Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 1110/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1727/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 1110
Ședința publică de la 23 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Petre Popescu
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
GREFIER- - -
_____
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - este reprezentat legal prin procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale, având ca obiect recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, împotriva încheierii de ședință din data de 14 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații inculpați, personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales,avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 45305 din 22 iulie 2009 emisă de Cabinet Individual, personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales,avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 01 iulie 2009 emisă de Cabinet Individual și, personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales,avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 1626 din 23 iulie 2009 emisă de Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai sunt alte cereri sau excepții de invocat, motiv pentru care, Curtea, constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu prev. art. 385/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul, în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Parchetului, critică încheierea atacată din data de 14 iulie 2009, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpați cu măsura obligării de a nu părăsi țara, pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța de fond, a preluat în mod identic motivarea încheierii din data de 25 iunie 2009, prin care, pe aceeași motivare s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpații și și a revocat măsura arestării preventive doar față de inculpatul.
Apreciază că hotărârea atacată nu este motivată, întrucât instanța analizând actele și probele dosarului ajungând pe aceeași motivare la soluții contradictorii.
De asemenea, arată că constată că instanța a reținut în motivare că au apărut elemente noi, de natură să determine modificarea temeiurilor prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală, însă nu a arătat nici măcar unul dintre aceste elemente, nu a motivat în nici un fel care sunt aceste temeiuri și pentru ce motiv s-au schimbat. A omis un aspect important referitor la atitudinea inculpaților, faptul că pentru inculpații și, mandatele de arestare au fost emise în lipsă.
Consideră că pentru faptele comise, inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică.Pericolul pentru ordinea publică este susținut de declarațiile părții vătămate coroborat cu cele ale martorului, cu înregistrările ambientale din data de 27 11 2008 din care rezultă că inculpații au exercitat presiuni asupra părții vătămate pentru a se împăca, astfel inculpatul folosindu-se de acte medicale false elaborate de inculpatul - medic- a formulat o plângere la Sectia 21 Poliție în susținerea ideii că partea vătămată este cel care i-a atacat de fapt.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpaților, solicită a se observa că inculpatul este cercetat și în alte dosare ale DIICOT pentru infracțiuni de violență, fiind și aresta. De asemenea nici inculpatul minor nu se află la prima abatere, acesta mai este cercetat și în alte dosare tot pentru infracțiuni de violență, tâlhări, infracțiunea de conducere fără permis și fals privind identitatea.
Pericolul concret pentru ordinea publică nu s- diminuat, arestarea preventivă a inculpaților nu a depășit o perioadă rezonabilă, față de faptele grave reținute în sarcina lor, astfel încât solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii atacate, iar pe fond, rejudecând menținerea stării de arest a inculpaților.
Apărătorul ales pentru inculpatul, solicită respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat și nemotivat, întrucât susținerile acestora sunt nereale și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că inculpatul a fost cercetat într-un singur dosar pentru care s-a dat soluția de neîncepere a urmăririi penale.Contrar celor afirmate de reprezentantul parchetului, nu au apărut temeiuri noi, dar s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. În privința lui 148 lit. a Cod procedură penală, se constată că nu s-au făcut verificări anterior de a se emite mandatul de arestare, pentru că s-ar fi constatat că acesta locuiește împreună cu familia sa în cartier, inculpatul neavând nici o intenție de a se sustrage de la urmărirea penală.
În ceea ce privește temeiul reținut la art. 148 lit. f Cod procedură penală, solicită a se constata că din întreg materialul probator administrat, dacă la data emiterii mandatului de arestare preventivă pe baza unor afirmații nesusținute de alte acte, s-a considerat că a participat la săvârșirea infracțiunii, ulterior, odată cu trimiterea în judecată, în rechizitoriu s-a reținut că acest inculpat nu a participat efectiv la comiterea infracțiunii, ci este complice că a împrumutat autoturismul coinculpatului.
