Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 15/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 15
Ședința publică din data de 08 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Nonea Ioana
JUDECĂTOR 2: Negulescu Elena
JUDECĂTOR 3: Fieraru Ștefan
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul G fiul lui și, născut la data de 14 august 1967, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință de la data de 06 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- prin care în baza disp. art. 1608aalin. 6 Cod proc. penală s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, cu obligarea acestuia la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat G, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocați: din Baroul Prahova și din Baroul Argeș, ultimul cu împuternicirea avocațială nr. 1/07.01.2010, aflată la fila 9 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței și în temeiul disp. art. 172 alin. 7 Cod proc. penală apărătorii aleși au luat legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest preventiv.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat G, depune la dosar referință nr. 14/07.01.2010 emisă de Asociația de A privind activitatea domnului în calitate de președinte al acestei asociații și arată că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat G, precizează că nu sunt cereri prealabile de formulat, solicitând constatarea cauzei în stare de judecată.
Reprezentantul DNA - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul arată că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea ia act de declarațiile părților, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat G precizează că acesta a declarat recurs împotriva încheierii din 06 ianuarie 2010 Tribunalului Prahova prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Se arată că recurentul inculpat G nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, așa cum reține instanța de fond. Până la acest moment recurentul inculpat nu a fost audiat deși instanța avea obligația legală de a administra probe într-un termen rezonabil, obligație care nu a fost respectată.
S-a susținut că în mod greșit instanța de fond cât și cea de recurs au apreciat că nefiind audiat recurentul inculpat, nu se poate pronunța nici o hotărâre de punere în libertate a acestuia.
Cauza de față este similară cu o alta aflată pe rolul instanțelor italiene, în care deși judecata a început în 2004, inculpații sunt liberi, chiar dacă administrarea probelor este de durată.
La acest moment, în ce privește pe recurentul inculpat G pericolul social nu mai subzistă, acesta a colaborat cu organele judiciare și se va supune în cazul admiterii cererii, obligațiilor impuse de instanță.
Societatea administrată de recurentul inculpat, SC SA este în prezent într-o stare financiară precară generată de arestarea inculpatului.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterii cererii de liberarea provizorie sub control judiciar.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat G precizează că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602și art. 1608aCod proc. penală privind cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Cererea recurentului inculpat a fost însă respinsă de instanța de fond cu motivarea că în cauză nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
La acest moment nu mai subzistă nici unul dintre aceste temeiuri pentru ca recurentul inculpat să rămână în arest iar în cauză au intervenit temeiuri noi care justifică și impun încetarea arestului preventiv.
Se susține că s-au încălcat prevederile CEDO și disp. art. 293 Cod proc. penală privind judecata de urgență în cauzele cu arestați, în condițiile în care de la momentul arestării recurentului inculpat au trecut opt luni de zile, timp în care nu s-a întreprins nimic.
În cauză arestarea recurentului inculpat s-a dispus și în temeiul disp. art. 148 lit. f Cod proc. penală, iar cu referire la pericolul concret reprezentat de recurentul inculpat, instanțele au făcut confuzie între pericolul social al faptelor și pericolul social reprezentat pentru ordinea publică. Ele trebuiau să ia în considerare persoana recurentului inculpat care este un respectat om de afaceri, ce a înființat și administrat firma SC SA cu capital românesc, până la momentul arestării sale. În prezent societatea se află în stare de insolvență, iar din cei 4.000 angajați au mai rămas 1.500 persoane angajate.
Totodată, susține că recurentul inculpat a fost timp de cinci ani și președintele Asociației de A și a adus beneficii atât statului pe plan financiar cât și societății prin crearea de locuri de muncă.
În cauză nu s-a formulat nici un denunț, nu sunt martori și nici temeiuri pentru a fi în continuare reținut în stare de arest recurentul inculpat, câtă vreme o serie de persoane, funcționari publici, sunt judecați în stare de libertate pentru infracțiuni mai grave.
telefonice reținute în rechizitoriu nu au condus la organizarea unui flagrant, nefiind probe din care să rezulte vinovăția recurentului inculpat și nici faptul că liber fiind ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de instanța de fond și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, înlocuindu-se măsura privativă de libertate cu o măsură restrictivă.
Reprezentantul DNA - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de recurentul inculpat G ca nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a reținut că de la data de 11.12.2009 când a menținut arestarea preventivă a inculpatului și de la 23.12.2009 când a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acesta, nu au intervenit elemente noi care să conducă la concluzia că pericolul pentru ordinea publică a încetat și inculpatul poate fi judecat în stare de libertate.
