Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 12
Ședința publică din data de 08 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Nonea Ioana
JUDECĂTOR 2: Negulescu Elena
JUDECĂTOR 3: Fieraru Ștefan
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA împotriva deciziei penale nr. 120 din 05 octombrie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, prin care s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa împotriva sentinței penale nr. 253/09.10.2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasa privind pe intimatul inculpat fiul lui și, născut la data de 22 martie 1934, domiciliat în comuna, sat, județul
Prin decizia penală nr.120 din 5 octombrie 2009 fost desființată sentința atacată și în baza disp. art.380 rap. la art.332 alin. 2 Cod proc. penală s-a restituit cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, pentru a lua măsuri în vederea refacerii urmăririi penale.
Prin sentința penală nr.253/09.10.2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod proc. penală a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.03.1934 în comuna, județul D, cu același domiciliu, pentru infracțiunea prev. de art. 85 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 91 lit. c și art. 181Cod penal s-a aplicat acestuia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 500 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat asistat de apărătorul desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației nr. 6814/27.11.2009, aflată la fila 14 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu având cuvântul pentru intimatul inculpat arată că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează că nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând constatarea cauzei în stare de judecată.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează că susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA împotriva deciziei penale nr.120 din 05 octombrie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, prin care s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa.
Instanța de apel a apreciat că urmărirea penală s-a efectuat cu încălcarea legii, lipsind de eficiență juridică toate actele de procedură realizate înainte de începerea urmăririi penale.
Se mai arată în decizia recurată că în acest fel a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului, iar actele de urmărire penală efectuate ar fi afectate de nulitate absolută.
Analizând dosarul de urmărire penală și actele de urmărire penală efectuate în cauză se constată că actele premergătoare efectuate au vizat numai verificarea sau completarea informațiilor din actul de sesizare, iar urmărirea penală a fost efectuată, contrar celor rezultate din considerentele hotărârii atacate, cu respectarea art. 224 Cod proc. penală.
Astfel, procurorul, confirmând începerea urmăririi penale se investește cu toate drepturile conferite de lege, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, cât și în legătură cu măsurile procesuale ce pot fi luate de persoana urmărită.
Au existat garanții procesuale suficiente privind respectarea dreptului la apărare al intimatului inculpat, atâta vreme cât subzistă elemente convingătoare despre săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, verificându-se în mod temeinic sesizarea și împrejurările de a căror existență depinde declanșarea urmăririi penale.
Inculpatului nu i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât i s-a adus la cunoștință învinuirea în condițiile art.6 Cod proc. penală, la fila 31, în declarația luată pe formulat înseriat se arată că "învinuitului i s-a adus la cunoștință învinuirea pentru infracțiunile de conducere a unui autoturism neînmatriculat". Din declarație rezultă că, cu ocazia audierii, i-a fost adusă la cunoștință învinuirea, neîncălcându-se astfel drepturile prev. de art. 6 Cod proc. penală și art. 6 CEDO.
Relativ la cele învederate anterior nu se poate afirma că actele efectuate, specifice fazei de urmărire penală nu erau necesare, așa cum se motivează de instanța de judecată. Nici lovite de nulitate absolută nu pot fi atâta timp cât chiar dacă se admite faptul că a existat totuși o vătămare, inculpatul nu a invocat-o în timpul efectuării actului. Acestuia i s-a adus la cunoștință materialul de urmărire penală în condițiile disp. art. 250 Cod proc. penală, astfel că nu a existat vreo împiedicare de a-și exercita un drept procesual sau de a beneficia de o garanție procesuală vizând dreptul său la apărare.
Motivarea din considerentele deciziei atacate în sensul că "urmărirea penală nu s-a efectuat" este lipsită de temei, întrucât organul de urmărire penală a procedat la administrarea probei testimoniale, audiind martorul, a dispus citarea învinuitului, acestuia prezentându-i-se și materialul de urmărire penală.
Depune la dosar decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 13/08.01.2007, în care se soluționează o speță similară și în care, de asemenea, a declarat recurs parchetul. Recursul parchetului a fost admis prin decizia menționată iar Înalta Curte de Casație și Justiție motivează că din examinarea prevederilor menționate rezultă că numai nerespectarea dispozițiilor privind sesizarea instanței constituie temei de restituire a cauzei la procuror, iar aprecierea caracterului legal al mijloacelor de probă propuse de procuror în cursul urmăririi penale, ce constituie temeiul trimiterii în judecată, este atributul instanței care se pronunță prin hotărâre după efectuarea cercetării judecătorești și după dezbateri.
