Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 219/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.175 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR.219
Ședința publică de la 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE G - JUDECĂTOR 1: Gheorghe Vintilă
- - JUDECĂTOR 2: Constantin Mereanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
S-a luat în examinare apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.330 din 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns apelantul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Procurorul susține apelul declarat, potrivit motivelor de nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, pe de o parte, că greșit i-a fost interzis inculpatului dreptul de a alege prev.de art.64 lit.a Cod penal, atât ca pedeapsă accesorie, cât și ca pedeapsă complementară, justificându-se doar interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, prevăzut de același text de lege, iar, pe de altă parte, că pedeapsa principală aplicată este greșit individualizată în raport de criteriile prev.de art.72 Cod penal, de la dosar rezultând că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru fapte de violență, fiind în stare de recidivă postexecutorie, prev.de art.37 lit.b Cod penal, iar pe parcursul procesului a avut o atitudine nesinceră, de nerecunoaștere a învinuirilor, considerente pentru care s-a cerut majorarea pedepsei.
Apărătorul inculpatului susține apelul acestuia, apreciind că soluția primei instanțe este nelegală și, implicit, netemeinică, mai întâi sub aspectul că faptei săvârșite i-a fost dată o greșită încadrare juridică, întrucât aceasta nu s-a consumat în loc public, ci pe câmp, în zona unui "canal de irigații", considerente pentru care, urmare aplicării instituției prev.de art.334 Cod pr.penală, s-a cerut schimbarea încadrării dată inițial, din art.174, art.175 lit.i Cod penal, în art.174 alin.1 Cod penal.
În al doilea rând, sub aspectul că în favoarea inculpatului nu a fost reținută circumstanța atenuantă a scuzei provocării, prev.de art.73 lit.b Cod penal, apreciindu-se că acesta a lovit victima cu cuțitul, după ce, anterior, fusese insultat și amenințat cu o țeavă metalică, împrejurări ce justifică reducerea pedepsei principale sub minimul special prevăzut de lege.
Referitor la apelul declarat de parchet, apărătorul inculpatului a apreciat că acesta este fondat, doar sub aspectul de nelegalitate vizând interzicerea dreptului de a alege, atât ca pedeapsă accesorie, cât și ca pedeapsă complementară.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a apelului declarat de inculpat, apreciind că prima instanță a dat o încadrare legală faptei inculpatului, iar din ansamblul probatoriului nu se desprinde că acesta ar fi acționat din pricina unei tulburări provocată de o faptă violentă a victimei, că, mai mult, nici nu a recunoscut infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, acuzând-o mincinos pe concubina sa de săvârșirea acesteia.
Apelantul inculpat, având cuvântul, nu recunoaște fapta pentru care a fost trimis în judecată, afirmând că nu el este autorul.
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.330 din 29 iunie 2009, Tribunalul Dolj, după ce a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată inițial faptei, în baza art.174, 175 lit.i Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, a condamnat pe inculpatul - fiul lui - și, născut la 30 aprilie 1970, în C, cu ultimul domiciliu în comuna, sat. județul D, cetățean român, studii 8 clase, recidivist, relații de concubinaj, la pedeapsa principală de 17 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, pedeapsă complementară.
Pe perioada prev.de art.71 Cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev.de art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal rap.la art.350 Cod pr.penală, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv, de la 22 iulie 2008, la zi, menținându-se starea de arest față de acesta.
În baza art.118 lit.b Cod penal, s-a confiscat de la inculpat un cuțit - corp delict, cu caracteristicile arătate în procesul-verbal încheiat la 21 iulie 2008.
S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt că inculpatul locuiește împreună cu concubina sa, martora, dar și cu cei doi copii ai acesteia, rezultați dintr-o căsătorie anterioară, la o amplasată în apropierea intrării în comuna, județul
În ziua de 21 iulie 2008, la stâna respectivă a venit martorul care a rămas până către seară, iar în jurul orei 19,30, acesta, împreună cu inculpatul și cu martora, au plecat către fântâna situată la marginea comunei, pentru a lua apă.
Martorul și-a continuat drumul spre casă, iar inculpatul și concubina sa au rămas la fântână. La întoarcere, pe drumul către, cei doi s-au întâlnit cu victima, care venea de la terenul aparținând martorului, teren aflat în apropierea stânei, cât și a unui canal de irigații.
Urmarea unui conflict ce avusese loc în urmă cu câteva zile, generat de faptul că inculpatul intrase cu oile pe terenul victimei, imediat, între cei doi s-a iscat o ceartă, iar pe fondul discuțiilor purtate în contradictoriu, în timp ce se îmbrânceau, inculpatul a scos cuțitul pe care-l avea asupra sa, iar cu acesta a aplicat victimei în zona pieptului, suferind leziuni cu efect tanato-generator.