Odată ce nu mai este participant, pericolul pentru ordinea publică nu mai există. De asemenea precizează că partea vătămată a dat declarații contradictorii. Referitor la actele medicale, solicită a se avea în vedere că există două expertize medico-legale, una dintre ele atestă că partea vătămată prezintă anumite leziuni, dar nici una dintre ele nu este provocată de un obiect tăietor ascuțit.
Apărătorul ales pentru recurenții inculpați și, pune concluzii de respingere a recursului declarat de Parchet și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fiind bine motivată de către judecătorul fondului.Având în vedere că nici unul dintre inculpați nu au încercat să se sustragă de la urmărirea penală și la momentul la care au fost identificați au dat declarații pentru a rezolva problemele judiciare.
Totodată și instanța de fond a constat că partea vătămată a dat declarații contradictorii, schimbându-și punctul de vedere, partea vătămată reușind să îndrepte atenția parchetului către o eventuală infracțiune de tentativă la omor săvârșită de către inculpați, tocmai pe baza celui de-al doilea raport de expertiză medico-legală, încercând să acrediteze ideea că aceste leziuni au fost create cu 3 luni de zile în urmă, respectiv la data săvârșirii așa zizei infracțiuni.
Apărătorul ales pentru inculpatul recurent, pune concluzii de respingere a recursului declarat de reprezentantul parchetului și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, aceasta fiind motivată în mod corect.
Infracțiunea s-a săvârșit în luna iulie, arestările fiind făcute după aproximativ 6-7 luni distanță, respectiv ianuarie 2009, parchetul nu trebuia să dea curs declarațiilor părții vătămate. Inculpatul este singurul care a declarat că a avut o altercație cu partea vătămată, lovind pe acesta cu o rachetă tenis, bătându-se reciproc, neavând asupra sa alt obiect.
Partea vătămată a avut 11 zile îngrijiri medicale, sunt aceste expertize îndoielnice, iar cercetarea judecătorească nu se apropie de final, în mod corect fiind dispusă această măsură luată de către judecătorul fondului.
Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și nu a mai avut alte probele cu legea penală.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, precizează că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii și că achiesează la concluziile puse de apărătorul său.
Recurentul inculpat, arată că nu se cunoștea cu partea vătămată și lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat și, arată că sunt de acord cu concluziile puse de apărătorii lor.
CURTEA,
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 14.07.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, în baza art. 139 alin. 1 raportat la art. 1451Cod procedură penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, și, cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 145 alin. 1 indice 1 și 2 Cod procedură penală
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză.
S-a mai dispus respingerea cererilor de liberare sub control judiciar formulate de inculpați.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului din data de 22.06.2008 dosar de 2742/P/2008 inculpații:
, a fost trimis in judecata,in stare de libertate,sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativa de omor calificat, prev. si ped. de art. 20 Cp rap. la art. 174-175 lit. a și i Cp, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, fapta prev. si ped. de art. 321 alin. 1 Cp fiecare cu aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. a Cp și art. 75 lit. c Cp și ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cp,
, a fost trimis in judecata,in stare de arest preventiv,sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativa de omor calificat, prev. si ped. de art. 20 Cp rap. la art. 174-175 lit. a și i Cp, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, fapta prev. si ped. de art. 321 alin. 1 Cp fiecare cu aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. a Cp și art. 75 lit. c Cp și ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cp și instigare la fals material, prev. de art.25 Cp rap. la art. 288 alin. 2 Cp, și uz de fals, prev. de art. 291 Cp, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cp,
, trimis in judecata,in stare de arest preventiv,sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativa de omor calificat, prev. si ped. de art. 20 Cp rap. la art. 174-175 lit. a și i Cp, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, fapta prev. si ped. de art. 321 alin. 1 Cp fiecare cu aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. a Cp și art. 75 lit. c Cp și ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cp,
, a fost trimis in judecata,in stare de arest preventiv,sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativa de omor calificat, prev. si ped. de art. 20 Cp rap. la art. 174-175 lit. a și i Cp, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, fapta prev. si ped. de art. 321 alin. 1 Cp fiecare cu aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. a Cp și art. 75 lit. c Cp și ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cp,
, a fost trimis in judecata,in stare de arest,sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativa de omor calificat, prev. si ped. de art. 20 Cp rap. la art. 174-175 lit. a și i Cp, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, fapta prev. si ped. de art. 321 alin. 1 Cp fiecare cu aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. a Cp și art. 99 alin. 3 Cp și ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cp și
, a fost trimis in judecata,in stare libertate,sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material, prev. de art. 288 alin. 2 Cp și favorizare a infractorului, prev. de art. 264 alin. 1 Cp, ambele cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cp.