În cauză, prima instanță fără a efectua cercetarea judecătorească s-a pronunțat asupra unor mijloace de probă pe care procurorul și-a întemeiat trimiterea în judecată a inculpatului, apreciind că nelegalitatea actelor premergătoare și neadministrarea de probe după începerea urmăririi penale ar atrage nelegalitatea actului de sesizare în întregul său și ar face necesară refacerea urmăririi penale, pronunțând astfel o hotărâre nelegală.
În prezenta cauză, în apelul parchetului s-a dispus restituirea cauzei după ce instanța de fond a efectuat în întregime cercetarea judecătorească și a dispus o soluție de achitare prin aplicarea dispozițiilor art. 181Cod penal.
Pentru toate motivele invocate se solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru a se pronunța pe fond asupra apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa, întrucât nu a fost analizată critica privind achitarea inculpatului conform art. 181Cod penal.
Apărătorul desemnat din oficiu având cuvântul pentru intimatul inculpat este de acord cu admiterea recursului declarat de parchet, casarea deciziei pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și trimiterea cauzei la această instanță pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
Actele desfășurate înaintea începerii urmăririi penale, respectiv audierea inculpatului și a unor martori pot fi încadrate în categoria actelor premergătoare în accepțiunea art. 224 Cod proc. penală, ori toate actele de urmărire penală care sunt efectuate și consemnate în procesul verbal pot constitui mijloace de probă. Nu i s-a încălcat intimatului inculpat dreptul la apărare și față de împrejurarea că nu a fost analizat fondul apelului, solicită trimiterea cauzei la tribunal.
Intimatul inculpat având ultimul cuvânt precizează că nu este vinovat de comiterea faptei și lasă la aprecierea instanței în ce privește recursul declarat de parchet.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.253 pronunțată de Judecătoria Pucioasa la data de 09.10.2008 în dosarul nr-, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 alin.1 lit.1cod proc. penală, s-a dispus achitarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 22.03.1934 în comuna, județul D, CNP nr. -, domiciliat în, sat, județul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.85 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 și conform art. 91 lit. c și art. 181cod penal s-a aplicat acestuia amenda administrativă în cuantum de 500 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, pe baza probatoriului administrat în cauză, că inculpatul a condus pe drumurile publice de pe raza orașului P autoturismul marca 1310 cu număr de înmatriculare fals, dar că, în raport de împrejurările în care s-a comis fapta, deplasarea fiind necesară pentru a ajunge de urgență la spital, se impune a se aprecia lipsa gradului de pericol social corespunzător unei infracțiuni.
Față de această apreciere, instanța de fond a dat eficiență disp. art.91 din Cod penal și art.181Cod penal, aplicând inculpatului o amendă administrativă.
La data de 14.10.2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasaa declarat, în termen legal, apel, criticând sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei rețineri a prevederilor art.181Cod penal, cu consecința achitării inculpatului și aplicării sancțiunii administrative a amenzii.
Prin motivele de apel formulate în scris, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasaa arătat că instanța de fond a înlăturat fără nici o motivație probele administrate la urmărirea penală, anume, procesul-verbal de constatare a infracțiunii, procesul-verbal de sesizare din oficiu, declarația olografă și pe formular tipizat a inculpatului, declarațiile olografe ale martorilor și.
În continuare, se arată prin motivele de apel că înscrisurile medicale depuse de inculpat în faza cercetării judecătorești fac dovada afecțiunilor acestuia, dar nu probează apărarea inculpatului în sensul că la data când a fost surprins în trafic conducând autoturismul cu numărul fals de înmatriculare, s-a deplasat către Spitalul Orășenesc P pentru rezolvarea unei urgențe medicale.
Se mai susține că o astfel de apărare trebuia dovedită cu relații obținute de la spital și nu cu declarații de martori, martori care în declarațiile date în faza de urmărire penală nu au relatat o asemenea împrejurare, astfel că acestea trebuiau înlăturate ca nesincere.
