Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1227/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-- 25.11.2009

DECIZIA PENALĂ NR.1227/

Ședința publică din data de 17.12.2009

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan

JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana

GREFIER:

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpata, împotriva deciziei penale nr.117 din 04.11.2009, pronunțată de Tribunalul C S, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă din oficiu avocat din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar pentru inculpata recurentă lipsă, lipsind și partea civilă intimată - SRL Oțelu și partea responsabilă civilmente - SRL.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Avocatul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, desființarea hotărârilor pronunțate și în rejudecare schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în infracțiuni reglementate de legea cecului.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea celor două hotărâri pronunțate ca legale și temeinicie apreciind că fapta săvârșită de inculpată este încadrată corect în dispozițiile art.215 al.1,4 Cod penal, fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 200 din 25 mai 2009, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Caransebeș în baza art. 215 alin. 1 și 4 Cod penal, a condamnat inculpata, (născută la 04.01.1979 în mun. C, jud. C-S, fiica lui și, cetățean român, studii medii, administrator la - SRL Oțelu,. în Oțelu, str. -, nr.3,.1,.4 jud. C-S, fără antecedente penale, identificată cu CI seria -, nr. -, CNP -), la pedeapsa de: 3 ( trei) ani închisoare.

În baza art. 81- 82 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe perioada termenului de încercare de 5 ani.

A atras atenția inculpatei asupra prev. art. 83 Cod penal.

A obligat inculpata și partea responsabilă civilmente - SRL Oțelu, la 5240 lei despăgubiri civile față de partea civilă - SRL reprezentată de administrator.

A obligat inculpata și partea responsabilă civilmente - SRL Oțelu față de stat, la 1000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu, sumă ce a fost suportată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din data de 26 martie 2009, înregistrat la Judecătoria Caransebeș sub nr. 823/2.06.2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1 și 4 Cod penal.

În data de 16.07.2008, inculpata s-a prezentat la punctul de lucru din Oțelu al părții vătămate - SRL de unde a cumpărat fier beton în valoare 5240 lei, sumă pentru care a emis fila CEC seria B 313 nr. - pe care a semnat-o și ștampilat-o, lăsând-o lui, administratorul părții vătămate.

Cu ocazia introducerii filei CEC la plată, aceasta fost refuzată, deoarece nu avea acoperire în cont, firma - SRL Oțelu al cărei administrator este inculpata și în numele căreia s-a emis fila CEC.

În cauză s-a întocmit și un raport de expertiză grafică nr. 67230 din data de 10.02.2009, din care a rezultat cu certitudine că semnătura depusă pe fila CEC seria B 313 nr. - aparține inculpatei.

Din extrasele de cont furnizate de Banca Transilvania, aflate în copie la dosarul de urmărire penală, a reieșit că societatea administrată de inculpată nu avea disponibilă în cont suma de bani înscrisă pe fila CEC, nici la data emiterii filei, nici la data scadenței.

Fapta săvârșită de inculpată a fost confirmată și de martora audiată în fața instanței, care a aratat că inculpata nu i-a adus la cunoștință faptul că societatea administrată de ea nu ar avea disponibil în cont.

Partea vătămată - SRL, prin administrator, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5240 lei.

Fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 4 Cod penal.