In fapt, s-a reținut că la data de 19. 07. 2008, în jurul orei 21.15-21,30, inculpații, acționând cu premeditare, și după o prealabilă coordonare, au urmărit autoturismul condus de partea vătămată G până pe -, din B, sector 6 iar în momentul în care partea vătămată a oprit mașina, inculpații l-au blocat ( cu autoturismele in care aceștia se aflau, după care - înarmați cu săbii și bâte - au aplicat numeroase lovituri părții vătămate, vizând îndeosebi zona capului.
Prin încheierea dată de TB Secția I-a penală în dosarul nr- la 29 ian. 2009 s-a dispus luarea măsurii arestării preventive de inculpații, și,emitandu-se nr. 20 /UP/ 29 01 2009, pentru inculpatul, nr. 2fdl/UP/29 01 2009, pentru inculpatul, nr. 22/UP/29 01 2009 și nr. 23/UP/29 01 2009 pentru inculpatul.
Privitor la măsura arestării preventive, ca măsură restrictivă de libertate, în legislația română - art. 143 C.P.P. art. 146 și art. 148.C.P.P.- se prevede posibilitatea luării acestei măsuri numai în cazul existenței de probe ( ca elemente de fapt care servesc la constatarea existenței, inexistenței unei infracțiuni, la identificarea făptuitorului, la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei - art. 63.C.P.P.) sau indicii temeinice că s-a săvârșit fapta prevăzută de legea penală, adică din datele existente în cauză, rezultă presupunerea că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta, caracterul temeinic al acestor date urmând a fi analizat ținând cont atât de dispozițiile interne cât și de interpretarea CEDO, motivat de faptul că de la data ratificării Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Protocoalelor adiționale, prin Legea nr. 30/1994, România, în condițiile art. 1 al Convenției recunoaște oricărei persoane aflate sub jurisdicția sa, drepturile si libertățile așa cum sunt ele definite în Titlul I al Convenției, și, după cum rezultă din denumirea marginală a aceluiași articol, se obligă să le respecte (în același sens art. 20 din Legea fundamentală a României).
Convenția Europeana a Drepturilor Omului condiționeazălegalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimileșitemeinicecă s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul va fugi după săvârșirea unei infracțiuni.
Noțiunea demotive verosimilea fost interpretată de C în sensul existenței de date, informații, care săconvingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana cercetată să fi săvârșit infracțiunea respectivă.
Privitor la aceste date, ele nu trebuie să aibă aceeași forță ca cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca într-un final, persoana să fie și acuzată sau trimisă în judecată, scopul reținerii fiind cel al continuării cercetărilor urmând ca pe parcurs să se confirme sau să fie infirmate motivele care inițial au constituit temei al privării de libertate.
Caracterul temeinic al acestor motive necesar pentru a nu se lua măsuri arbitrare, se impune a fi stabilit funcție de circumstanțele concrete ale cauzei. In Hotărîrea Ilijkou Bulgariei din 26. 04. 2001, Curtea arată că autoritățile naționale competente sunt cele care trebuie să facă dovada motivelor temeinice care justifică privarea de libertate și că în nici un caz nu i se poate cere celui deținut să dovedească inexistența unor astfel de motive.
De altfel, această regulă este prevăzută și în dreptul român, în condițiile art. 65 alin. 1.C.P.P. sarcina administrării probelor în cursul procesului penal revenind organelor de urmărire penală si instanței de judecată.
