Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1108/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1701/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 1108
Ședința publică de la 23 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Petre Popescu
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
GREFIER- - -
____
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- DIICOT- este reprezentat legal prin procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 14 iulie 2009 emisă de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai sunt alte cereri sau excepții de formulat, motiv pentru care, Curtea, constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu prev. art. 385/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul inculpat, pune concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond, rejudecând, a se dispune admiterea cererii de liberare sub control judiciar, având în vedere următoarele considerente:
Apreciază că motivarea instanței de fond este, în opinia sa, inadmisibilă, având în vedere că s-a raportat la o infracțiune pentru care sunt cercetați alți inculpați din acest dosar, respectiv, pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 5 Cod penal, în sarcina inculpatului nefiind reținută niciodată această infracțiune.
Reprezentantul Parchetului, pune concluzii de admitere a recursului în temeiul art.385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că niciodată în sarcina acestui inculpat nu s-au reținut disp. art. 215 alin. 5 Cod penal.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință nr.90 din 10.07.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția penală, s-au respins, ca inadmisibile, cererile de liberare sub control judiciar, formulate de inculpații, și, privind liberarea provizorie sub control judiciar.
A fost obligat fiecare inculpat la 700 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariu avocat oficiu de 300 lei s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției.
S-a disjuns cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul, căreia i-a fixat termen la data de 13.07.2009 când se va atașa dosarul de urmărire personală corespunzător.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, referitor la cererile formulate de ceilalți inculpați, instanța, în baza art. 1602, art. 1607.C.P.P. a verificat admisibilitatea în principiu a cererilor.
Din actele dosarului a reținut că inculpații sunt arestați preventiv alături de alți 15 inculpați întrucât, în perioada 2006-2009 au aderat și sprijinit grupul infracțional organizat, inițiat și coordonat de inculpatul și învinuiții și, în scopul comiterii de fraude informatice. în acest scop, membrii grupului au organizat licitații fictive pe internet și au ridicat de la bănci sume mari de bani, transferate din străinătate de diverși cetățeni străini înșelați, suma totală ridicându-se la 900.000 euro și 40.000
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat și complicitate la înșelăciune săvârșită prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice, prev. de art. 7 alin.1 raportat la art. 2 lit. b pct.11 din Legea nr.39/2003 și art. 26 rap. la art. 215 al. 1,2,3 Cod penal cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal și art. 58 din Legea nr. 161/2003, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Inculpatul este cercetat pentru infracțiunea prev. de art.7 al.1 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 215 al. 1,2,3 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal raportat la art. 58 din Legea nr. 161/2003, art. 46 al.1 lit. b și al. 2 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal și art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Inculpatul este cercetat pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin.1 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 rap. la art. 215 al. 1,2,3 Cod penal cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal și art. 58 din Legea nr. 161/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Prin decizia nr. VII/2009 a Secțiilor Unite ale dată în recurs în interesul legii, s-a stabilit că cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt admisibile în ipoteza săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat nu depășește 18 ani închisoare.
Prin urmare, se are în vedere infracțiunea cea mai gravă săvârșită de oricare dintre membrii grupului infracțional rezultând că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 se stabilesc prin raportare la infracțiunea cea mai gravă, chiar dacă ea nu se reține în sarcina tuturor persoanelor ce constituie grupul.
În situația examinată infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat este cea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 al.5 Cod penal, sancționată cu închisoare de la 10 la 20 de ani, pentru care sunt cercetați.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, motivat de faptul că instanța de fond s-a raportat, la pronunțarea soluției de respingere a cererii, ca inadmisibilă, la o infracțiune pentru care sunt cercetați alți inculpați din acest dosar, respectiv, infracțiunea prevăzută de art.215 alin.5 Cod penal.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivului de recurs invocat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca fondat, în considerarea următoarelor argumente:
Conform art.1602alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar prin Decizia nr. VII/2009 a Secțiilor Unite din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admis recursul în interesul legii, stabilindu-se că cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt admisibile în ipoteza săvârșirii infracțiunii prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă, care intră în scopul grupului infracțional organizat, nu depășește 18 ani închisoare.
Curtea constată că instanța de fond a apreciat, în mod eronat, decizia de recurs în interesul legii susmenționată, întrucât, raportarea la infracțiunea cea mai gravă, trebuie să se facă în funcție de fiecare inculpat în parte și în funcție de infracțiunile reținute în sarcina acestuia, iar nu în sarcina altor membri din grupul infracțional organizat.
Or, în speță, în sarcina inculpatului nu a fost reținută infracțiunea prevăzută de art.215 alin.5 Cod penal, motiv pentru care, prin raportare la condițiile liberării prevăzute de art.1602alin.1 Cod procedură penală, cererea este admisibilă.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că, în mod nelegal, instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, în baza art.38515pct.2 lit. c Cod procedură penală, Curtea va admite recursul, va casa încheierea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În baza ar.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr.90 din 10.07.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția penală în dosarul nr-.
Casează încheierea atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Teleorman.
Onorariu avocat oficiu în sumă de 100 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./27.07.2009
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Petre Popescu, Florică Duță