Potrivit concluziilor raportului medico-legal de necropsie nr.2591/A3/17 octombrie 2008, întocmit de IML C, moartea victimei a fost una violentă, ea datorându-se hemoragiei interne și externe, consecința unei plăgi tăiate-înțepate sternal dreapta, penetrantă în lobul pulmonar superior drept, între leziunile produse și deces existând raport de cauzalitate direct și necondiționat.
Inițial, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, pentru ca, odată cu prezentarea materialului de urmărire penală, la 13 noiembrie 2008, da și pe parcursul cercetării judecătorești, să nege învinuirile ce i-au fost aduse, invocând că martora, concubina sa, este autorul faptei.
Situația de fapt reținută de prima instanță, existența faptei, vinovăția și participația inculpatului, au fost demonstrate de un probatoriu constând în declarațiile inițiale de recunoaștere făcute, acestea coroborate cu declarațiile martorilor, date în cele două faze ale procesului, cât și cu concluziile raportului de constatare medico-legală.
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului de a aplica victimei o lovitură cu cuțitul în zona pieptului, provocându-i leziuni ce au condus la deces, în timp ce se îmbrâncea cu acesta pe un drum comunal, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de omor calificat, faptă prev.de art.174, 175 alin.1 lit.i Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei principale, prima instanță a avut în vedere criteriile înscrise în art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, desprins din urmările produse și modul de comitere, pe de o parte, dar și unele elemente ce privesc pe făptuitor, aflat în stare de recidivă postexecutorie, prev.de art.37 lit.b Cod penal, pe de altă parte.
În considerarea gradului de pericol social sporit al faptei săvârșite, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, atât ca pedeapsă complementară, cât și ca pedeapsă accesorie.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, cât și inculpatul.
Parchetul susținând, în esență, pe de o parte, că greșit i-a fost interzis inculpatului dreptul de a alege prev.de art.64 lit.a Cod penal, atât ca pedeapsă accesorie, cât și ca pedeapsă complementară, justificându-se doar interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, prevăzut de același text de lege, iar, pe de altă parte, că pedeapsa principală aplicată este greșit individualizată în raport de criteriile prev.de art.72 Cod penal, de la dosar rezultând că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru fapte de violență, fiind în stare de recidivă postexecutorie, prev.de art.37 lit.b Cod penal, iar pe parcursul procesului a avut o atitudine nesinceră, de nerecunoaștere a învinuirilor, considerente pentru care s-a cerut majorarea pedepsei.
În apelul său, inculpatul, atât în motivele scrise, cât și prin apărătorul său, a apreciat că soluția primei instanțe este nelegală și, implicit, netemeinică, mai întâi sub aspectul că faptei săvârșite i-a fost dată o greșită încadrare juridică, întrucât aceasta nu s-a consumat în loc public, ci pe câmp, în zona unui "canal de irigații", considerente pentru care, urmare aplicării instituției prev.de art.334 Cod pr.penală, s-a cerut schimbarea încadrării dată inițial, din art.174, art.175 lit.i Cod penal, în art.174 alin.1 Cod penal, iar, în al doilea rând, sub aspectul că în favoarea sa nu a fost reținută circumstanța atenuantă a scuzei provocării, prev.de art.73 lit.b Cod penal, susținând că a lovit victima cu cuțitul, după ce, anterior, fusese insultat și amenințat cu o țeavă metalică, împrejurări ce justifică reducerea pedepsei principale sub minimul special prevăzut de lege.
Apelul declarat de parchet este fondat doar sub aspectul de netemeinicie vizând stabilirea pedepsei principale, pe când apelul declarat de inculpat urmează a fi privit ca nefondat, pentru considerentele ce se vor vedea în continuare.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că pe baza unui probatoriu concludent, ce a fost bine apreciat, respectiv declarațiile de recunoaștere a faptei, făcute de inculpat la debutul urmăririi penale, acestea coroborate cu declarațiile martorei, cât și cu cele arătate de martorii, prima instanță a reținut în cauză o situație de fapt exactă, încadrând judicios fapta inculpatului, de a ucide pe victima, cu o lovitură de cuțit aplicată în zona pieptului, în timp ce se îmbrâncea cu acesta pe un drum comunal, în dispozițiile art.174, art.175 alin.1 lit.i Cod penal.