Încheierea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică. Concluzii de respingere a recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul inculpat G având cuvântul solicită admiterea cererii și judecarea sa în stare de libertate.
Precizează că firma administrată de el, anume SC SA, după arestarea sa a intrat în procedură de reorganizare, fiind concediați 2.500 de salariați. În eventualitatea punerii sale în libertate, s-ar putea ocupa de administrarea firmei și ar putea salva 1.500 de locuri de muncă.
Arată că nu a dat mită arbitrilor, nu cunoaște ca vreunul dintre oamenii angajați în cadrul clubului de fotbal să fi făcut acest lucru și nu are antecedente penale.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 06 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în baza disp. art. 1608aalin. 6 Cod proc. penală, a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 14 august 1967, în prezent aflat în arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, județul P, ca neîntemeiată, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 40 lei.
Pentru a dispune astfel, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe, inculpatul a solicitat punerea în libertate provizorie sub control judiciar, motivat de faptul că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege în mod cumulativ (legea prevede pentru faptele deduse judecății o pedeapsă ce nu depășește 18 ani închisoare), nu este recidivist și nu există date din care să reiasă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni sau din care să rezulte alterarea ori distrugerea probelor din dosar sau prin alte fapte.
S-a mai susținut de către inculpat ca în situația admiterii cererii, instanța urmează să stabilească în sarcina sa respectarea pe parcursul liberării sub control judiciar a următoarelor obligații: limita teritorială ce trebuie respectată; comunicarea organului judiciar a oricărei schimbare de domiciliu sau reședință; prezentarea la instanța de judecată de cate ori este chemat; să nu intre în legătură cu anumite persoane și să nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la săvârșirea faptei.
În plus, menționează inculpatul că nu a încălcat până în prezent legea penală, are o familie organizată, își asigură existența prin mijloace oneste, are o activitate socială recunoscută, este președintele, A" și este o persoană publică care va respecta și se va supune prezentei proceduri judiciare.
În examinarea temeiniciei cererii, tribunalul a reținut că trebuie avute în vedere natura și gravitatea faptelor imputate inculpatului, modul în care se reține în rechizitoriu că ar fi fost săvârșite, multitudinea actelor materiale ce formează elementul material al infracțiunilor și numărul mare de participanți la săvârșirea infracțiunilor, toate acestea constituind indicii referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de inculpatul și respectiv, ceilalți coinculpați din prezenta cauză.
Referindu-se la motivele invocate de inculpat în susținerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, respectiv situația financiară a firmelor la care inculpatul este acționar majoritar, intrarea acestora în procedura reorganizării judiciare, instanța de fond a considerat că aceste argumente nu sunt relevante în raport de gravitatea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, prezența sa pe parcursul procedurii reorganizării judiciare nefiind de natură să garantează redresarea financiară a acestor firme.
S-a mai apreciat de către tribunal că rezonanța socială a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată constituie un criteriu avut în vedere chiar de către CEDO, iar la momentul actual, aceasta nu s-a diminuat în condițiile în care practic nu a început cercetarea judecătorească, nici unul dintre inculpați nefiind audiați în fața primei instanțe.
Totodată, se reține că dispozițiile cuprinse în art.1602alin.2 cod proc. penală nu conduc la prezumția sau obligația impusă instanței de judecată de a dispune liberarea provizorie sub control judiciar în cazul în care nu există indicii că s-ar impieta buna desfășurare a procesului penal, subliniindu-se că prin încheierea de ședință din data de 11 decembrie 2009 fost menținută arestarea preventivă a inculpaților arestați în prezenta cauză iar prin cea din 23 decembrie 2009 fost respinsă cererea inculpatului cu același obiect, ambele hotărâri fiind confirmate de instanța de recurs, care a considerat necesară continuarea procesului penal cu inculpații aflați în stare de detenție.
Având în vedere aceste considerente și constatându-se că nu au intervenit elemente noi de natură să schimbe convingerea instanței exprimată cu ocazia soluționării cererii anterioare ce a fost formulată de inculpat, tribunalul, în baza art. art.1608aalin.6 cod proc. penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul
Împotriva încheierii din 06 ianuarie 2010 declarat recurs, în termen, inculpatul G, care a criticat hotărârea de nelegalitate și netemeinicie.
