Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1201/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(1843/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1201/
Ședința publică de la data de 12 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Dumitru Mirancea
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - - Structura centrală - reprezentat de procuror -.
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 16 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde: recurentul inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că este de acord cu asistența juridică din oficiu, înțelege să își mențină recursul declarat în cauză precum și declarațiile date și nu mai are nimic de adăugat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, admiterea cererii de liberare sub control judiciar. Apreciază că, în prezent, nu mai există pericol social pentru reținerea inculpatului în stare de arest preventiv, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, solicitând punerea acestuia în libertate cu respectarea oricăreia dintre obligațiile prev. de art. 160/2 alin.3 Cod procedură penală.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului inculpatului, ca fiind nefondat și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că în cauză fiind vorba de o infracțiune economică, există riscul ca lăsat în libertate inculpatul pe viitor să comită acest gen de infracțiuni, în raport și de cuantumul prejudiciului cauzat, precum și de circumstanțele reale ale comiterii faptei.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 16.07.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, în dosarul nr-, s-a dispus, respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția I penală, la data de 9.07.2009 sub nr-, inculpatul a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună punerea sa în libertate sub control judiciar, fiind îndeplinite cerințele prev. de art. 1602și urm. Cod procedură penală, în sensul că pentru infracțiunea comisă legea prevede o pedeapsă sub 18 ani închisoare. De asemenea, în motivare cererii s-a mai arătat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar la dosarul cauzei nu există date din care să rezulte necesitatea împiedicării săvârșirii de alte infracțiuni sau că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. A mai susținut inculpatul că pe perioada liberării provizorii sub control judiciar se angajează să respecte obligațiile impuse, respectiv cele prevăzute de art. 1602alin. 3 Cod procedură penală.
În drept, inculpatul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1601și 1602din Codul d e procedură penală.
Instanța de fond a constatat admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar și a procedat la audierea inculpatului.
Examinând cererea de liberare provizorie formulată în cauză, instanța de fond a reținut că în cauză inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr.39/3002, art.48 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41alin.2 Cod penal, art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.27 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
S-a reținut în sarcina acestuia că ar fi acordat sprijin altor inculpați în aceeași cauză pentru ca, sub pretextul unor datorii bănești, să-l constrângă prin amenințări pe să facă alte împrumuturi și să le plătească diverse sume de bani reprezentând dobânzi, până când partea vătămată nu a mai putut plăti, moment în care inculpații au recurs la violențe și amenințări asupra sa, a familiei sale și a prietenilor săi, în scopul de a-l determina să dea sume importante de bani, pentru a dobândi astfel foloase injuste.
De asemenea s-a mai reținut că pe fondul acestei situații, în luna decembrie 2008 inculpatul împreună cu inculpații, și au inițiat și constituit un grup infracțional organizat în vederea declanșării unor atacuri de tip "phishing" asupra clienților Bank România.
Situația de fapt reținută în sarcina inculpatului a fost avută în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, ce rezultă din modalitatea concretă de comitere și anume întinderea în timp a activității infracționale (decembrie 2008 - aprilie 2009), implicarea coinculpaților, apartenența inculpatului la un grup infracțional organizat al cărui scop era declanșarea unor atacuri de tip "phishing" asupra clienților Bank România, sens în care au falsificat pagina de web originală a Bank România, au trimis un număr nedeterminat de e-mailuri la adrese de e-mail asemănătoare cu adresele oficiale ale băncii, pentru a obține în mod fraudulos informații confidențiale de la clienții băncii respective și apoi folosindu-se de datele astfel obținute au accesat on-line conturile mai multor clienți ai băncii, din care au transferat sume de bani în conturile unor membrii ai grupării, bani retrași ulterior de la -uri sau de la ghișeele băncii.
Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prev.de art.143alin.1 Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice cu privire la comiterea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, cât și condițiile cumulative prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concert pentru ordinea publică ce se deduce din gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite, multitudinea actelor materiale ce intră în conținutul constituit al infracțiunilor, ceea ce denotă o perseverență infracțională pe cale infracțională, urmările produse, întinderea prejudiciului până la acest stadiu procesual fiind mare, având în vedere numărul de părți vătămate care au fost fraudate, instanța apreciind că nu se impune lăsarea acestuia în libertate.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că în cauză scopul măsurii arestării preventive nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a acestei măsuri, nefiind indicată o altă modalitatea de individualizare a acesteia, cum ar fi liberarea provizorie, odată pus în libertate inculpatul putând aduce atingere în mod semnificativ activității de urmărire penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând liberarea sa provizorie sub control judiciar.
Examinând încheierea recurată, în raport cu motivele invocate și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.1608aalin.6 Cod procedură penală, în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, când cererea este neîntemeiată sau când aceasta a fost făcută de către o altă persoană și nu a fost însușită de învinuit sau inculpat, instanța respinge cererea.
Conform art.1602alin.1 și 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Verificând, în raport cu dispozițiile art.1608alin.1 Cod procedură penală, existența cazurilor de admisibilitate menționate în art.1602alin 1 și 2 Cod procedură penală, Curtea constată că deși condițiile sunt îndeplinite, în sensul că pedeapsa închisorii prevăzută de lege nu depășește 18 ani și nu există date din care să rezulte că este necesar a-i împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori ori că vor altera ori distruge mijloace de probă, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Probele administrate în faza de urmărire penală relevă indicii temeinice în sensul cerut de dispozițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat.
Analiza aspectelor concrete ce țin de natura și gravitatea infracțiunilor comise și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, îndrituiesc Curtea să concluzioneze că lăsarea în libertate a acestuia ar putea crea o stare de nesiguranță în comunitate și ar putea induce un sentiment de neîncredere în instituțiile statului care au îndatorirea de a asigura aplicarea legii.
În mod just, a apreciat tribunalul că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concert pentru ordinea publică, ce se deduce din gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite, din multitudinea actelor materiale ce intră în conținutul infracțiunilor, ceea ce denotă o perseverență infracțională, din urmările produse, întinderea prejudiciului și numărul mare de părți vătămate care au fost fraudate.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea apreciază că hotărârea tribunalului este temeinică și legală și în acest context, recursul inculpatului este nefondat.
Prin urmare, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului și în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 din același cod, îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 16.07.2009, pronunțată de Tribunalul București -secția I penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./12.08.2009
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă, Silvia Cerbu, Dumitru Mirancea
