Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 221/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 1607/2009 )
ÎNCHEIERE NR. 221/
Ședința publică de la 7 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 3: Adriana Băjan
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 1 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea.
Apărătorul recurentului inculpatsolicită admiterea recursului, casarea încheieri recurate și rejudecând, a se constata in baza art.140 alin. 1 lit. a cu referire la art.159 alin. 8 Cod procedură penală încetată de drept măsura arestării preventive. În acest sens solicită a fi avute în vedere dispozițiile deciziei penale nr. 25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 3 iunie 2009 - decizie obligatorie pentru instanță conform art. 414/2 alin. 3 Cod procedură penală și care fundamentează ca imperativ termenul în care se poate judeca un recurs la prelungire. Conform încheierii de ședință din 4 iunie 2009, Tribunalul București - Secția I Penală a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive până la 6 iulie 2009. Așa fiind, conform art. 140 alin. 1 lit. a Cod procedură penală la acest moment măsura arestării preventive a încetat de drept. În continuare solicită a fi avute în vedere și dispozițiile deciziei nr. 7 din 20 februarie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și prevederile art. 185 alin. 2 Cod procedură penală.
Înțelege să nu pună concluzii și pe fondul recursului, depune la dosar practică judiciară și solicită admiterea recursului așa cum a fost susținut.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat,considerând că nu se poate constata încetată de drept măsura arestării preventive întrucât față de conținutul deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu rezultă faptul că nerespectarea acestui termen ar duce la încetarea de drept a măsurii. De asemenea, apreciază că în speță nu poate fi vorba nici de cazurile prevăzute în Codul d e procedură penală pentru care se dispune acest lucru.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt,arată că a venit din Spania pentru a-și dovedi nevinovăția și este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 1.07.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală s-a dispus, în baza art.155 Cod procedură penală, prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 zile, de la 7.07.2009 până la 5.08.2009 inclusiv.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin referatul întocmit la 30.06.2009, în dosarul nr. 1814/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a solicitat, în temeiul art. 155 și urm. din C.P.P. prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile, de la 07.07.2009 până la 05.08.2009 inclusiv, inculpatul fiind cercetat, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de art. 174-175 lit. b Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în noaptea de 16/17.07.2008, în curtea locuinței sale din B,-, sector 5, inculpatul a aplicat numeroase lovituri cu corp dur () părții vătămate, în zone corporale vitale (zona capului, a toracelui și a abdomenului), provocându-i leziuni grave care au cauzat decesul victimei în data de 13.09.2008 (în spital).
La momentul săvârșirii infracțiunii, partea vătămată venise acasă la inculpat pentru a primi de la acesta suma de 5.000 de EURO pe care inculpatul i-o datora victimei, acest aspect fiind motivul pentru care inculpatul a săvârșit fapta. Imediat după săvârșirea faptei, inculpatul a fugit și s-a sustras de la urmărire. Astfel, din momentul comiterii infracțiunii, inculpatul nu s-a mai întors la domiciliu, rămânând o perioadă la locuința unei cunoștințe de-a lui, după care a părăsit teritoriul României (potrivit propriilor declarații, a plecat în Spania). Tot potrivit declarațiilor inculpatului, acesta a revenit în România în cursul lunii octombrie 2008, la data de 28.10.2008 fiind depistat de către organele de poliție.
Propunerea de prelungire a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului a fost, în esență, motivată pe împrejurarea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în continuare și impun privarea de libertate a acestuia, deoarece din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 143.C.P.P. coroborat cu art. 148 alin. 1 lit. a și f
C.P.P.S-a arătat și că prelungirea duratei măsurii arestării preventive solicitată este necesară și pentru: finalizarea raportului de expertiză genetică ADN - A- dispus în cauză (privind compararea profilului genetic ADN al inculpatului cu urmele ADN de contact de pe ), audierea de martori, inclusiv dintre persoanele propuse de către apărătorii aleși ai inculpatului (persoanele admise prin ordonanța din data de 26.05.2009).
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 6/UP/08.04.2009 emis de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția I Penală, în dosarul nr-, reținându-se a fi întrunite condițiile art. 143 al.l și art. 148 lit. f Cod proc. pen.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia. Astfel, în cauză există indicii temeinice, potrivit art. 143 alin. 1 Cod proc. pen. din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind: procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșe fotografice; foile de observație ale victimei, însoțite de planșe fotografice efectuate în timpul spitalizării; raportul medico-legal de necropsie nr. A- din 16.02.2009; raportul de expertiză medico-legală - examen ADN nr. A- din 03.03.2009; raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică nr. -/2008; raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică nr. -/2008; declarațiile martorilor, -, - și și declarațiile inculpatului.