Practic, orice măsură privativă de libertate luată în plan intern trebuie să fie conformă dispozițiilor actelor normative care le reglementează, dar si aceste acte normative trebuie să fie conforme Convenției și de asemenea, fiecare caz în parte trebuie privit dincolo de aparențe procedându-se la o analiză a situației de fapt.
In prezenta cauză, referitor la îndeplinirea condiției de fond privitoare la existența de probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către inculpat, Tribunalul a retinut că la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpații, șirealitatea acestor date era confirmatăde înregistrările convorbirilor telefonice interceptate in dosarul penal nr. 1693/P/ 2008 al Parchetului de pe lăngă Tribunalul București, declarațiile părții vătămate și recunoașterile efectuate de aceasta de pe planșe foto, acte medicale, declarații ale martorilor.
Analizând ansamblul actelor și lucrărilor existente la dosarul cauzei, Tribunalul a apreciat că luarea măsurii arestării preventive a inculpaților a fost legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp. art. 136 alin. ultim C.P.P. art. 143 alin. 1.C.P.P. raportate la art. 148 lit. f
C.P.P.Nu este deloc de neglijat faptul că deși presupusa faptă se retine a fi săvârșită la data de 19. 07.2008, măsura arestării preventive se dispune față de inculpați la 29 ian. 2009, prin urmare, șase luni mai târziu cu toate că acestea nu s-a sustras de la urmărire penală iar convorbirile telefonice reținute ca mijloace de probă ce vin să contureze existența de date si indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptei de către inculpați au fost interceptate încă din data de 19. 07. 2008.
De asemenea, poziția procesuală a părții vătămate G astfel cum rezultă din cuprinsul plângerii formulate si declarațiilor date și aceste mijloace de probă(plângerea si declarațiile)constituind elemente ce au servit la formarea convingerii existenței motivelor temeinice care justifică si reclamă privarea de libertate,este extrem de echivocă, nelămuritoare,aceasta dând declarații contradictorii, nelămurindu-se care a fost participarea efectiva a fiecăruia dintre inculpați la comiterea faptelor.
Instanța a reținut ca din cuprinsul certificatului medico-legal cu nr. 2/5806/ 21. 07. 2008 eliberat de INML Minovici rezultă că G prezintă leziuni traumatice care se puteau produce prin lovire cu corp dur ce pot data din 19. 07. 2008 si care necesită11-12 zilede îngrijiri medicale dar se retine totodată, că nu există elemente medico-legale obiective care să ateste producerea uneia sau mai multor plăgi prin acțiunea unui obiect tăietor (respectiv sabie) fapt ce infirmă susținerea părții vătămate privitoare la acțiunea directă a inculpatului asupra acestuia.
de toate acestea, tribunalul a apreciat ca nu mai exista indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpați a faptelor prevăzute de legea penala, a motivelor care sa justifice continuarea privării sale de libertate, temeiurile ce au determinat luarea acestei masuri modificându-se.
Dacă la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpați existau date din care rezultă presupunerea că acesta a săvârșit fapta, ulterior dispunerii acestei măsuri privative de libertate au apărut elemente noi care au menirea de a susține netemeinicia datelor care ar fi trebuit să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana cercetată să fi săvârșit infracțiunea respectivă, în ceea ce privește presupusa acțiune ilicită a inculpaților, elemente ce conduc la modificarea temeiurilor ce au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive.
Tribunalul a reținut alături de elemente de fapt ce rezulta din ansamblul mijloacelor de proba administrate ulterior dispunerii măsurii arestării preventive dar si anterior (este vorba de declarațiile echivoce ale părții vătămate, de conținutul actului medico-legal aflat la dosar) astfel cum am arătat si faptul ca dreptul la libertate si siguranța garantat de art.5 din CEDO are un rol primordial intr-o societate democratica, având un caracter fundamental ori inalienabil, scopul acestuia fiind "de a proteja liberarea si siguranța persoanei împotriva arestărilor si detenției arbitrare" (cauzaWinterwerp impotriva Olandeidin 24.10.1979).