Apreciind astfel, Curtea nu poate primi apărarea inculpatului făcută în apelul său, vizând greșita încadrare juridică dată faptei, întrucât, așa cum rezultă din lucrările dosarului, locul săvârșirii faptei a fost un drum comunal, apreciat ca loc public, în sensul legii.
Nici cea de-a doua critică formulată de inculpat, anume că în favoarea sa nu a fost reținută circumstanța atenuantă prev.de art.73 lit.b Cod penal, nu poate fi primită, întrucât chiar și pe fondul îmbrâncelii reciproce, victima nu a desfășurat vreo acțiune menită să producă inculpatului o tulburare așa de puternică, de natura celei prevăzute de legiuitor în norma de drept material.
Însă, stabilind față de inculpat o pedeapsă principală în limita a 17 ani închisoare, Curtea va aprecia că în cauză s-a făcut o greșită individualizare.
De principiu, în aplicarea dispozițiilor art.72 Cod penal, la stabilirea pedepsei, instanța este obligată să țină seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă arătate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Aceste criterii mai sus enunțate, în cadrul operațiunii concrete de individualizare judiciară, au o importanță egală, nesocotirea unuia ori supraestimarea altuia antrenând netemeinicia și, implicit, nelegalitatea soluției.
În cauză, pedeapsa ce s-a aplicat inculpatului va fi apreciată ca neîndestulătoare în raport de dispozițiile art.52 Cod penal, dacă vor fi luate în seamă și unele elemente cum sunt cele ce decurg din observarea antecedentelor, inculpatul fiind condamnat anterior pentru alte fapte de violență, în raport de care a dobândit statutul de recidivist, potrivit art.37 lit.b Cod penal, precum și altele ce privesc atitudinea avută pe parcursul procesului, inițial de recunoaștere a învinuirilor, pentru ca, ulterior, acesta să o acuze mincinos pe concubina sa de săvârșirea faptei, împrejurări ce justifică, alături de cele deja reținute, majorarea pedepsei principale la 20 ani închisoare.
Cât privește critica de nelegalitate adusă soluției instanței de fond în apelul declarat de parchet, anume că greșit i-a fost interzis inculpatului, atât ca pedeapsă complementară, cât și ca pedeapsă accesorie, dreptul de a alege, prev.de art.64 lit.a Cod penal, Curtea apreciază că prima instanță a procedat corect, în cauză nefiind vorba de o restricție ce nu se justifică a unui drept recunoscut de Convenție.
Asta pentru că, în considerarea principiului proporționalității, a dispozițiilor art.3 din Protocolul nr.1, adițional la Convenție, a jurisprudenței ÎCCJ, este de reținut că inculpatul a fost condamnat în cauza de față pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor calificat, gravitatea faptei sale relevând că acesta nu a avut capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale, cum este viața, acesta fiind unul dintre motivele pentru care, justificat, va fi lipsit de dreptul de a-și exprima opinia cu privire la modul cum este guvernată țara, cât și cu privire la alegerea corpului legislativ.
Prin urmare, se va aprecia că este proporțională și justificată dispoziția de interzicere a drepturilor electorale ale inculpatului, atât pe perioada executării pedepsei, cât și timp de 3 ani, după executare.
Întrucât la examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, cum astfel obligă art.371 alin.2 Cod pr.penală, nu s-au desprins alte motive decât cele mai sus reținute, care să justifice desființarea soluției, Curtea, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, va admite apelul declarat de parchet, cu consecința desființării sentinței, în sensul arătat mai jos, în dispozitiv.
Potrivit art.380 Cod pr.penală, se va deduce, în continuare, detenția preventivă executată de inculpat, menținându-se starea de arest față de acesta.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
Potrivit art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, apelul declarat de inculpat, pentru argumentele expuse mai sus, va fi respins, ca nefondat, cu 40 lei cheltuieli judiciare statului, la care va fi obligat în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală.
Onorariul de avocat, în sumă de 200 lei, vizând apărarea din oficiu a apelantului inculpat, în apel, până la prezentarea apărătorului ales, va fi achitată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Avocați
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva sentinței penale nr.330 din 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Desființează sentința numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei principale.
Majorează la 20 ani închisoare, pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.174-175 lit.i Cod penal, cu aplic. art.37 lit.b Cod penal.
Menține starea de arest față de inculpat și deduce arestul preventiv, în continuare, de la 29 iunie 2009, la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge apelul inculpatului, ca nefondat.
Obligă pe inculpat la 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu, vizând apărarea apelantului inculpat, în apel, până la prezentarea apărătorului ales, va fi achitată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Avocați
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 5 noiembrie 2009.
G - - -
Grefier,
- -
Red.jud.GV
PS/17.11.2009
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Constantin Mereanu