Cu ocazia dezbaterilor, recurentul - inculpat, prin apărători aleși, a criticat încheierea de ședință din 06 ianuarie 2010 prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, susținându-se, în esență, că în mod greșit s-a reținut că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Se motivează că de la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului au trecut opt luni de zile, perioadă de timp în care instanțele nu au făcut nici un demers concret pentru derularea cercetării judecătorești, mai mult, că în această perioadă au apărut temeiuri noi în sensul că se află în stare de insolvență iar din cei aproape 4.000 de angajați au mai rămas numai 1.500 persoane iar inculpatul, lăsat în libertate, ar putea contribui la redresarea firmei și menținerea locurilor de muncă.
Totodată, s-a susținut că instanțele au făcut confuzie între pericolul social concret al faptelor și pericolul social reprezentat de inculpat pentru ordinea publică, subliniind că acesta din urmă nu există, inculpatul fiind un cunoscut și respectat om de afaceri, că timp de cinci ani a fost și președintele Asociației de A, prin activitatea sa aducând beneficii atât statului cât și societăților înființate de acesta.
În final, s-a susținut că în cauză nu s-a formulat nici un denunț, nu sunt martori și nici temeiuri pentru menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, mai ales că alte persoane, funcționari publici, sunt judecate în stare de libertate pentru infracțiuni mai grave.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de motivele invocate, circumscrise cazului de casare prev.de art.3859pct.18 cod proc. penală, pe baza materialului probatori administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.3856alin.3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu disp. art.1602alin.1 cod proc. penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Aliniatul 2 al aceluiași articol stipulează însă că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G în raport de actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr.97/P/2008 al Parchetului de pe lângă - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și textele de lege anterior menționate, în mod corect s-a reținut că deși admisibilă, aceasta nu este întemeiată, fiind incidente dispozițiile cuprinse în art.1602alin.2 cod proc. penală.
Astfel, așa cum rezultă din actul de acuzare, recurentul-inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.255 cod penal rap. la art.5, art.6 și art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 cu modificările și completările ulterioare, art.255 cod penal rap. la art.5 și art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, art.255 cod penal rap. la art.5 și art.6 din Legea nr.78/2000 și art.61din Legea nr.78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, toate cu aplic. art.33 lit.a) cod penal.
În fapt, s-a reținut că în perioada septembrie 2008 - decembrie 2008 inculpatul Gar emis sume de bani următoarelor persoane: - 5000 USD și 374 RON, - 3000 USD, - 2000 USD, - 15.000 USD, - 5.000 USD și - 2000 USD, pentru ca aceștia, în calitate de arbitri, respectiv observatori în cadrul să-și îndeplinească necorespunzător atribuțiile de serviciu legate de arbitrajele pe care A Pitești le-a avut în meciurile disputate cu Universitatea C, Club V, Oțelul G și B,concret să favorizeze echipa A Pitești; de asemenea, la data de 3 septembrie 2007a remis inculpatului G, fost președinte al Comisiei Centrale a din România suma de 20.000 RON pentru ca acesta să delege la meciurile disputate de A Pitești în sezonul competițional 2007-2008 arbitrii solicitați de către inculpat iar în perioada 14 decembrie 2008-12 martie 2009 remis aceluiași inculpat, în două tranșe, suma de 290.000 RON, în același scop pentru sezonul competițional 2008-2009 și pentru ca acesta să-l promoveze pe în lotul de arbitrii divizionari
Totodată, se reține că în perioada 30 septembrie 2008 - 3 noiembrie 2008 inculpatul G împreună cu alți inculpați au remis inculpatului suma totală de 14.000 USD pentru ca acesta, în calitate de director Relații internaționale în cadrul să-și manifeste influența asupra membrilor Comisiei de Disciplină și Comisiei de Apel pentru ca inculpatul G să nu fie sancționat ori să fie sancționat cu amendă în cuantum redus, ultima faptă constând în aceea că împreună cu alți inculpați, încă din anul 2006, au inițiat și constituit un grup infracțional organizat care a funcționat până la data de 13 aprilie 2009, ce a acționat în mod coordonat în scopul comiterii mai multor infracțiuni grave de corupție pentru a obține direct sau indirect un beneficiu comercial sau alt beneficiu.
