Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 13
Ședința publică din data de 08 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Nonea Ioana
JUDECĂTOR 2: Negulescu Elena
JUDECĂTOR 3: Fieraru Ștefan
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații fiul lui și, născut la 21 noiembrie 1977 și fiul lui și, născut la 15 aprilie 1976, ambii aflați în prezent în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 05 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, prin care în baza disp. art. 3002rap. la art. 160 al. 1 și 3 Cod proc. penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, dispunându-se menținerea arestării preventive a acestora.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați aflați în stare de arest: personal și asistat de avocat din Baroul Prahova și personal și asistat de apărători aleși avocat și avocat, ambii din Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței și în temeiul disp. art. 172 alin. 7 Cod proc. penală apărătorii aleși au luat legătura cu recurenții inculpați aflați în stare de arest.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat precizează că nu are cereri de formulat și solicită să se constate cauza în stare de judecată.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că nu are cereri de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul precizează că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că recursul este declarat împotriva încheierii din data de 05.01.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, ce a fost motivată într-un timp foarte scurt și constituie un plagiat după încheierea din 29.09.2009 a aceleași instanțe.
Se arată că au fost copiate literalmente pasaje din această încheiere și nu s-au verificat dacă mai subzistă în privința recurentului inculpat temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a acestuia.
La data de 05.01.2010 toți inculpații au fost ascultați și aceștia au declarat că au fost amenințați de procuror pentru a da acele declarații, arătându-se în declarațiile date în fața instanței că faptele au stat cu totul în alt mod.
S-a motivat în încheierea din 05.01.2010 că faptele sunt dovedite cu declarațiile date de învinuiți în faza de urmărire penală, fără să se ia în considerare declarațiile date de inculpați în fața instanței de judecată. S-a mai arătat că se mențin disp. art. 148 lit. f Cod proc. penală.
Declarațiile date în fața procurorului s-au luat cu încălcarea disp. art. 202 Cod proc. penală, neverificându-se susținerile acestora.
Recurentul inculpat a arătat că până la data de 03 iunie 2009 nu l-a cunoscut pe recurentul inculpat, dar organele de urmărire penală au reținut că cei patru inculpați din prezenta cauză se cunoșteau încă din octombrie 2008.
Pericolul social concret este confundat cu pericolul reprezentat de inculpat pentru ordinea publică. Se motivează că lăsarea în libertate ar duce la influențarea unor martori.
S-a mai arătat că recurentul inculpat este vinovat de introducerea de droguri în țară dar nu există probe în acest sens.
La data de 16.09.2009 numitul a declarat că drogurile găsite în mașină aparțineau lui, fiind aduse din Spania de către acesta.
În ședința din data de 05.01.2010 s-a arătat că acesta a fost forțat de procuror să declare în acest mod, recurenții inculpați arătând condițiile în care s-au luat declarațiile din 16.09.2009 de către procuror. Din aceleași motive și a revenit asupra declarației date în fața procurorului.
Instanța trebuia să verifice procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate. La momentul efectuării flagrantului, drogurile nu se aflau la inculpați ci la informatorul procurorului, care le-a adus la circa o oră de la momentul flagrantului, ori flagrantul presupune existența obiectului infracțiunii asupra persoanelor vizate de flagrant. S-a reținut în rechizitoriu cu recurenții inculpați sunt vinovați de comiterea infracțiunilor fără a se administra probe în acest sens.
În cauză nu mai subzistă criteriile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive să se dispună revocarea măsurii arestării privind pe recurentul inculpat cu aplicarea disp. art. 160 al. 2 Cod proc. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpatcritică încheierea din 05.01.2010 a Tribunalului Prahova pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se arată că parchetul a reținut că recurentul inculpat este un traficant notoriu de droguri dar asupra acestuia s-a arătat că s-au găsit 4 gr. de marihuana, cantitate ce ar fi fost introdusă în țară de acesta. țigarete ar fi fost vândute lui și dar aceștia au declarat că au cumpărat o țigară din care au fumat și care nu conținea droguri.
Se mai arată că recurentul inculpat a intermediat vânzarea și a recunoscut faptele, fiind forțat să dea declarații cu privire la traficul de droguri.
La acest moment nu mai subzistă temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici pericolul social al faptelor.
