Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1029/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 2873/301/2009
1468/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 1029
Ședința publică de la 7 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 3: Adriana Băjan
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 186 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 B în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 329/A din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat, lipsind intimatele părți vătămate și -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpat având cuvântul, arată că recursul se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală și critică soluțiile pronunțate în cauză pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei - atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare a acesteia. În continuare susține că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală și a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă.
Față de cele arătate mai sus solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond, redozarea pedepsei spre minimul special și aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal.
Reprezentantul parchetului având cuvântul,solicită menținerea deciziei instanței de apel, pe care o consideră legală și temeinică. Consideră criticile formulate de recurentul inculpat ca fiind neîntemeiate întrucât s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal. Așa fiind,apreciază că nu se impune nici redozarea pedepsei și nici suspendarea condiționată a executării acesteia - în condițiile în care s-au reținut în favoarea recurentului circumstanțe atenuante și s-au redus pedepsele sub minimul special prevăzut de lege.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, deducerea perioadei detenție de la 6 septembrie 2009 la zi și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată către stat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 186/14.04.2009 pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul penal nr-, în baza art. 334 Cod procedură penală, s-a respins cererea formulată de inculpat, prin apărător, de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin.2/1 lit. a Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin.2/1 lit. a Cod penal și din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 213 Cod penal, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin.2/1 lit. a Cod penal, rap. la art. 74 lit. a și art. 76 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și c și art. 76 lit.c Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care o dă spre executare.
În temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 06.02.2009 la zi.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut stare de arest preventiv a inculpatului.
În temeiul art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a II-a și lit. b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauza penală, iar partea vătămată a renunțat la pretențiile civile.
În temeiul art. 118 lit. e Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 350 lei, dobândită prin săvârșirea infracțiunii.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 650 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, a fost avansat către Baroul București din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 01.08.2008, partea vătămată se deplasa, însoțită de martorii minori și, pe str. -, iar la intersecția cu str. - - a fost acostată de inculpat, care era însoțit de o altă persoană. După ce a încercat să îi smulgă poșeta, nereușind să o atingă, deoarece s-a ferit, fiind flancată și de minori, inculpatul a smuls o bucată din lanțul de aur purtat la gât de partea vătămată și a luat-o la fugă, ulterior pierzând bucata de bun sustrasă. Partea vătămată a evaluat paguba la suma de 500 lei.
La data de 16.01.2009 inculpatul i-a solicitat părții vătămate telefonul mobil pentru a asculta muzică, de față fiind martorii și. Partea vătămată i-a dat inculpatului telefonul, marca Nokia R 73, iar după scurt timp acesta a început să fugă, având asupra sa telefonul mobil, fiind urmărit de partea vătămată. Ulterior, inculpatul a vândut bunul sustras cu suma de 350 lei, pe care a cheltuit-o pentru a-și procura droguri.
La termenul de judecată din data de 30.03.2009, inculpatul, prin apărător desemnat din oficiu, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina sa, din infracțiunea de furt calificat în infracțiunea de abuz de încredere. Cu privire la acest aspect, instanța reține că timpul pentru care a fost dat telefonul mobil a fost foarte scurt, astfel încât nu a fost încheiat între părți un raport juridic civil, nefiind întrunită, prin urmare, condiția infracțiunii de abuz de încredere, ca bunul să fie deținut cu orice titlu.
La acest termen de judecată a fost solicitată de către inculpat, prin apărător desemnat din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina sa, din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de tentativă la tâlhărie.
Cu privire la acest aspect, judecătoria a reținut că atât partea vătămată, cât și martorul minor, au observat că prin smulgere a fost luată o bucată din lanțul aflat la gâtul părții vătămate, care a rămas la inculpat. Chiar inculpatul a arătat că a luat-o la fugă, ținând pumnul strâns, ulterior descoperind că nu are nimic, iar în cuprinsul declarației date în fața organelor de poliție arată că "Am prins lănțișorul și am tras de el și crezând că l-am luat, am fugit". Martorul minor a declarat că inculpatul a smuls o parte din lanțul de aur al mamei sale, acesta observând și un tatuaj pe mâna inculpatului.
Față de aceste aspecte, instanța a respins ca neîntemeiate cererile formulate de inculpat, prin apărător desemnat din oficiu, de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 21 lit. a Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 211 alin.l, 2 lit. c și alin. 21 lit. a Cod penal și din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin 1 - 209 alin. 1 lit. e și g Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 213 Cod penal.
Fapta inculpatului de a sustrage, prin smulgere, o parte din lanțul de aur aflat la gâtul părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 21 lit. a Cod penal.
Fapta inculpatului de a sustrage telefonul mobil al părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin 1 - 209 alin. 1 lit. e și g Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele pedepsei, pericolul social, dat de modalitatea săvârșirii faptelor, în loc public, de față cu doi minori, împrejurările săvârșirii faptelor, dar și de persoana inculpatului, care nu are un loc de muncă și este consumator de droguri. Având în vedere că inculpatul a recunoscut parțial comiterea faptei de tâlhărie, precum și a faptei de furt calificat și nu este cunoscut cu antecedente penale, având anterior o bună comportare, instanța îi va reține acestuia circumstanțele atenuante potrivit art. 74 Cod penal și art. 76 Cod penal, stabilind pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, și 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie în formă calificată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 329/A din 27.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale 186/14.04.2009 pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul penal nr-.
S-a dedus din pedeapsă perioada prevenției de la 06.02.2009 la zi.
