Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1083/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - liberare provizorie sub control judiciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1083
Ședința publică de la 05 noiembrie 2009
PREȘEDINTE G - - JUDECĂTOR 1: Gheorghe Vintilă
- - - - JUDECĂTOR 2: Membri Constantin Mereanu
- - JUDECĂTOR 3: Ștefan
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva încheierii nr. 230 din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privind pe intimata inculpată.
La apelul făcut în ședință publică, a răspuns intimata inculpată, în stare de arest preventiv, asistată de avocat ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, apoi, s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul susține recursul potrivit motivelor scrise, și făcând trimitere la dispozițiile art. 3856alin.3 cod pr.penală, apreciază că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzută de art. 1602alin.1 Cod pr.penală, existând temerea că inculpata va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea denunțătorului și a martorilor care nu au fost audiați nemijlocit de către instanță, astfel că, potrivit alin.2 de sub art. 1602, liberarea provizorie sub control judiciar nu poate fi acordată.
Apărătorul intimatei inculpatei apreciază că, dimpotrivă, corect a stabilit judecătorul de fond atunci când, în aplicarea dispoz. art. 1602alin.1 Cod pr.penală, a acordat inculpatei liberarea provizorie sub control judiciar, instituind în sarcina acesteia mai multe obligații, potrivit art. 1602alin.3 și alin.31, restrictive, de natură a asigura scopurile arătate în art. 136 alin.1 cod pr.penală.
Intimata inculpată își însușește concluziile apărătorului său, solicitând să fie judecată în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 230 din 2 noiembrie 2009, Tribunalul Dolj, a admis cererea și a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatei, fiica lui și, născută la data de 20.08.1953 în C, cu domiciliul în C,-, jud.D,CNP - -, aflată în Penitenciarul d e Maximă Siguranță
În baza art. 1608aalin.3 rap. la art. 1602alin.3,31Cod pr.penală, a stabilit ca pe timpul liberării provizorii, inculpata va respecta următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a României;
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
- să se prezinte la Poliția Municipiului C ori de câte ori este chemată;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu exercite profesia în exercitarea căreia a săvârșit fapta;
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 1602alin.32cod pr.penală.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de fond sesizat cu soluționarea, a constatat că la data 08 octombrie 2009, fost înregistrată pe rolul instanței cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata.
Instanța a procedat, în cadrul măsurilor premergătoare, la verificarea mențiunilor cuprinse în cerere, inculpata declarând că își însușește cererea formulată de apărător în numele acesteia.
Din conținutul actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală nr. 682/P/2009, instanța a constatat că inculpata a fost reținută în baza ordonanței de reținere din data de 29.09.2009, iar că în baza art. 912alin. 2.C.P.P. s-a autorizat interceptarea și înregistrarea convorbirilor purtate în mediu ambiental de către denunțătorul, în perioada 29.09.2009,orele 16,00-01.10.2009, orele 16,00, ordonanță ce a fost infirmată de către Tribunalul Dolj, potrivit art. 911alin.3 și urm. C.P.P. prin încheierea numărul 57 din 01.10.2009, stată în dosarul 57P/2009.
De asemenea, a mai reținut că s-a procedat la tratarea criminalistică a sumei de 500 lei, sumă formată din zece bancnote din cupiura de 50 lei, încheindu-se, în acest sens, procesul verbal din data de 29.09.2009.
La data de 25.09.2009, a mai reținut instanța, denunțătorul a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj cu faptul că, fiind suferind de TBC, urmează a fi pensionat medical și că din discuțiile avute cu ceilalți pacienți, a înțeles că pentru a i se emite decizia de pensionare e necesară darea sumei de 500 lei, medicului de la expertiza capacității de muncă.
Cu ocazia audierii sale la parchet la data de 25.09.2009, denunțătorul ar fi precizat că urma să fie externat în acea zi din Spitalul de boli infecțioase din C și, apoi, să se prezinte la medicul de expertiză a capacității de muncă, în vederea emiterii deciziei de pensionare din motive de invaliditate.
