Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1224/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-- 05.05.2009

DECIZIA PENALĂ NR.1224/

Ședința publică din data de 17.12.2009

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan

JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana

GREFIER:

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpata, împotriva încheierii penale nr.282/PI din 27.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpata recurenttă, în stare de arest asistată de avocat ales.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul ales al inculpatei solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și să se dispună punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar învederând că nu există nici un pericol în ce privește persoana sa din care să rezulte că ar putea zădărnici aflarea adevărului în cauză, conduita sa anterioară faptelor pentru care este cercetată fiind reflectată în lipsa antecedentelor penale, precum și împrejurarea că a recunoscut săvârșirea faptelor. În susținerea celor solicitate a invocat și dispozițiile art. 136 alin. 1.C.P.P. art. 23 alin. 10 din Constituție și art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii Tribunalului Timiș ca fiind legală și temeinică, apreciind că în mod corect, prima instanță a reținut că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este inadmisibilă întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160²alin. 1.C.P.P. privind cuantumul pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpată.

Inculpata recurentă, luând cuvântul, se declară de acord cu susținerile apărătorului.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 282/Pi din 27.04.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș, în temeiul prevederilor art. 160^8a,aliniat 6 din Codul d e Procedură Penală, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpata, născuta la data de 02.11.1973, aflată în prezent în Arestul IPJ

În baza art. 192 al. 2 din Codul d e procedură penală a obligat inculpata la 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această încheiere penală, instanța a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 23.04.2009 inculpata a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar arătând că potrivit art. 136 al. 2.C.P.P. scopul măsurilor preventive poate fi atins în cursul procesului penal și prin liberare provizorie sub control judiciar, conduita sa înainte de data arestării cât și pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză neimpunând privarea sa de libertate, măsura arestării preventive fiind o măsură cu caracter excepțional ce nu poate deveni o regulă în cursul procesului penal care să înlăture prezumția de nevinovăție.

A mai arătat că, formulează prezenta cerere având în vedere faptul că nu există nici un pericol în ce privește persoana sa din care să rezulte că ar putea zădărnici aflarea adevărului în cauză, iar în cazul său nu se pune problema unui potențial pericol social concret, prezența acesteia în societate în stare de libertate neputând fi demonstrată că ar constitui amenințare la buna desfășurare a relațiilor sociale, inculpata a avut anterior o conduită bună, nu are antecedente penale, a recunoscut cu sinceritate comiterea faptelor pe care le regretă, a colaborat cu organele de urmărire penală și va colabora în continuare.

De asemenea, un alt aspect care trebuie avut în vedere este cel prevăzut în art.136 alin. 1.C.P.P. respectiv scopul luării unei măsuri preventive, acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatei de la urmărirea penală sau de la judecată, apărătorul apreciind că nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatei ar putea impieta cumva asupra bunei desfășurări a procesului penal sau la zădărnicirea aflării adevărului în cauză. Mai mult decât atât, în situația privării de libertate a inculpatei, aceasta ar putea pierde proprietățile ipotecate, iar creditorii ar ajunge în situația de a nu putea să-și îndestuleze creanțele.

A mai arătat că scopul măsurilor preventive poate fi atins în cursul procesului penal și prin liberarea provizorie sub control judiciar. Această măsură este prevăzută atât de Constituție, cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precizând că menținerea inculpatei în arest reprezintă o atingere adusă prezumției de nevinovăție, astfel încât, în condițiile în care starea de libertate reprezintă starea normală a unei persoane, se impune înlocuirea detenției preventive cu un control stabilit de către instanță, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu mai poate influența în vreun fel mersul cercetărilor. A mai solicitat a se avea in vedere și practica CEDO, respectiv ( Becciev M, Trzaska Poliniei, Letelleir Frantei, Belchev Bulgariei etc ), Curtea stabilind ca menținerea unei persoane în stare de arest, doar pe baza gravității faptei de care este acuzată, nu este compatibilă cu prevederile art. 5 paragraful 3 din Conventie, care impune ca autoritățile să justifice măsura prelungirii arestării preventive și pe alte rațiuni concrete și de asemenea să se ia în calcul și alte măsuri preventive alternative arestării.