Hotărârea CEDO din 17 martie 1997 stipulează că simpla temere de recidivă nu este suficientă pentru refuzul punerii în libertate.
Recurentul inculpat nu are antecedente penale, starea sănătății sale este șubredă și are un copil nou născut pe care nu l-a văzut.
Se mai arată că martorul audiat în cauză, colaborat al parchetului, anume a exercitat acțiuni de instigare și presiuni asupra inculpatului.
Solicită în temeiul disp. art. 385 rap. la art. 386 și art. 373 Cod proc. penală admiterea recursului declarat de recurentul inculpat, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Depune la dosar concluzii scrise privind pe recurentul inculpat.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că achiesează la concluziile formulate de avocat, solicitând admiterea recursului, pentru următoarele considerente:
Judecătorul fondului era obligat să verifice dacă au intervenit temeiuri suplimentare pentru a se menținerea starea de arest a inculpatului și dacă acesta mai prezintă pericol social pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat are un copil de două luni iar înainte de a fi arestat lucra într-o asociație familială cu tatăl său, pentru a-și întreține familia.
La data de 05 ianuarie 2010 au fost audiați toți inculpații iar în declarațiile date s-a arătat că au fost forțați să declare în alt mod la urmărirea penală.
Nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a recurentului inculpat. . telefonice și flagrantul nereușit nu constituie probe certe din care să rezulte vinovăția recurentului inculpat.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de instanța de fond și revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, în cazul în care se va aprecia că recurentul inculpat prezintă pericol social să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 Cod proc. penală.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul arată că în cauză la flagrantul efectuat s-au găsit 100 gr. hașiș. Este vorba despre inculpații, și, de un investigator sub acoperire și de un colaborator al parchetului.
a făcut legătura între și. Din declarația dată la 16.09.2009 nu a recunoscut un anume pasaj, deși avocatul a arătat că a fost dată în fața sa dar l-a contrazis arătând că acesta nu a fost atent la momentul luării declarației.
Cu privire la inculpata arată că asupra acesteia a fost găsită un bucățică de hașiș.
La momentul realizării flagrantului în mașină se aflau, colaboratorul, și. Se arată că la acel moment nu se cunoștea faptul că drogurile se aflau la colaboratorul poliției.
a declarat că i-a dat colaboratorului un pachet al cărui conținut nu îl cunoștea. Ulterior acesta și-a retractat declarația dată.
Din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice rezultă vinovăția inculpaților.
Având în vedere că în cauza de față este vorba despre o infracțiune gravă de trafic de droguri și că subzistă în continuare temeiurile inițiale ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, fiind îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f se C.P.P. solicită respingerea recursurilor declarate de recurenții inculpați și și menținerea stării de arest a acestora, apreciindu-se că încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova la 05.01.2010 este legală și temeinică.
Avocat având cuvântul în replică arată că procedura penală trebuie respectată și acest dosar trebuie trimis la procuror pentru refacerea urmăririi penale, întrucât în cauză au fost făcute abuzuri, declarațiile inculpaților au fost luate fără asistența juridică obligatorie și delegația de apărător desemnat din oficiu s-a eliberat la ora 22.00, oră până la care fuseseră efectuate o serie de acte de urmărire penală.
Precizează că la 16.09.2009 a solicitat procurorului realizarea unei confruntări între recurentul inculpat și, formulând o cerere scrisă în acest sens la solicitarea procurorului.
La acel moment procurorul a ieșit din birou, când a revenit a susținut că a luat legătura telefonică cu și că acesta i-a comunicat că nu dorește să fie confruntat cu și nu este de acord să dea declarație. Ulterior, un agent de poliție a intrat în birou și a comunicat că renunță la confruntare.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt solicită judecarea sa în stare de libertate, arătând că are o situație familială precară, un copil minor și mama sa este bolnavă.
Arată că asupra sa nu au fost găsite droguri, ca de altfel nici în mașină. a avut loc la, iar el a fost arestat în.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, arătând că are un copil de două luni iar concubina sa este minoră.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 5 ianuarie 2010 pronunțată în dosarul penal nr- al Tribunalului Prahova, conform art.3002rap. la art.160balin.1 și 3 cod proc. penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării inculpaților (fiul lui și, născut la 21 noiembrie 1977) și (fiu lui și, născut la 15 aprilie 1978), ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni, menținându-se măsura la judecata cauzei în primă instanță.