Din fișa de cazier a inculpatei, a reieșit că aceasta este infractor primar.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere persoana inculpatei, gradul de pericol social al faptei, apreciind că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, cu suspendarea condiționată a executării este îndestulătoare pentru îndreptarea conduitei inculpatei.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel motivat inculpata, solicitându-se schimbarea încadrării juridice a faptei din art.215 al.1 și 4 Cod penal în infracțiunea prev. de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 (legea cecului) și aplicarea unei pedepse mai mici, orientată spre minimul special, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, precum și respingerea pretențiilor civile. În motivarea apelului se susține că, hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală deoarece nu se poate reține în sarcina inculpatei săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, lipsind intenția de a-l induce în eroare pe reprezentantul societății comerciale care a formulat plângere în acest sens; se mai arată că fila CEC în cauză a avut scadență la 45 zile iar beneficiarul Oțelul a fost de acord ca ea să fie eliberată în aceste condiții, prin urmare dacă beneficiarul avea cunoștință în momentul emiterii că nu există disponibilul necesar acoperirii cecului la tras fapta nu mai poate constitui infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.4 Cod penal, deoarece îi lipsește intenția de inducere în eroare; fapta este susceptibilă de a fi încadrată în prev. art.84 alin.1 pct. 2 din Legea 59/1934. Cu privire la latura civilă a cauzei, se arată, în motivele de apel, că se impune respingerea pretențiilor civile întrucât fapta săvârșită de inculpată este o infracțiune de pericol și nu de prejudiciu, societatea păgubită având deschisă calea promovării unei acțiuni comerciale împotriva societății administrate de inculpată.

De asemenea, a formulat apel motivat și partea responsabilă civilmente SRL Oțelul solicitând desființarea hotărârii instanței de fond ca netemeinică și nelegală, schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpată din art. 215 al.1 și 4 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934, iar pe cale de consecință respingerea pretențiilor civile.

În motivarea apelului se susține că fila CEC în cauză a avut scadență la 45 zile, iar beneficiarul Oțelul a fost de acord ca ea să fie eliberată în aceste condiții; iar în cazul în care beneficiarul are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii cecului la tras fapta nu mai poate constitui infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 al.1,4 Cod penal întrucât îi lipsește un element constitutiv esențial, respectiv inducerea în eroare; se mai susține că o atare faptă poate fi încadrată în prev. art.84 alin.1 pct.2 din Legea 59/1934; de asemenea se arată că infracțiunea săvârșită de inculpată este o infracțiune de pericol și nu de prejudiciu, motiv pentru care se solicită respingerea pretențiilor civile.

În apel nu s-au administrat probe noi.

Tribunalul CSp rin decizia penală nr.117 din 04.11.2009, pronunțată în dosar nr-, în baza art.379 pct.1 lit. Cod procedură penală a respins ca nefondate apelurile declarate de recurenta inculpată și de partea responsabilă civilmente Oțelul, împotriva sentinței penale nr. 200 din 25 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-.

În baza art.192 al.2 Cod procedură penală a obligat pe fiecare apelantă la 50 lei cheltuieli judiciare către stat

Analizând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, de actele și probele de la dosar, cât și din oficiu conform art.371, 378 Cod procedură penală, instanța a constatat că apelurile sunt nefondate.

Hotărârea Judecătoriei Caransebeș este legală și temeinică, pronunțată în conformitate cu dispozițiile legale și în baza probelor administrate.

Inculpata în calitate de administrator al firmei Oțelul a cumpărat de la partea vătămată Oțelul bunuri materiale în valoare de 5240 lei; pentru plata acestora a emis un CEC semnând fila respectivă, încunoștințându-l pe administratorul că își va putea încasa bani după o anumită perioadă de timp - 45 zile, întrucât la momentul emiterii nu avea disponibil în cont.

După trecerea acestor zile, la data scadenței, societatea administrată de inculpată de asemenea, nu avea disponibil în cont.

Rezultă clar că inculpata a încercat să amâne plata datorată, deși știa că nici la momentul emiterii filei CEC și nici după 45 zile nu avea posibilități financiare pentru a-și onora obligațiile.

Fapta săvârșită de inculpată este încadrată corect în dispozițiile art.215 al.1,4 Cod penal, fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni atât din punct de vedere obiectiv cât și subiectiv.

În cauză nu s-a vorbit nici un moment că această filă CEC emisă de inculpată ar avea calitatea unei garanții financiare, situație în care s-ar fi putut analiza existența infracțiunii prevăzute de Legea 59/1934.

Prejudiciul creat părții vătămate Oțelul este în valoare de 5240 lei, dovedit, motiv pentru care, în mod temeinic și legal instanța de fond a procedat la admiterea laturii civile a cauzei și obligarea inculpatei la despăgubiri civile în solidar cu societatea al cărei administrator este și care are calitatea de parte responsabilă civilmente.

Pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune - art.215 al.1 și 4 Cod penal, respectă prevederile art.72 Cod penal reprezentând o garanție a îndeplinirii art. 52 Cod penal privind scopul ei, acela de a fi atât coercitiv cât și preventiv educativ.

Pentru aceste considerente în baza art.379 pct.1 lit. Cod procedură penală au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de recurenta inculpată și de partea responsabilă civilmente Oțelul, împotriva sentinței penale nr.200 din 25 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-.

Împotriva deciziei penale nr. 117/04.11.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpata, solicitând casarea hotărârilor instanțelor de fond și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în infracțiuni reglementate de legea cecului.

Recursul nu a fost motivat în scris, iar susținerile din concluziile orale au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs și din oficiu conform art. 385⁹alin. 3.C.P.P. instanța constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, respectiv declarația martorei, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 67.230/10.02.2009 întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului C-S - Serviciul Criminalistic, extrasele de cont ale - SRL Oțelu la Banca Transilvania, fila CEC seria - 313 nr. -.

Încadrarea juridică dată faptei este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 și 4.Cod Penal În mod temeinic, instanțele de fond au apreciat că în cauză nu se poate reține comiterea infracțiunii prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, întrucât societatea al cărei administrator este inculpata nu avea disponibil în cont nici la data emiterii filei CEC, nici la cea a scadenței, iar partea vătămată nu a avut cunoștință de acest aspect la momentul încheierii contractului. În acest sens sunt și dispozițiile deciziei nr. IX/24.10.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care stabilesc că: 1. fapta de emitere a unui cec asupra unei instituții de credit sau asupra unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului, constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal; 2. dacă beneficiarul cecului are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934. Prin urmare, ceea ce face diferența dintre cele două infracțiuni este împrejurarea dacă beneficiarul cecului a avut sau nu cunoștință despre situația financiară a emitentului, ori în speță partea vătămată nu a știut că - SRL Oțelu nu avea disponibil în cont.

În ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatei și modalitatea de executare, instanța de recurs constată că nu s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72.Cod Penal și 52.Cod Penal Astfel, potrivit art. 72.Cod Penal "la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală".

În procesul individualizării pedepselor se parcurg mai multe etape succesive care au criterii specifice de apreciere (faptă - amploarea prejudiciilor cauzate, metode folosite pentru săvârșire, gradul de premeditare etc.; făptuitor - conduita socială până la faptă, antecedente penale, poziția în procesul penal, încercarea de înlăturare sau chiar înlăturarea ori ameliorarea efectelor infracțiunii; pericol social concret rezultat din pluralitatea de infracțiuni, din perseverența infracțională etc.), criterii indicate ca atare de lege (art. 72 Cod penal); dar, în final, judecătorul trebuie să facă o apreciere globală, în cadrul căreia se impun a fi coroborate toate elementele concrete rezultate din etapele succesive. Această apreciere globală finală care fundamentează opțiunea pentru pedeapsa ce urmează a se aplica și în general pentru un anume regim sancționator, condiționează eficiența deciziei judiciare pentru atingerea scopului reglementat de legiuitor. Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. În speță, inculpatei i s-a aplicat o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege, reținându-se în mod corect că inculpata nu are antecedente penale, precum și cuantumul redus al prejudiciului. Prin urmare, nstanța de recurs apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată acesteia, cu suspendarea condiționată a executării, este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea inculpatei și prevenirea comiterii de noi fapte penale.

Astfel fiind, în baza art. 385¹⁵pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 117/04.11.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.

În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. constatând culpa procesuală a inculpatei în declararea unei căi de atac nefondate, o va obliga la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr.117/04.11.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpata la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 200 lei, onorariu avocat din oficiu.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică din 17.12.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red. 22.12.2009

Tehnored.

2ex/28.12.2009

Prima inst. - Jud.

Inst. apel-,