunțuri.
În continuarea pledoariei susține că în mod greșit instanța fondului a abordat problema prelungirea măsurii arestări preventive cu referire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar în raport de împrejurarea că cele două instituții au regimuri juridice total diferite.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheieri recurate și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu punerea în libertate a inculpatului.
În încheiere mai arată că mandatul de arestare preventivă a fost emis pentru 20 de zile, Curtea de APEL BUCUREȘTIa menținut această perioadă iar, ulterior, instanța fondului nu a mai prelungit măsura arestări preventive, însă Curtea de Apel a admis recursul parchetului, prelungind măsura arestării preventive pentru o perioadă de 30 de zile.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, susține că la numai câteva zile de la momentul în care hotărârea a rămas definitivă cu privire la luarea măsuri arestări preventive, inculpatul a formulat o nouă cerere. Ori, o nouă cerere poate fi adresată instanței de către un inculpat atunci când are anumite motive temeinice să considere că hotărârea pe care tocmai a pronunțat-o un judecător cu câteva zile nu mai este temeinică întrucât au apărut anumite schimbări,fie în situația de fapt, fie în situația de drept a inculpatului. Sub acest aspect se poate observa că recurentul nu a adus nici o dovadă din conținutul căreia să rezulte că situația de fapt sau de drept a sa s-a schimbat în vreun fel și astfel, cererea pe care o formulează este întemeiată.
În continuare susține că încheierea recurată este întemeiată, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol pentru ordinea publică. Este adevărat că s-a dovedit existența doar a unui act material, dar din activitatea infracțională rezultă suficiente indicii că recurentul avea o activitate infracțională anterioară intensă, lucru ce rezultă din faptul că la primul act material a comercializat cantitatea de 63,39 grame canabis. Ori, nici un traficant nu poate vinde de prima oră această cantitate de droguri pentru că nici un dealer nu dă unui traficant o cantitatea așa de mare de droguri pentru a fi vândută fără a avea încredere în persoana respectivă. Așa fiind, apreciază că inculpatul a avut și mai înainte contacte cu dealeri de droguri, în sensul că a mai primit și altă dată cantități de droguri pentru a fi traficate. Această activitate infracțională anterioară nu este prezentată ca o acuzație, ci doar ca simple indicii asupra comportamentului anterior al recurentului, care se reflectă în ceea ce ar putea face în viitor.
Față de aceste aspecte consideră că lăsarea în liberate a recurentului prezintă pericol pentru ordinea publică și pe cașe de consecință solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat arestatavând ultimul cuvânt, recunoaște și regretă fapta comisă și arată că îi cunoștea foarte bine pe cei cărora le-a dat droguri, erau prieteni din copilărie și vecini. Mai arată,că în schimbul drogurilor a primit 800 euro si 2.500.000 lei vechi. Solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
URTEA,
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- a fost respinsă, ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut că, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 10.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism în dosarul nr. 54/D/P/2009 și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului -, pentru o durată de 20 de zile, începând cu data de 10.06.2009 și până la data de 29.06.2009, inclusiv. În consecință, s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 114//10.06.2009.
Când s-a dispus astfel s-a reținut că inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc, prev. de art.2 alin.l din Legea nr. 143/2000.
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că:
La data de 09.06.2009, a vândut inculpatului cantitatea de 63,39 grame cannabis, cu suma de 800 EURO și 250 lei.
Potrivit art.160/1 proc.pen. privindmodalitățile liberării provizorii,în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.
Conform art. 160/2 alin.l și 2.proc.pen. privindcondițiile liberării:
- liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul
infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate
pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani;
- liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care
există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea oi: distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Mai întâi, Tribunalul a constatat că, din punctul de vedere al admisibilității în principiu, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se putea dispune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, și anume, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea -intenționată- pentru care este cercetat acesta nu depășește limita de 18 ani închisoare, iar din analiza actelor cauzei nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
In ceea ce privește temeinicia cererii, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, prin care s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism în dosarul nr. 54/D/P/2009 și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului -, s-a statuat, cu autoritate de lucru judecat, că există temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. respectiv limita de pedeapsă - închisoarea mai mare de 4 ani - și existența unor date certe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru odinea publică.
A rămas în sarcina Tribunalului, investit cu prezenta cerere de liberare provizorie, să aprecieze dacă de la momentul rămânerii definitive a încheierii de arestare preventivă și până la acest moment temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri s-au modificat, respectiv pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpatul o prezenta pentru ordinea publică la data de 10.06.2009 s-a diminuat într-o asemenea măsură încât un atare pericol pentru odinea publică să nu mai existe în cazul punerii în libertate a inculpatului.