Măsura arestării preventive prev. de art. 136 al. l lit. f încadrându C.P.P.-se in situația prevăzuta de art.5 paragraful I lit. c CEDO (detenția unei persoane cu privire la care exista motive verosimile de a se bănui ca a săvârșit o infracțiune sau când exista motive temeinice sa se creadă in necesitatea de aoî mpiedica sa săvârșească sau sa fuga după săvârșirea acesteia) atrage aplicabilitatea acestei dispoziții convenționale, a cărei interpretare nu se poate face independent de paragraful III al aceluiași articol, împreuna cu care formează un tot unitar("Orice persoana arestata sau deținuta, in condițiileprev. deparagrafulIlit. c din prezentul articol, trebuie adusa de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare si are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonata unei garanții care sa asigure prezentarea persoanei in cauza la audiere").
Prin urmare, printre garanțiile care rezulta din textul art.5 paragraful III se număra si dreptul de a fi eliberat in cursul procedurii. Art.5 paragraful III nu poate fi interpretat ca recunoscând autorităților naționale un drept de opțiune intre judecarea intr-un termen rezonabil si punerea in libertate a inculpaților (cauzaCalmanovici împotriva Românieidin 1.07.2008 par.90).
de argumentele expuse anterior, Tribunalul a remarcat faptul ca nu mai suntem in ipoteza in care un observator obiectiv ar putea fi convins din circumstanțele cauzei ca persoana in cauza a putut comite infracțiunea pentru care este arestată, dispărând condiția fundamentala a privării de libertate in temeiul art. 5 par 1 lit. c din CEDO cu privire la existenta unei bănuieli legitime, plauzibile, verosimile care sa justifice măsura privativa de libertate.
Verificând si celelalte motive reținute de instanța de la Strasbourg ca putând fi luate in considerare de autoritățile naționale atunci când iau o măsura privativa de libertate, instanța a constatat ca sub aspectul pericolului social al faptei pretins a fi săvârșite ca element care intra in aprecierea globala a existentei pericolului social concret pentru ordinea publica in ipoteza lăsării inculpatului in libertate, după curgerea unei anumite perioade de timp, doar aceste aspecte legate de gravitatea faptei comise nu mai sunt suficiente, (cauzaTomasi împotriva Franței,hotărârea din 27.08.1992, paragraful 85). rebuie astfel dovedita cu noi motive ca ordinea publica este in mod concret afectata in ipoteza eliberării inculpaților.
Având in vedere argumentele ce preced, tribunalul a reținut ca la acest moment circumstanțele avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au modificat semnificativ, nu mai subzista, instanța urmând a dispune, in temeiul art. 139 alin. 1 Cpp rap. la art. 145/1 Cpp, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu parași țara fără încuviințarea instanței de judecata, și pe cale de consecința a respins cererile de liberare sub control judiciar formulate de inculpații, și.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, motivând că aceasta nu este motivată, nu s-a arătat ce elemente noi de natură să determine modificarea temeiurilor prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală au apărut în cauză și a admis un aspect important referitor la atitudinea inculpaților, faptul că inc. și au fost arestați în lipsă.
S-a mai susținut că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol dovedit prin declarațiile părții vătămate, a martorului și înregistrările ambientale din 27.11.2008, inc. și sunt cercetați și în alte dosare, astfel că, în prezent, pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat iar arestarea preventivă a inculpaților nu a depășit o perioadă rezonabilă de timp.
Curtea examinând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de critica formulată, cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 3856(3) Cod procedură penală constată nefondat recursul.
Instanța de fond a făcut o analiză amplă a materialului probator din dosar și a reținut judicios că, în acest moment procesual al speței de față, temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților s-au modificat și nu se mai justifică privarea de libertate a acestora, întrucât, față de mijloacele de probă administrate în cauză la data luării măsurii arestării preventive a inculpaților, celelalte probe administrate ulterior în cauză dovedesc aparența unor elemente noi care conduc la modificarea temeiurilor ce au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive, elemente analizate și evidențiate amplu în motivarea încheierii atacate.