Situația de fapt stabilită în rechizitoriu a fost reținută pe baza proceselor verbale de constatare, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesele verbale întocmite de -Serviciul Teritorial Pitești însoțite de planșele fotografice cu principalele aspecte de interes în cauză, hotărârile judecătorești privind autorizarea interceptărilor, procese verbale de percheziție domiciliară și autorizațiile de percheziție, proces verbal de constatare acord efectuare percheziție la sediul, înscrisuri, declarații martori, declarații inculpați.
Din analiza acelorași probatorii rezultă că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 13 aprilie 2009, reținându-se incidența disp. art.146, art.143 și art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, măsura fiind menținută ulterior, în condițiile legii, ultima oară prin încheierea din 11 decembrie 2009 Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr.920 din 16 decembrie 2009 Curții de APEL PLOIEȘTI.
În raport de natura și gradul de pericol social ridicat al faptelor imputate inculpatului, repetabilitatea acestora, numărul important al persoanelor implicate de inculpat în activitatea infracțională, în mod temeinic și legal s-a apreciat de către tribunal și constituie și în opinia Curții temeiuri care justifică respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, din modul de desfășurare a faptelor și perioada de timp îndelungată în care a acționat rezultând date că lăsat în libertate, acesta ar putea să comită infracțiuni de același gen ori că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea coinculpaților, având în vedere că acesta a contestat pe tot parcursul urmăririi penale participarea sa la comiterea vreuneia din faptele imputate.
Criticat recurentului-inculpat G în sensul că instanța de fond nu a manifestat diligență în conducerea procesului față de împrejurarea că în cauză parte din inculpați se află în stare de arest preventiv nu poate fi avută în vedere, întrucât, deși în jurisprudența sa, instanța europeană impune, în scopul limitării duratei privative de libertate, necesitatea efectuării de către autorități a unor acte de urmărire penală absolut necesare pentru conducerea efectivă a anchetei, a decis totuși că această celeritate particulară nu trebuie să afecteze eforturile magistraților de a-și îndeplini sarcina cu diligența necesară pentru a face lumină în acea cauză, respectiv de a clarifica faptele și de a da atât apărării cât și acuzării mijloacele necesare pentru a-și proba cauza (cauza Tomasi contra Franței).
O asemenea măsură se impune cu atât mai mult cu cât până în prezent cercetarea judecătorească nu a fost nici măcar începută, inculpații nefiind ascultați și aceasta nu din cauza lipsei de diligență a primei instanțe, așa cum a invocat recurentul inculpat, ci a numeroaselor cereri formulate de inculpații arestați, de cele mai multe ori de același tip și în mod separat, precum și de împrejurarea că împotriva soluțiilor de respingere aceștia au uzat de calea de atac a recursului.
Așa cum a reținut și instanța de fond prin încheierea de ședință din 11 decembrie 2009 s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul G, recursul declarat de inculpat împotriva acestei încheierii fiind soluționat prin decizia penală nr.920 din 16 decembrie 2009 iar la 23 decembrie 2009 același inculpat a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, ce a fost respinsă, soluție definitivă prin decizia penală nr. 958 din 25 decembrie 2009, pentru ca la 05 ianuarie 2010, pentru aceleași motive, inculpatul să formuleze o nouă cerere conform disp. art.1602cod proc. penală.
În acest condiții, este evident că nu poate fi primită o astfel de cerere, neexistând nici un motiv care să conducă la concluzia că scopul procesului penal cerut de art.136 alin.1 cod proc. penală ar putea fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive menținându-se și în prezent.
Starea de insolvență a invocată de inculpat în justificarea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar în mod corect nu a fost avută în vedere de tribunal și nu constituie nici în opinia instanței de recurs motiv suficient pentru admiterea unei atari cereri, pe de o parte, deoarece față de natura gravă a acuzațiilor aduse inculpatului în privința cărora există indicii temeinice și verosimile asupra veridicității lor, nu se justifică o atare măsură, mai ales că activitatea infracțională s-a bazat chiar pe folosirea disponibilităților bănești ale acestei societăți comerciale.
Pe de altă parte, recurentul inculpat avea calitatea de asociat la iar nu de administrator al acesteia și ca atare, conducerea societății și rezolvarea problemelor legale ale acesteia, nu intră în atribuțiile sale.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând că soluția primei instanțe este legală și temeinică sub toate aspectele iar criticile invocate de inculpat nu se justifică, în baza disp. art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală, va respinge recursul ca nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, conform art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 06 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 70 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. /Tehnored.
4 ex./12 ianuarie 2010
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Nonea IoanaJudecători:Nonea Ioana, Negulescu Elena, Fieraru Ștefan