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
A obligat pe apelantul inculpat la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Examinând hotărârea apelata prin prisma criticii formulate de inculpat, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.371 Cod pr.penală, Tribunalul a reținut următoarele:
In urma unei judicioase analize a întregului materialului probator administrat în cauză, prima instanță a reținut corect atât situația de fapt cât și vinovăția inculpatului.
În fapt, data de 01.08.2008, partea vătămată se deplasa, însoțită de martorii minori și, pe str. -, iar la intersecția cu str. - - a fost acostată de inculpat, care era însoțit de o altă persoană. Inculpatul a încercat să smulgă poșeta părții vătămate, nereușind să o atingă, deoarece s-a ferit, iar apoi inculpatul a smuls o bucată din lanțul de aur purtat la gât de partea vătămată și a luat-o la fugă, ulterior pierzând bucata de bun sustrasă.
La data de 16.01.2009 inculpatul i-a solicitat părții vătămate telefonul mobil pentru a asculta muzică, de față fiind martorii și. Partea vătămată i-a dat inculpatului telefonul, marca Nokia R 73, iar după scurt timp acesta a început să fugă, având asupra sa telefonul mobil, fiind urmărit de partea vătămată. Ulterior, inculpatul a vândut bunul sustras cu suma de 350 lei, pe care a cheltuit-o pentru a-și procura droguri.
Faptele inculpatului mai sus expuse au rezultat din declarațiile de recunoaștere ale inculpatului coroborate cu declarațiile părților vătămate și ale martorilor, și cu mijloacele materiale de probă (parte din lănțișorul rupt al părții vătămate ), cu procesul verbal de cercetare la fața locului, cu procesele verbale de recunoaștere după fotografii și cu celelalte acte aflate în dosarul de urmărire penală.
Faptele inculpatului de a sustrage, prin smulgere, o parte din lanțul de aur aflat la gâtul părții vătămate și de a sustrage telefonul mobil al părții vătămate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 21 lit. a Cod penal și ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin 1 - 209 alin. 1 lit. e și g Cod penal.
Față de aceste aspecte, în mod corect, instanța a respins ca neîntemeiate cererile formulate de inculpat, prin apărător desemnat din oficiu, de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 21 lit. a Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 21 lit. a Cod penal și din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin 1 - 209 alin. 1 lit. e și g Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 213 Cod penal.
Având în vedere criteriile generale de individualizare, împrejurările faptei, pericolul social al faptei, periculozitatea făptuitorului relevate de modalitatea săvârșirii faptelor, în loc public, de față cu doi minori, ținând seama de împrejurările săvârșirii faptelor, dar și de persoana inculpatului, care nu are un loc de muncă și este consumator de droguri, tribunalul a apreciat că prima instanță a aplicat inculpatului pedepse într-un cuantum corespunzător pericolului social al faptelor și periculozității făptuitorului, nefiind vorba nicidecum de pedepse prea severe cum susține inculpatul. La stabilirea pedepselor judecătoria a ținut seama de faptul că inculpatul a recunoscut parțial comiterea faptei de tâlhărie, precum și a faptei de furt calificat și nu este cunoscut cu antecedente penale, având anterior o bună conduită, astfel că în mod justificat s-a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit.a pen. și s-a coborât pedeapsa aplicată pentru ambele infracțiuni sub minimul special prevăzut de lege, aproape de limita de un an până la care se poate coborî pedeapsa conform art. 76 lit.b Cod penal.
Prin urmare, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de furt calificat și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie în formă calificată sunt legale și temeinice.
Tribunalul a considerat că în mod corect judecătoria a făcut aplicarea art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal și a contopit pedepsele aplicate, dând spre executare inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare în regim de detenție, lipsa unei ocupații și consumul de droguri fiind premise serioase pentru săvârșirea unor fapte similare în situația în care s-ar fi ales o formă de individualizare a executării pedepsei în stare de libertate.
Tribunalul a mai constatat că în mod corect prima instanță a făcut aplicare dispozițiilor legale privind pedepsele accesorii, a celor privind menținerea măsurii arestării preventive și deducerea din durata pedepsei aplicate a prevenției de la 06.02.2009 la zi, precum și a dispozițiilor privind confiscarea specială sumei de 350 de lei.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inc., criticându-le ca nefiind netemeinicie motivând că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de circumstanțele sale personale, nu are antecedente penale, a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului, a recunoscut și regretat faptele comise și a solicitat reducerea cuantumului acesteia.
Curtea examinând hotărârile atacate pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de motivul de recurs invocat, analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală constată nefondat recursul.
La stabilirea pedepselor aplicate inculpatului s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, inclusiv și circumstanțele personale ale acesteia, care au fost reținute în mod judicios prin aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a Cod penal și cărora li s-a dat o eficiență juridică corespunzătoare, conform art. 76 lit. d Cod penal, în sensul că pedepsele aplicate au fost stabilite sub minimul special.
În raport de gradul ridicat de pericol social al celor două fapte comise de inculpat și anume infracțiunile de tâlhărie și furt calificat, comise într-o perioadă relativ mică de timp, se constată că nu se justifică reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului.
Ca urmare s-a constatat că nu este întemeiată critica formulată de inculpat iar hotărârile atacate sunt legale și temeinice considerente față de care recursul urmează a fi respins ca nefondat în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va deduce prevenția inculpaților de la 6.02.2009 la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat și-l obligă la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocatului din oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Deduce prevenția inculpatului de la 06.02.2009, la zi.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-17.07.2009
-Secția I Penală
Jud. apel: și
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Viorica Costiniu, Adriana Băjan