În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pe fond, condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, ținând cont și de starea de recidivă postcondamnatorie în care se află, dar și de faptul că infracțiunea este concurentă cu o alta similară, comisă la data de 26.06.2007.
După sesizarea instanței de apel s-au luat măsuri pentru respectarea prevederilor art.171 alin.3 Cod proc.pen. asistența juridică a inculpatului fiind obligatorie.
În vederea soluționării apelului s-au solicitat relații medicului de familie al inculpatului, precum și Spitalului Orășenesc P cu privire la situația medicală a acestuia, relații remise cu adresele cu nr.1172/2009, respectiv nr.599/2009.
În ședința publică din 5.05.2009, în conformitate cu prevederile art.378 alin.11din Cod proc.pen. a fost ascultat inculpatul, care și-a menținut declarația din fața instanței de fond, nerecunoscând comiterea faptei din data de 21.06.2007.
Din oficiu, s-a dispus atașarea dosarului nr-, soluționat de către Judecătoria Pucioasa prin sentința penală nr.77/2008, precum și citarea în cauză a martorului.
În ședința publică de la termenul din 5.10.2009 apelul a fost reținut pentru soluționare, în prealabil fiind puse în discuția părților prevederile art.332 alin.2 din Cod proc.pen.
Prin decizia penală nr.120 din 05 octombrie 2009 TRIBUNALUL DÂMBOVIȚAa admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa împotriva sentinței penale nr.253/09.10.2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasa privind pe intimatul inculpat și în baza disp. art.380 rap. la art.332 alin. 2 Cod proc. penală a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, pentru a lua măsuri în vederea refacerii urmăririi penale.
Pentru a decide astfel, prima instanță de control judiciar a reținut următoarele:
Primul stadiu procesual al cercetării penale, deci și al urmării penale, îl constituie începerea urmării penale, care constă în actul de dispoziție al organului de urmărire penală, prin care, constatând că este legal sesizat despre săvârșirea unei infracțiuni, dispune promovarea activității pentru tragerea la răspundere penală a făptuitorului. Dispunând începerea urmării penale, organul de urmărire penală se investește cu toate drepturile conferite de lege pentru efectuarea urmării penale, atât în legătură cu strângerea probelor pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele cât și în legătură cu măsurile procesuale ce pot fi luate față de persoana urmărită.
În vederea începerii urmării penale se cer îndeplinite, potrivit art.228 Cod proc.pen. două condiții: una pozitivă, în sensul existenței unei sesizări legale despre săvârșirea unei infracțiuni provenită printr-unul din modurile de sesizare prevăzute de lege și o condiție negativă, respectiv să nu existe vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute în art.10 Cod proc.pen.
S-a constatat, pe baza analizei lucrărilor de urmărire penală, că prin rezoluția din 13.11.2007, dată în dosarul nr.854/P/2007 s-a dispus începerea urmării penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, rezoluție confirmată de procuror la aceeași dată.
Anterior dispunerii acestei măsuri, a fost ascultat inculpatul (10.11.2007) și martorul (11.08.2007).
După începerii urmării penale, în această fază a procesului penal nu s-au mai efectuat acte de cercetare penală, declarația luată pe formular inculpatului existentă la fila 31 din dosarul de urmărire penală nefiind datată pentru a se putea verifica momentul luării acesteia.
S-a reținut că singurul act efectuat după începerea urmării penale a fost reprezentat de declarația numitului din 6.03.2008 și care nu poate constitui temei al începerii urmăririi penale, aspectele relatate de către acesta nereferindu-se la fapta reținută în sarcina inculpatului.
Într-adevăr, potrivit art.224 Cod proc.pen. "în vederea începerii urmării penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare", iar potrivit alin.3 al aceluiași text de lege "numai procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă".
Verificarea modului de sesizare, inclusiv cel din oficiu se poate face prin investigații proprii ale organului de urmărire penală, acte de investigare, care sunt denumite de lege acte premergătoare.
S-a concluzionat că actele efectuate anterior începerii urmării penale, constând în ascultarea martorilor și a inculpatului nu se încadrează în categoria actelor premergătoare.