În aceste condiții prima instanță a făcut o legală aplicare în cauză a dispozițiilor art. 139 Cod procedură penală, astfel că măsura dispusă, de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi țara este legală și temeinică.
Această măsură se justifică, deoarece cadrul procesual al garanțiilor ce trebuie examinate de instanțele de judecată cu privire la impunerea unei măsuri privative de libertate cu privire la impunerea unei măsuri privative de libertate cuprinde atât art. 148 Cod procedură penală și art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată în aplicarea acestui text de lege care a și fost invocat și aplicat în mod legal în cauză de instanța de fond care a evidențiat și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului aferentă cauzei.
În raport de toate aceste date se constată că nu este întemeiată critica formulată de parchet în încheierea atacată este legală și temeinică, considerente față de care recursul urmează a fi respins ca nefondat în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii de ședință din data de 14.07.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.07.2009.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /Dact./2 ex.-5.08.2009
OPINIE SEPARATĂ
a doamnei judecător - -
Apreciez că în cauză se impunea admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, casarea în parte a încheierii atacate și, în baza art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.1 și 3 Cod procedură penală, menținerea arestării preventive a celor patru inculpați, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale încheierii de ședință recurate, în considerarea următoarelor argumente:
În cauză, există indicii temeinice în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art.681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina acestora, prin actul de sesizare a instanței, având în vedere probele administrate pe parcursul urmăririi penale.
Astfel, s-a reținut în sarcina inculpaților că în seara zilei de 19.07.2008, în jurul orelor 21.15-21.30, acționând cu premeditare și după o prealabilă coordonare, aceștia au urmărit autoturismul condus de partea vătămată G până pe - din B, sectorul 6, iar în momentul în care partea vătămată a oprit mașina, inculpații l-au blocat folosind autoturismele în care se aflau după care, înarmați cu săbii și bâte, i-au aplicat părții vătămate numeroase lovituri, folosind armele mai susarătate, lovituri care au vizat, îndeosebi, regiunea capului, părții vătămate cauzându-i-se multiple plăgi tăiate la nivel cerebral.
Apreciez că încheierea atacată este netemeinică în ceea ce privește soluția de înlocuire a măsurii arestării preventive, având în vedere, în primul rând, circumstanțele reale care agravează, în mod calificat, infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați.
Astfel, este neîndoielnică îndeplinirea condiției referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, având în vedere gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute în sarcina acestora, modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor - "răfuieli" în plină stradă, în trafic, folosirea de obiecte contondente, săbii și bâte, la agresionarea fizică a părții vătămate, caracterul premeditat al acțiunii de prindere a victimei, participarea unui minor la această acțiune, dar și circumstanțele personale ale inculpaților și, cercetați în alte dosare penale pentru comiterea de infracțiuni de violență.
Nu în ultimul rând, am în vedere și împrejurarea că inculpatul a îngreunat ancheta penală prin acte medicale "fabricate" în vederea denaturării situației de fapt și cu alte consecințe penale în privința participării medicului inculpat în aceeași cauză, iar inculpatul, abordând o atitudine nesinceră, a pretins că doar s-a cu săvârșirea acestor fapte - în combaterea convorbirilor telefonice interceptate în cauză - și "oricum nu i-a aplicat victimei decât o singură lovitură la cap", reținând și că s-a sustras de la urmărirea penală.
În ceea ce privește încheierea atacată este interesant și modul în care instanța dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, deși în considerentele hotărârii atacate constată că nu mai există indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpați a faptelor reținute în sarcina acestora, împrejurare ce ar fi determinat revocarea din oficiu a măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpaților, în condițiile art.160 alin.2 Cod procedură penală, iar nu înlocuirea măsurii preventive, conform art.139 alin.1 Cod procedură penală, care se dispune când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii respective.
JUDECĂTOR
,
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Petre Popescu, Florică Duță