Pentru a dispune astfel, pe baza actelor procedurale aflate în dosarul cauzei s-a apreciat că temeiurile ce au determinat privarea de libertate, respectiv dispozițiile art.148 lit.f) cod proc. penală, nu s-au schimbat și există probe certe că revocarea măsurii prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În concret, starea de pericol ar fi determinată de gravitatea faptelor comise, infracțiuni de trafic ilicit de droguri, modalitatea de operare, greutatea cu care sunt depistați autorii unor asemenea fapte, precum și reacția opiniei publice în cazul acestora.
Pe de altă parte, s-a constatat că cercetarea judecătorească fiind abia la început, este esențial pentru buna desfășurare în continuare a administrării probelor, ca inculpații să nu ia legătura cu persoanele cărora le vindeau droguri sau cu martorii ce urmează să fie audiați în cauză.
Mai mult, există și date că anterior intervenției organelor de poliție inculpatul a exercitat amenințări asupra coinculpatei, în scopul de a nu dezvălui faptul că primul se ocupa cu vânzarea de droguri.
Împotriva acestei dispoziții, în termenul legal, au exercitat recursuri coinculpații și, criticând-o ca fiind netemeinică.
În esență, pentru motivele detaliate în partea expozitivă a prezentei decizii, aceștia au susținut că în prezent nu mai subzistă temeiurile ce au determinat arestarea preventivă iar normala desfășurare a cercetării judecătorești poate fi realizată prin revocarea măsurii și eventual restrângerea libertății de circulație conform art.145 cod proc. penală (secundul).
Astfel, reiterând împrejurările de fapt și de drept relevate în fața instanței de control judiciar și cu ocazia examinării încheierilor atacate în perioada iulie - octombrie 2009, inculpatul a arătat că starea de fapt s-a reținut greșit la primul grad de jurisdicție, primindu-se drept concludente o serie de probe obținute în faza de urmărire penală, cu încălcarea dispozițiilor legale și fără a se observa că nu există date care să dovedească pericolul concret pe care l-ar prezenta dacă ar fi pus în libertate.
La rândul său, inculpatul a solicitat să se dea eficiență datelor personale, constând în conduita bună avută anterior arestării, desfășurarea unor activități licite în cadrul asociației familiale condusă de tatăl său, întreținerea unui copil în vârstă de două luni dar și faptului că în ședința publică din 5 ianuarie 2010 toți inculpații au confirmat că la urmărirea penală au fost forțați să declare în alt mod.
Recursurile nu sunt fondate.
Verificând dispoziția luată prin încheierea de ședință din 5 ianuarie 2010, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, rezultă că soluția adoptată la primul grad de jurisdicție este temeinică iar legislația ce reglementează menținerea arestării inculpatului în cursul cercetării judecătorești și mai înaintea pronunțării unei hotărâri de condamnare, a fost corect interpretată și în deplin acord cu jurisprudența internă și europeană a instanței de contencios în materie.
Recurenții și au fost arestați preventiv prin încheierea din 4 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, constatându-se că se află în situația prev. de art.148 lit.f) cod proc. penală, fiind inculpați pentru infracțiunile de trafic de droguri și introducere de droguri pe teritoriul statului român, incriminate în art.3 alin.1 și respectiv art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, fapte deosebit de grave prin natura lor și pedepsite cu închisoarea de până la 7 ani și interzicerea unor drepturi civile.
În faza de urmărire penală aceștia nu au recunoscut comiterea faptelor iar reținerea existenței și vinovăției, ca și trimiterea în judecată s-au realizat prin coroborarea proceselor verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate în condițiile art.911și urm. cod proc. penală, cu rapoartele întocmite de investigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia, actele procedurale întocmite cu ocazia flagrantului organizat la 3 iulie 2009 și declarațiile martorilor și
Legalitatea luării măsurii preventive cât și primirea acestor mijloace de probă ca suficient de puternice pentru susținerea seriozității acuzațiilor grave descrise în rechizitoriul nr.70/D/P/2009 din 21 septembrie 2009 întocmit de --Serviciul Teritorial Ploiești ce constituie obiectul judecății în primă instanță, au fost examinate în mai multe rânduri atât de prima instanță, cât și cu ocazia controlului judiciar efectuat de curtea de apel, investită să soluționeze căile de atac promovate de inculpați.