A mai stabilit prima instanță că, dat fiind faptul că domiciliază în comuna, pentru a i se emite decizia de pensionare, denunțătorul urma să se prezinte la cabinetul inculpatei, medic de expertiză a capacității de muncă în cadrul Casei de Pensii D, și că pacienții cu care a mai discutat i-au relatat că pentru obține decizia de pensionare va trebui să-i dea acesteia suma de 500 lei, în caz con trar va fi amânat pentru emiterea deciziei.
Susținând că nu are resurse financiare pentru acest lucru și că îndeplinește în mod real condițiile pentru a fi pensionat, denunțătorul a sesizat organele judiciare cu aceste aspecte.
Având în vedere sesizarea și declarația denunțătorului, dar și faptul că, anterior denunțului, inculpata făcuse obiectul unor cercetări penale având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, dosare soluționate prin neînceperea urmăririi penale, s-a procedat la organizarea activității de surprindere în flagrant.
Astfel, în data de 30.09.2009, 1a orele 08,00, denunțătorul s-a prezentat la sediul Parchetului pe lângă Tribunalul Dolj, unde i s-a predat suma de bani tratată criminalistic, și a fost dotat cu aparatură de înregistrare audio video în mediu ambiental. În continuare, denunțătorul împreună cu echipa operativă s-au deplasat la cabinetul medical al inculpatei, iar după ce a intrat în cabinetul acesteia, s-a prezentat, predându-i dosarul edical, solicitând emiterea deciziei de boală, urmare a afecțiunii medicale de care suferea.
În interiorul dosarului cu actele medicale a fost pusă suma de bani tratată criminalistic, iar după ce a deschis dosarul, inculpata a luat suma de bani și a pus-o într-un sertar al mesei la care se afla, pentru ca, apoi, după ce a examinat actele medicale existente, să-i ceară denunțătorului să meargă la Casa de Pensii, de unde să obțină un extras administrativ necesar pentru emiterea deciziei.
După ce i-a cerut asistentei sale - martora, să îl înregistreze pe denunțător în registrul de evidență a activității zilnice, inculpata i-a restituit dosarul, sfătuindu-l să revină în cursul aceleiași zile cu dosarul complet, să-1 predea asistentei sale, iar în ziua de 07.10.2009, să revină pentru a ridica dec izia de pensionare.
După ce denunțătorul a ieșit din biroul inculpatei, în interior, a pătruns echipa operativă, iar în prezența martorilor asistenți, a fost găsită, în sertarul mesei, pe o scrumieră metalică, suma de bani remisă inculpatei de către denunțător.
Fiind întrebată despre proveniența acestei sume, inculpata a declarat că nu a pretins nici o sumă de bani de la denunțător, că nu-l mai întâlnise până atunci, însă a reținut banii pentru ca "acesta să nu-i pia rdă pe drum către casa de pensii, intenționând să-i restituie atunci când se întorcea cu dosarul".
Cu ocazia percheziției corporale, în geanta inculpatei a mai fost găsită suma totală de 4685 lei, sumă ce i-a fost restituită la finalul urmăririi penale, dat fiind faptul că nu fost dovedită proveniența ilicită a acesteia.
A mai reținut judecătorul de fond că încheierea prin care s-a respins propunerea parchetului de arestare preventivă a inculpatei, s-a stabilit că activitatea de surprindere în flagrant a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor art.64 și art.68 cod pr.penală, inculpata fiind provocată să primească banii de la denunțător.
Curtea de APEL CRAIOVA, în judecarea recursului parchetului împotriva încheierii tribunalului, prin care s-a respins propunerea de arestare a inculpatei, a înlăturat această motivare a instanței de fond și, rejudecând propunerea, fost dispusă arestarea inculpatei pe 15 zile, prin încheierea nr.147 din 2 octombrie 2009.
Prin încheierea nr.209 din data de 13 octombrie 2009, Tribunalul Dolj, în baza art.3001alin.2 cod pr.penală rap.la art.1451cod pr.penală, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara, măsură preventivă arătată în art.136 alin.1 lit.
Prin decizia penală nr.977 din data de 15 octombrie 2009, Curtea de APEL CRAIOVA, a admis recursul declarat de parchet împotriva încheierii mai sus menționate, a casat în parte încheierea recurată și, rejudecând, a menținut arestarea preventivă a inculpatei, în baza art.3001alin.3 cod pr.penală rap.la art.148 lit.f și art.143 cod pr.penală.
Referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata, judecătorul sesizat cu soluționarea, a apreciat că aceasta este întemeiată.
Motivând, cu privire la condițiile legale de admisibilitate prev.de art.1602alin.1 și 2 cod pr.penală, instanța a constatat că sunt îndeplinite ambele cerințe stabilite de textul de lege, întrucât, pe de o parte, limitele maxime de pedeapsă pentru infracțiunea de care este acuzată inculpata nu depășesc 18 ani, aceasta fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev.de art.254 alin.1 cod penal, iar, pe de altă parte, a apreciat că nu există date certe din care să rezulte necesitatea de aoî mpiedica pe inculpată să săvârșească alte infracțiuni și nici indicii care să conducă la concluzia că, odată aflată în libertate, aceasta ar putea să influențeze sau să altereze probele dosarului ori să zădărnicească aflarea adevărului.
În plus, prin "date", în accepțiunea textului de lege, judecătorul de fond a apreciat că nu se pot înțelege decât probe sau indicii temeinice din care să rezulte asemenea fapte și cu privire la care organul judiciar trebuie să facă dovada, deoarece, în caz contrar, "temerea" de care face vorbire legea, ar putea fi dedusă din rezultatul unui subiectivism.
În consecință, s-a stabilit că nu există nici un indiciu pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că ar putea fi incidente condițiile negative privind admisibilitatea cererii de liberare provizorie, arătate în alin.2 de sub art.1602Cod pr.penală.
Având în vedere că urmărirea penală a fost terminată, inculpata fiind trimisă în judecată, instanța sesizată cu soluționarea a constatat îndeplinite dispozițiile art.1602alin.1 Cod pr.penală, iar prin urmare, în baza art.1608aalin.2 cpp. după admiterea cererii și punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatei, potrivit art. 1608aalin.3 rap.la art. 1602alin.3, 31Cod pr.penală, pe timpul liberării, a instituit în sarcina acesteia obligațiile mai sus arătate, apreciind, în esență, că acestea pot oferi garanții suficiente pentru restabilirea ordinii publice și buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva încheierii primei instanțe, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, și, făcând trimitere la dispozițiile art.3856alin.3 cod pr.penală, a criticat soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că, în cauză, erau aplicabile dispozițiile prevăzute de art.1602alin.2 Cod pr.penală, în sensul cărora nu trebuia acordată liberarea provizorie sub control judiciar, existând temerea că inculpata va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea denunțătorului și a martorilor care nu au fost audiați nemijlocit de către instanță.
Recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce se vor vedea în continuare:
Liberarea provizorie sub control judiciar, cum astfel este reglementată în dispozițiile art.1602Cod pr.penală, constituie acea instituție procesuală care conferă inculpatului arestat, cu respectarea prevederilor legii, posibilitatea ca, în anumite condiții, la cerere, să fie pus în libertate în tot cursul procesului penal, cu impunerea unor obligații care să garanteze buna desfășurare a acestuia.
Cu alte cuvinte, liberarea provizorie este o măsură procesuală de individualizare a arestării preventive, de soarta căreia este strâns legată și pe care o complinește, art.136 alin.2 Cod pr.penală, stabilind că scopul arestării poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Din observarea dispozițiilor legale ce reglementează această instituție, se desprinde faptul că privește existența unei arestări preventive aflată în executare, că are, deopotrivă, atât un caracter provizoriu, cât și un caracter facultativ.
Referitor la această din urmă particularitate, este de subliniat că acordarea liberării provizorii sub control judiciar este lăsată de lege la aprecierea instanței de judecată și este în funcție de considerațiuni care privesc persoana inculpatului, prin urmare, acesta din urmă are dreptul să ceară beneficiul instituției, însă liberarea se acordă numai dacă măsura arestării preventive nu este absolut și inevitabil necesară.
În cauza de față, instanța investită cu soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, verificând îndeplinirea condițiilor pentru admisibilitatea cererii, atât în ce privește prima condiție arătată în art.1602alin.1, cât și condițiile negative din art.1602alin.2, a acordat justificat liberarea inculpatei.