De altfel, așa cum rezultă din alin.3 al art.224 Cod proc.pen. în această fază (cea a urmării penale), cu excepția procesului-verbal menționat în textul citat, nu pot fi efectuate acte care să constituie mijloace de probă în sensul prevederilor art.64 Cod proc.pen și care să vizeze o anumită persoană, bănuită ca fiind autorul infracțiunii.
Or, în cauză, au fost efectuate acte specifice fazei de urmărire penală, ca fază procesuală distinctă a procesului penal și care nu erau necesare începerii urmăririi penale.
În plus, aceste activități desfășurate de către organele de urmărire penală constând în declarațiile martorilor și ascultarea inculpatului, nu au fost valorificate ulterior, în condițiile art.224 Cod proc.pen. aspecte ce evidențiază că, în realitate, urmărirea penală lipsește, aceasta constituind o încălcare a legii, făcând să fie lipsite de eficiență juridică toate actele de procedură realizate înainte de începerea urmării penale. Procedând în acest fel, se constată că în cauză organul de urmărire penală a încălcat dreptul la apărare al inculpatului, iar actele de urmărire penală întocmite în condițiile arătate sunt lovite de nulitate, fapt ce echivalează cu o neefectuare a urmării penale și care nu se poate înlătura în alt mod decât prin restituirea cauzei la organul de urmărire penală în vederea refacerii acesteia.
Cu privire la modul de sesizare al organului de urmărire penală, în speță, fiind vorba de o infracțiune flagrantă în sensul prevederilor art.465 Cod proc.pen. s-a apreciat că procesul-verbal întocmit la data de 28.06.2007 nu întrunește condițiile prev. de art.467 Cod proc.pen. acesta constituind sesizarea din oficiu.
Împotriva deciziei penale nr.120 din 5 octombrie 2009 declarat recurs, în termen, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, care a criticat hotărârea de nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut, în esență, că decizia pronunțată de instanța de apel este afectată de nelegalitate, întrucât, fără a efectua cercetarea judecătorească s-a pronunțat asupra unor mijloace de probă pe care procurorul și-a întemeiat trimiterea în judecată, apreciind greșit că nelegalitatea actelor premergătoare și neadministrarea de probe după începerea urmăririi penale ar atrage nelegalitatea actului de sesizare în întregul său și ar face necesară refacerea urmăririi penale.
Totodată, s-a arătat că în apelul declarat de parchet tribunalul a dispus restituirea cauzei la procuror după ce prima instanță a efectuat în întregime cercetarea judecătorească și a dispus achitarea inculpatului, reținând incidența disp. art.181din codul penal, astfel că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra criticilor invocate în calea de atac și care vizau greșita achitare a inculpatului.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA pentru a se pronunța asupra apelului declarat de Parchetul de pe lângă această instanță.
Curtea, examinând decizia recurată, în raport de critica invocată, circumscrisă cazului de casare prev. de art.3859pct.10 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză cât și din oficiu, în limitele prev. de art.3859alin.2 și 3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin Rechizitoriul nr.854/P/2007 din 26 martie 2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasaa fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, fiul lui și, născut la
data de 22.03.1934 în comuna, județul D, CNP nr. -, domiciliat în, sat, județul, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare prev. de art.85 alin. 2 din nr.OUG 195/2002, cu aplic. art.37 lit.a) cod penal.
S-a reținut în actul de acuzare că în ziua de 28 iunie 2007 inculpatul a condus pe drumurile publice de pe raza orașului P autoturismul 1310 cu număr de înmatriculare -, număr ce era fals.
După efectuarea cercetării judecătorești, prima instanță, prin sentința penală nr.253 din 9 octombrie 2008, în temeiul disp. art.11 pct.2 lit.a) rap. la art.10 lit.1) cod proc. penală a dispus achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.85 alin.2 din nr.OUG195/2002, cu aplic. art.37 lit.a) cod penal și conform art.91 lit.c) combinat cu art.181cod penal a aplicat acestuia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 500 lei.
Împotriva sentinței penale nr.253 din 9 octombrie 2008 declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa criticând greșita achitare a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art.85 alin.2 din nr.OUG195/2002, susținând că hotărârea este consecința interpretării superficiale a probatoriului administrat în cauză.