În probațiune, instanța a dispus din oficiu atașarea dosarului nr. 2585/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că:

Prin ordonanța nr.2585/P/2008 emisă la data de 07.04.2009, Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 rap la art. 289. cu aplic. art. 41 al. 2, 215 al. 2,3,5 cu aplic. art. 41 al. 2 p, art. 290 cu aplic. art. 41 al. 2 p, art. 291 cu aplic. art. 41 al. 2 p, art. 293 cu aplic. art. 41 al. 2 p, art. 323 cu aplic. art. 33 lit. a p, reținându-se în sarcina acesteia că în perioada 2006-2008, inculpata a apelat în mod constant la serviciile inculpatei pentru eliberarea unor cărți de identitate falsificate prin atribuirea altor date de identificare decât cele reale, care au fost folosite ulterior la înființarea unor societăți comerciale și obținerea unor împrumuturi bancare.

În același timp, organele de urmărire penală au solicitat arestarea preventivă a inculpatei, asupra cererii Tribunalul Timiș pronunțând-se prin încheierea penală nr.46/CC/07.04.2009, în sensul admiterii ei și arestării preventive a inculpatei, fiind emis și mandatul de arestare preventivă nr. 39/07.04.2009 al Tribunalului Timiș.

Având a se pronunța asupra cererii de față, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată, sub aspectul neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 160²din Codul d e Procedură Penală.

Astfel, potrivit articolului de lege anterior indicat, liberarea provizorie sub control judiciar poate fi dispusă, în cazul infracțiunilor intenționate, dacă pedeapsa prevăzută de lege nu depășește 18 ani.

În speța de față, se poate constata că inculpata este cercetată și pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, sancționată de lege, potrivit art. 215 alin. 5 din codul penal, cu o pedeapsă de până la 20 ani închisoare.

Având în vedere referirile inculpatei la art.5 alin.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a observat că normele interne, și anume dispozițiile art.160²din Codul d e Procedură Penală nu contravin celor dispozițiilor CEDO, normele europene completându-se în această materie cu dispozițiile interne.

Astfel, în conformitate cu prevederile art.5 alin.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană arestată are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei la audiere.

Însă aceste prevederi nu trebuie interpretate în sens absolut. Ceea ce obligă Convenția Europeană a Drepturilor Omului statele membre este stabilirea unor proceduri prin intermediul cărora o persoană arestată preventiv să poată fi pusă în libertate în cursul procesului. Însă nimic nu împiedică statele membre, în virtutea suveranității de care dispun, să stabilească anumite condiții care să reprezinte suficiente garanții că desfășurarea procesului nu va fi împiedicată de lăsarea în libertate a inculpatului. A îmbrățișa o altă opinie ar însemna ca în toate situațiile, indiferent de gravitatea faptei săvârșite și indiferent de periculozitatea inculpatului, acesta să fie pus în libertate prin formularea unei simple cereri de liberare provizorie, ceea ce ar contraveni în mod evident spiritului Convenției Europene a Drepturilor Omului, Curtea recunoscând în repetate rânduri avantajele pe care le prezintă detenția preventivă și care nu pot fi negate, respectiv împiedicarea inculpatului să fugă, evitarea distrugerii unor probe, împiedicarea săvârșirii unor noi infracțiuni sau protejarea împotriva furiei publicului.

În consecință dispozițiile art.5 alin.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu trebuie interpretate în mod absolut, în sensul că ori de câte ori se formulează o cerere de liberare provizorie inculpatul trebuie pus în libertate, ci în sensul obligativității stabilirii unei proceduri care poate conduce la lăsarea în libertate a inculpatului, legiuitorul fiecărui stat membru putând stabili însă anumite condiții cu privire la punerea în libertate, condițiile stabilite prin dispozițiile art.160²fiind C.P.P. conforme cu normele CEDO.