Totodată, sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 al.l lit. f C.P.P. pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului (infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174-175 lit. b Cp. pedepsită cu închisoare de la 15 la 25 de ani) este pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică având în vedere natura, modalitatea, gravitatea infracțiunii presupus a fi fost comisă de inculpat (împotriva vieții, prin folosirea unei bâte, din rațiuni legate de bani), urmarea produsă (pierderea unei vieți omenești), atitudinea nesinceră adoptată de către inculpat (care, deși recunoaște agresarea victimei, pe fondul unui conflict pecuniar și al consumului de alcool, declară că lovirile au fost reciproce, însă doar cu pumnii, nu și cu vreun corp contondent, neavând intensitatea descrisă de medicii legiști) și antecedentele sale penale (două condamnări, incluzând și o condamnare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal) care dovedesc perseverență infracțională.
Arestarea preventivă a inculpatului nu a avut ca temei dispozițiile art. 148 al.l lit.a Cod proc pen, însă instanța a avut în vedere sustragerea inculpatului de la urmărirea penală ca o un element ce conturează periculozitatea acestuia, prin atitudinea sa încercând să zădărnicească aflarea adevărului.
Astfel, sustragerea inculpatului este dovedită prin activitățile de căutare ale organelor de anchetă, rămase timp de câteva luni fără rezultat, precum și conduita imediat după eveniment a inculpatului, acesta aducând victima la spital, dar, deși îi era prieten, nu a intrat în incinta unității medicale personal, ci a apelat la o terță persoană în acest scop, nu a mai locuit acasă și a părăsit țara la scurt timp.
De asemenea, prelungirea măsurii arestării preventive se impune în vederea finalizării urmăririi penale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o doar sub aspectul nelegalității, invocând doar încetarea de drept a măsurii arestării preventive, prin înlocuirea dispozițiilor art.159 alin.8 teza II Cod procedură penală așa cum au fost interpretate prin Decizia nr.25 din 2.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii.
S-a susținut că măsura arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate a expirat la data de 6.07.2009, fiind încălcate normele imperative menționate în Decizia nr.25 din 2.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât până la acest moment, 7.07.2009, nu a fost dispusă prelungirea arestării preventive printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Curtea examinând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar prin prisma motivului de recurs invocat, cât și din oficiu conform art.3856alin.3 Cod procedură penală constată nefondat recursul.
Prin încheierea de ședință din data de 1.07.2009 prima instanță a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 zile, de la 7.07.2009 până la 5.08.2009 inclusiv.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs în termenul legal de 24 ore de la comunicare, în dosarul instanței de fond a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe și conform repartizării aleatorii s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 7.07.2009.
În raport de aceste date, Curtea constată că excepția invocată de inculpat privind încetarea de drept a măsurii arestării preventive la data de 6.07.2009 nu este fondată, în speță nefiind aplicabile dispozițiile art.140 lit.a Cod procedură penală.
Prin Decizia nr.25 din 2.06.2008 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit: "Dispozițiile art.159 alin.8 teza Ii din Codul d e procedură penală se interpretează în sensul că:
1. sintagma folosită de legiuitor "invocate de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate" are caracter imperativ și nu de recomandare;
2. recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive va fi soluționat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate".
În considerentele și dispozitivul acestei decizii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.372 din 3.06.2009, nu se face nicio referire cu privire la sancțiunea care trebuie aplicată în cazul nesoluționării recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate.
Încheierile nu pot fi atacate separat cu recurs, potrivit legii (exemplu speța de față) pot fi casate doar pentru nelegalitate sau netemeinicie, conform dispozițiilor art.38515Cod procedură penală iar în prezenta cauză nu se poate susține nulitatea sau netemeinicia încheierii atacate doar pentru faptul că recursul s-a soluționat prin repartiție aleatorie după expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior acestei încheieri.
Constatându-se că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în materie, art.155 și urm. Cod procedură penală urmează a respinge recursul inculpatului ca nefondat în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din.07.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./21.07.2009
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Viorica Costiniu, Adriana Băjan