Prin decizia penală nr.120 din 5 octombrie 2009, TRIBUNALUL DÂMBOVIȚAa admis apelul declarat de parchet, a desființat sentința și în baza disp. art.380 rap. la art.332 alin.2 cod proc. penală a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa pentru a lua măsuri în vederea refacerii urmăririi penale.
În conformitate cu disp. art.332 alin.2 cod proc. penală "instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător".
Sub un prim aspect, Curtea constată că dispozițiile referitoare la restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale prev. de art.332 cod proc. penală sunt cuprinse în capitolul II "Judecata în primă instanță - Secțiunea I - Desfășurarea judecării cauzelor" iar Judecătoria Pucioasaa fost legal sesizată conform art.264 alin.3 din același cod, astfel cum a fost modificat prin nr.OUG60/2006, rechizitoriul cuprinzând toate elementele prevăzute în art.263 cod proc. penală, astfel că în mod corect, instanța de fond nu a dispus restituirea cauzei organului de urmărire penală în vederea refacerii acestuia conform art.300 alin.2 teza a II a cod proc. penală, neexistând nici o neregularitate în actul de sesizare și care să impună refacerea acestuia.
În plus, se constată că deși instanța de apel reține incidența disp. art.332 alin.2 cod proc. penală iar în motivarea soluției face referire la încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, în realitate se fac aprecieri cu privire la caracterul nelegal al actelor premergătoare și neadministrarea de probe după începerea urmăririi penale, ceea ce ar atrage nelegalitatea actului de sesizare în întregul său și ar face necesară refacerea urmăririi penale.
Or, așa cum s-a arătat anterior, numai instanța de fond, în temeiul art.300 cod proc. penală, este datoare să verifice din oficiu la prima înfățișare regularitatea actului
de sesizare, iar când constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii și neregularitatea nu poate fi înlăturată, dosarul se restituie organului de urmărire penală în vederea refacerii acesteia.
Cum, în cauză instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor cuprinse în art.300 alin.2 cod proc. penală ci dimpotrivă, după efectuarea cercetării judecătorești a dispus achitarea inculpatului, reținând incidența disp. art.181cod penal, rezultă că dispoziția instanței de apel d e restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale este nelegală, nefiind incidente dispozițiile cuprinse în art.332 alin.2 cod proc. penală, aceasta fiind datoare ca după efectuarea cercetării judecătorești cu respectarea principiilor publicității, nemijlocirii și contradictorialității și după dezbateri să pronunțe o hotărâre legală și temeinică.
Curtea reține că tribunalul a extins obiectul verificării cauzei, astfel cum a fost investit prin apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa și care viza greșita achitare a inculpatului la materialul probator pe care rechizitoriul s-a întemeiat, așa încât au fost încălcate dispozițiile cuprinse în art.332 alin.2 cod proc. penală cât și cele referitoare la obligativitatea efectuării cercetării judecătorești.
Drept urmare, având în vedere că instanța de apel nu a examinat fondul cauzei, în temeiul disp. art.38515pct.2 lit.c) cod proc. penală cu referire la art.3859pct.10 din același cod, Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, va casa decizia penală nr.120 din 5 octombrie 2009 și va trimite cauza la aceeași instanță pentru judecarea pe fond a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Pucioasa împotriva sentinței penale nr.253 din 9 octombrie 2008 Judecătoriei Pucioasa.
Constatând incidența disp. art.171 alin.3 cod proc. penală, având în vedere soluția pronunțată, conform art.192 alin.3 cod proc. penală se va dispune plata sumei de 200 lei, onorariu apărător oficiu pentru inculpatul din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului P, stabilit conform art.5 lit.a) din Protocolul comun încheiat între Ministerul Justiției sub nr.1139/2008 și Uniunea Națională a Barourilor din România sub nr.1693/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA împotriva deciziei penale nr.120/05 octombrie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA.
Casează decizia atacată și trimite cauza la același tribunal pentru rejudecarea pe fond a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa împotriva sentinței penale nr. 253/09 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasa.
Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru inculpatul intimat din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NI/Tehnored. /3 ex./20 ianuarie 2010
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel Gheorghe D./
Dosar fond nr- Jud.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal/Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Nonea IoanaJudecători:Nonea Ioana, Negulescu Elena, Fieraru Ștefan