Observând considerentele încheierii nr.147 din 2 octombrie 2009 Curții de APEL CRAIOVA, prin care, pentru 15 zile, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei, se desprinde că temeiurile avute în vedere de instanță la luarea acestei măsuri au fost dispozițiile art.148, art.149 și art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, iar cazul de arestare mai devreme invocat presupune existența a două condiții, ce trebuie îndeplinite cumulativ, anume, să se fi săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, și să existe probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, este de observat că la instituirea măsurii arestării preventive nu au fost avute în vedere condițiile cuprinse în cazurile de arestare prevăzute la lit.b și c, de sub art.148, al căror conținut este în sensul următor: "să existe date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni, cât și date că acesta încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului, prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea materialelor de probă".
Cazurile de arestare mai sus invocate, se identifică cu acele condiții negative cuprinse în alin.2 de sub art.1602Cod pr.penală, în considerarea cărora liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă.
Chiar dacă la luarea măsurii arestării preventive față de inculpată au fost avute în vedere doar temeiurile prev.de art.148 alin.1 lit.f, Curtea va analiza temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, și în raport de temeiurile prevăzute la lit.b și c, de sub art.148 alin.1 Cod pr.penală, câtă vreme criticile de casare privesc condiția negativă prev.de art.1602alin.2, respectiv existența unei temeri că inculpata va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea denunțătorului și a martorilor care nu au fost audiați în cadrul cercetării judecătorești.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că inculpata, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.254 alin.1 Cod penal, a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, iar din ansamblul cauzei, rezultând că aceasta, în calitate de medic de expertiză a capacității de muncă din cadrul Casei de Pensii D, ar fi primit suma de 500 lei de la denunțătorul, în vederea emiterii deciziei de pensionare pe motiv de invaliditate.
Într-adevăr, în considerarea condițiilor prevăzute în cazul arătat de art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, la data luării, arestarea preventivă a inculpatei s-a justificat, însă, în prezent, garanțiile de ordin personal oferite de aceasta conduc la concluzia estompării pericolului concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate.
În altă ordine, cu referire strictă la dispozițiile art.160 alin.2, în cauza de față nu se desprinde existența unor date ce privesc iminența săvârșirii altor infracțiuni de către inculpată, condiția aceasta presupunând referirea la o activitate anume a acesteia care să determine obiectiv menținerea arestării, ca singură modalitate de aoî mpiedica să săvârșească noi fapte, și care, pentru perseverență, nu trebuie să beneficieze de liberare provizorie.
Pe de altă parte, "datele" la care se referă alin.2 de sub art.1602, din care să rezulte necesitatea de aoî mpiedica pe inculpată să încerce zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți (denunțătorul, în cauza de față), martori, trebuie să fie reale, suficiente, adică să formeze fără rezerve credința instanței că ele exprimă realitatea, datele respective putând exista mai înainte de dispunerea arestării sau fiind ulterioare acestui moment.
Ori, în ce o privește pe inculpată, de la dosar, dar nici din criticile de casare, nu se poate desprinde categoric că există informații, situații, împrejurări concrete privind modul de operare, faptele propriu-zise ce urmează a fi săvârșite de către aceasta, care să îndreptățească temerea de care face vorbire legea, iar susținerea făcută în motivele de recurs, în sensul că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea denunțătorului și a martorilor, încă neaudiați, are doar caracterul unei aprecieri generale, fără corespondent și suport probatoriu.
Așadar, soluția instanței de fond de acordare a liberării provizorii sub control judiciar inculpatei, este legală și temeinică, aceasta, în vârstă de 56 ani, persoană bine integrată social, de profesie medic, oferind suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal, scop prev.de art.136 alin.2 Cod pr.penală, asigurat și de obligațiile, cu pronunțat caracter restrictiv, impuse de către prima instanță pe timpul liberării.
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, pentru argumentele de principiu mai sus arătate, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva încheierii nr.230 din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privind pe intimata inculpată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 5 noiembrie 2009.
G - - - -
Grefier,
Red.jud.Gh.
IB/13.11.2009
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Membri Constantin Mereanu, Ștefan