Analizând actele cauzei din această perspectivă, a constatat că la acest moment procesual temeiurile ce au stat la baza arestării preventive nu s-au modificat iar pericolul social prezentat de lăsarea în libertate a inculpatului nu s-a diminuat.
Luând în considerare mai întâi gradul ridicat de pericol social generic pe care îl prezintă infracțiunea de trafic de droguri de risc, pericol reflectat și de limitele de pedeapsă impuse de legiuitor dar și de elemente precum amploarea acestui fenomen infracțional pe teritoriul mun. B, numărul extrem de ridicat implicate în astfel de activități infracționale, consecințele pe care consumul de droguri îl are asupra sănătății, situației sociale, dezvoltării și viitorului consumatorilor, efectele distructive ale consumului de droguri reflectându-se și asupra familiilor acestora, în general persoane tinere și în plină dezvoltare.
Fapta inculpatului prezintă în mod egal un pericol social concret deosebit de ridicat, față de împrejurarea că acesta a vândut o cantitate impresionantă de cannabis, de 63,39 grame, contra sumei de 800 de euro și 250 ron, element ce indică că implicarea inculpatului în activitatea de trafic de droguri în care s-a angrenat împreună cu alți inculpați cercetați în aceeași acuză era serioasă, de durată și în nici un caz nu a prezentat un caracter ocazional și nu a fost rodul unei întâmplări nefericite, aspect ce imprimă faptei și persoanei inculpatului o periculozitate socială sporită.
Tribunalul a reținut, în detrimentul inculpatului, faptul că, deși a beneficiat de o educație corespunzătoare, grație exclusiv eforturilor meritorii ale familiei sale, și a avut astfel posibilitatea de a aprecia corect posibilele consecințe ale implicării sale într-o astfel de activitate, și astfel avea și vârsta, cunoștințele și dezvoltarea psihică corespunzătoare pentru a putea opta între un comportament infracțional și unul în conformitate cu ordinea de drept, inculpatul a ales să se implice în activitatea de trafic de droguri împreună cu alte persoane, cercetate în calitate de inculpați în aceeași cauză, demonstrând astfel că ambițiile și planurile sale de viitor diferă în mod esențial de cele ale familiei sale.
Împrejurarea că inculpatul a formulat după arestarea sa preventivă două denunțuri reprezintă un element ce va fi luat, sau nu, în considerare la momentul finalizării cercetării judecătorești, în măsura în care se vor concretiza conform art. 16 din legea nr. 143/2000 sau ca element sau circumstanță de atenuare a răspunderii, însă la acest moment procesual nu reprezintă un element suficient de relevant pentru a modifica concluzia expusă mai sus.
Debutul procesului de conștientizare al gravității consecințelor penale atrase de activitatea de trafic de droguri, ce a fost determinat pentru inculpat abia de momentul arestării sale preventive, este un proces benefic pentru acesta, însă rămâne de apreciat dacă atitudinea de recunoaștere și regret manifestată de către acesta are un caracter sincer sau unul formal, și constituie un element ce poate fi avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o ca fiind netemeinică, motivând că la dosar nu există probe și indicii să justifice vreun eventual pericol că ar săvârși alte infracțiuni sau ar încerca să demonstreze probele deja administrate prin lăsarea sa în libertate.
Curtea examinând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de critica formulată cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 3856(3) Cod procedură penală constată nefondat recursul.
Prin hotărâre judecătorească definitivă s-a luat măsura arestării preventive a inculpatului, în baza art. 148 lit. f Cod procedură penală, pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic ilicit de droguri de risc (art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000) măsură dispusă la data de 10.06.2009, iar la data de 19.06.2009, inculpatul a promovat cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
În raport de perioada de timp ce a trecut de la arestarea preventivă a inculpatului, doar nouă zile, deși în speță sunt îndeplinite cerințele legale pentru admiterea în principiu a acestei cereri, în mod judicios instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului, prin respingerea cererii de față, în raport de natura faptei, circumstanțele reale în care a fost comisă, relațiile pe care inculpatul le avea cu alte persoane ce se ocupau cu traficul de droguri, și care sunt cercetate penal în prezent, sunt împrejurări dovedite în cauză prin actele dosarului și constituie date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului în cauza penală de față.
Astfel fiind se constată că nu este întemeiată critica formulată de inculpat iar încheierea atacată este legală și temeinică considerente față de care recursul urmează a fi respins în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- și-l obligă la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-16.07.2009
- Secția I penală
Jud. fond:
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Viorica Costiniu, Adriana Băjan