Nefiind îndeplinită această cerință legală, referitoare la cuantumul pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiunea care face obiectul acuzării, care se impune a fi cercetată cu prioritate, cercetarea celorlalte condiții devin de prisos.

Așa fiind, instanța, constatând că, potrivit voinței legiuitorului român, inculpata nu poate beneficia de liberare provizorie sub control judiciar, a respins prezenta cerere și a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 100 lei.

Împotriva încheierii penale nr. 282/PI/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs, în termen legal, inculpata, solicitând casarea hotărârii și să se dispună punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar pe parcursul derulării procesului.

În motivarea recursului, inculpata a învederat că nu există nici un pericol în ce privește persoana sa din care să rezulte că ar putea zădărnici aflarea adevărului în cauză, conduita sa anterioară faptelor pentru care este cercetată fiind reflectată în lipsa antecedentelor penale, precum și împrejurarea că a recunoscut săvârșirea faptelor. Totodată, a invocat dispozițiile art. 136 alin. 1.C.P.P. art. 23 alin. 10 din Constituție și art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 385⁶alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod legal prima instanță a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 160².C.P.P. si 160^8aC.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Inculpata este acuzată în cauză de comiterea infracțiunilor prev. de art. 26.Cod Penal raportat la art. 289.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 215 al. 2,3,5 cu Cod Penal aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 290 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 293.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal; art. 323.Cod Penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, pentru infracțiunea prev. de art. 215 al. 5.Cod Penal pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 18 ani.

În mod corect, prima instanță a reținut că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este inadmisibilă întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160²alin. 1.C.P.P. privind cuantumul pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea referitor la care există indicii că ar fi fost săvârșită de inculpat.

În ce privește invocarea prevederilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 5 parag. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană arestată are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei la audiere. Ceea ce impune Convenția Europeană a Drepturilor Omului ca obligație pentru statele membre este stabilirea unor proceduri prin intermediul cărora o persoană arestată preventiv să poată contesta privarea de libertate și să poată fi pusă în libertate în cursul procesului, însă nimic nu împiedică statele membre, în virtutea suveranității de care dispun, să stabilească anumite condiții care să reprezinte suficiente garanții că desfășurarea procesului nu va fi împiedicată de lăsarea în libertate a inculpatului și procedurile speciale. Articolul 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului conține două garanții, prima vizează protejarea individului împotriva oricărei arestări arbitrare făcând să intervină "de îndată" autoritatea judiciară care va asigura controlul măsurii; iar cea de-a doua are ca obiectiv evitarea menținerii, pe o durată îndelungată, în detenție a persoanelor înainte de a fi judecate; nici una nefăcând referire la obligativitatea procedurii liberării provizorii sub control judiciar. A îmbrățișa o altă opinie ar însemna ca în toate situațiile, indiferent de gravitatea faptei săvârșite și indiferent de periculozitatea inculpatului, acesta să fie pus în libertate prin formularea unei simple cereri de liberare provizorie, ceea ce ar contraveni în mod evident spiritului Convenției, Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunoscând în repetate rânduri avantajele pe care le prezintă detenția preventivă și care nu pot fi negate, respectiv împiedicarea inculpatului să fugă, evitarea distrugerii unor probe, împiedicarea săvârșirii unor noi infracțiuni sau protejarea împotriva furiei publicului. De aceea, în deplină concordanță cu prevederile CEDO, dispozițiile art. 160⁴alin. 1 raportat la art. 160²alin. 1.C.P.P. prevăd posibilitatea instanței de judecată de a acorda liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Dispozițiile art. 5 parag. 3 din Convenție nu trebuie interpretate în sensul că obligă statele membre de a acorda accesul la liberare provizorie a oricărui inculpat indiferent de gravitatea faptele comise.

Prin urmare, în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva încheierii penale nr. 282/PI/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpata la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva încheierii penale nr.283/PI/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpata la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17.12.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red. 21.12.2009

Tehnored.

2ex/22.12.2009

Prima inst. - Trib.