Împrejurările de fapt și de drept invocate în concluziile orale relevate la judecata prezentelor recursuri, au fost verificate și apreciate punctual, ultima dată și prin decizia penală nr.624 din 1 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-.
Cu acea ocazie s-a concluzionat că motivațiile inculpaților sunt contradictorii, lipsite de credibilitate, vizează atenuarea sau exonerarea de răspundere penală dar și insuficiente pentru înlăturarea mijloacelor de probă prezentate în acuzare, urmând să fie verificate și apreciate în ședință publică în condiții de contradictorialitate și nemijlocire a desfășurării procesului penal obiect al judecății.
Aceste concluzii se mențin și la acest moment al cercetării judecătorești chiar dacă prin declarațiile date la termenul de judecată din 5 ianuarie 2010 inculpatul a revenit asupra aop arte din împrejurările de fapt descrise în faza de urmărire penală, în sensul atenuării și respectiv exonerării de răspundere penale a celorlalte persoane cercetate în cauză, invocând alături de recurentul, exercitarea unor presiuni psihice în cursul audierii de procuror.
Pe lângă faptul că asemenea apărări chiar reale nu se regăsesc în actul de trimitere în judecată (situația de fapt reținându-se prin coroborarea celorlalte mijloace de probă administrate în cauză), datele de respective nu constituie motive justificative în sensul schimbării temeiurilor ce au determinat arestarea, deoarece s-au invocat și la momentul dispunerii măsurii și evaluării legalității și temeiniciei menținerii acesteia în condițiile art.1591, art.3001și respectiv art.3002cod proc. penală.
Separat de aceasta, atitudinea procesuală adoptată de inculpați având ca urmare dificultățile întâmpinate de poliția judiciară în descoperirea faptelor deduse judecății și strângerea probelor în acuzarea acestora, unite cu datele suficient de relevante ce confirmă verosimilitatea susținerii derulării unor acte de executare pe raza mai multor localității din județul P și în scopul introducerii pe teritoriul României, la comandă, a unor droguri din alte țări europene, determină concluzia că într-adevăr pericolul concret prezentat pentru ordinea publică nu s-a diminuat după trimiterea în judecată.
Continuarea detenției provizorii de circa șase luni nu apare ca nelegitimă, ci necesară, tocmai pentru menținerea ordinii de drept, fiind impusă de gravitatea unor atari fapte și modalitatea de operare expusă, măsurile luate pentru îndeplinirea rezoluțiile infracționale (folosindu-se tinerele femei prin captarea voinței în cadrul unor uniunii consensuale sau prietenii), întreruperea acesteia prin mijloace tehnice de excepție (folosirea investigatorului sub acoperire), dar și severitatea pedepselor riscate.
Atari indicii rezultate direct sau indirect din celelalte mijloace de probă strânse în cursul urmării penale și atitudinea oscilantă adoptată de coinculpații și, justifică pe deplin temerea primei instanțe că în faza incipientă a cercetării judecătorești și mai înaintea audierii martorilor propuși în acuzare și apărare, revocarea arestării și punerea în libertate a celor doi recurenți prezintă riscul de coliziune frauduloasă, pentru influențarea persoanelor identificate ca beneficiind de "serviciile acestora" și denaturarea adevărului.
Față de cele ce preced, datele personale invocate ca motiv în sensul art.160balin.2 cod proc. penală, apar ca irelevante și insuficiente pentru a constitui garanții că normala desfășurare a procesului poate fi asigurată numai prin înlocuirea arestării preventive cu o măsură alternativă privind restrângerea libertății de circulație conform art.145 sau art.1451cod proc. penală.
Prin urmare, sub aspectele analizate încheierea adoptată în ședința publică din data de 5 ianuarie 2010 este temeinică și conformă prevederilor legii iar recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, respingându-se conform art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpații și, ambii aflați în prezent în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din 05 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, ca nefondate.
Obligă fiecare recurent la plata sumei de câte 70 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NE/Tehnored.
6 ex./11 ianuarie 2010
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Nonea IoanaJudecători:Nonea Ioana, Negulescu Elena, Fieraru Ștefan
