Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 164/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 164
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Ani Bogdan
JUDECĂTOR 3: Gheorghe G
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.82/PI/05.02.2010 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, apărătorul inculpatului depune la dosar caracterizări pe seama acestuia, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Timiș, iar pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, aceasta fiind întemeiată, oportună și îndeplinește condițiile impuse de prevederile art. 1602C.P.P. În motivare a arătat că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar zădărnici aflarea adevărului, nu există probe sigure și certe că inculpatul a comis infracțiunea de trafic de droguri, ci doar declarația coinculpatului. Inculpatul a recunoscut infracțiunea de consum, nu se va sustrage cercetărilor, este student în anul III și nu are antecedente penale.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, existența temeiurilor care impun în continuare privarea de libertate a inculpatului au fost analizate de tribunal, care a făcut și o justă apreciere a prevederilor art. 160 ind. 2
C.P.P.Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt a solicitat să fie admis recursul și să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.82/PI/05.02.2010 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-, în baza art. 160 ind. 8 alin.6 C.P.P. s-a respins ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul .
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 01.02.2010, inculpatul a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis de Tribunalul Timiș.
Cererea fost redactată de apărătorul ales și însușită de inculpat, la termenul de judecată din 05 februarie 2010 care a precizat că are cunoștință de situațiile în care se poate dispune revocarea liberării provizorii sub control judiciar.
În motivare, inculpatul a arătat că solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, in temeiul art. 160 ind. 8a alin.2 C.P.P., împotriva sa dispunându-se începerea urmăririi penale si arestarea preventiva prin încheierea din data de 22 ianuarie 2010 pronunțata in - a Tribunalului Timiș.
De asemenea s-a mai arătat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.1601- 1603.C.P.P. și condițiile liberării provizorii după cum urmează: infracțiunea pentru care este cercetat penal este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, insa nu depășește 18 ani; nu exista riscul sa zădărnicească aflarea adevărului in cauza, prin influențarea unor martori sau ca voi încerca sa distrug mijloacele de proba sau ca voi săvârși noi infracțiuni; a fost sincer, a colaborat cu organele de cercetare penala nu a îngreunat nici o cercetare penala.are asigurat locațiunea in localitate,-, jud.T, imobil aflat in proprietatea părinților.De asemenea s-a mai arătat faptul că necesitatea de a împiedica o persoana sa săvârșească o infracțiune este un scop general al societății, scop care este atins eficient prin masuri de prevenție, iar numai când acestea nu au fost eficiente, ori deși au fost eficiente nu si-au atins scopul de a preveni săvârșirea de fapte anti-sociale intervin masurile preventive, masuri care au drept scop tragerea la răspundere penala a făptuitorilor, iar lăsarea in libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publica.
Menținerea in continuare a masurilor preventive luate de către instanța, se justifica numai daca sunt incidente si disp. prev. la alin.2 din art. 160 adică exista date suficiente ca inculpatul va încerca sa zădărnicească aflarea adevărului in modalitățile prevăzute de textul de lege.
Daca exista totuși date suficiente care sa conducă instanța la ideea ca inculpații doresc zădărnicească aflarea adevărului sau sa săvârșească noi infracțiuni, aceste date ar trebui prezentate de către Parchet si nu prezumate in virtutea unui stereotip legal, întrucât in cazul prezumării ca inculpatului ii sânt incidente dispozițiile art. 160 alin. 2 din se C.P.P. da astfel ineficienta prezumției legale si absolute de nevinovăție venind in vădita contradicție cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor si Libertăților Fundamentale ale Cetățeanului, care prevede ca orice persoana este nevinovata pana la dovedirea vinovăției acestuia, in mod definitiv de către o Instanța de Judecata imparțiala.
Prin urmare, consideră că temeiurile care au fost avute in vedere la arestarea preventiva a inculpatului nu mai subzista si in prezent, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu aceea a liberării provizorii sub control judiciar putându-se impune de către instanța, in contextul in care arestarea preventiva ca măsura nu ar mai fi imperios necesara, cu alte cuvinte, cercetarea inculpatului ar putea avea loc si in stare de libertate sub control judiciar.
In speța insa, pericolul concret pentru ordinea publica avut in vedere la arestarea preventiva a inculpatului sa diminuat intr-o asemenea măsura încât se poate impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu liberarea provizorie sub control, persoana inculpatului nefiind un pericol social pentru ordinea publica si neexistând indicii ca ar putea comite alte fapte de natura penala.
Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul a reținut că prin referatul din de 21.01.2010 procurorul din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoaraa început urmărirea penală, printre alții, și împotriva învinuiților și (fila 2 dosar UP) iar la data de 22.01.2010 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de cei doi, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.
În sarcina inculpatului, s-a reținut că la data de 21.01.2010 s-a realizat un flagrant, ocazie cu care a fost găsită o cantitate de aproximativ 200 de grame de rezină de canabis. Asupra investigatorului sub acoperire a fost găsită cantitatea de 91,80 grame de canabis, pe care acesta a cumpărat-o de la inculpatul contra sumei de 4600 lei, în chiar momentul realizării flagrantului. Asupra inculpatului a fost găsită o cutie metalică ce conținea cantitatea de 16,45 grame rezină de canabis iar într-unul din buzunarele de la haină a fost găsită cantitatea de 0,45 grame canabis. În dreptul locului unde a fost depistat s-a găsit o tabletă conținând rezină de canabis, în greutate de 73,80 grame.
Prin încheierea nr. 10/CC /2010, s-a admis propunerea Parchetului și s-a dispus arestarea acestora pe o perioadă de 29 de zile, emițându-se mandatele de arestare preventivă.
Având a se pronunța cu privire la prezenta cerere de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, tribunalul a constatat că aceasta este admisibilă în principiu, îndeplinind sub aspect formal condițiile prevăzute de art. 160 ind. 2.C.P.P. însă este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare din următoarele considerente:
Față de inculpat există probe că acesta ar fi săvârșit fapta de care este acuzat, respectiv aceea de trafic de droguri de risc, declarația coinculpatului, procesul verbal de flagrant din data de 21.01.2010, procesul verbal de interceptare în ambiental, din care rezultă de asemenea că inculpatul era împreună cu inculpatul la data vânzării drogurilor către investigatorul acoperit.
Totodată când s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului în mod corect s-a apreciat de către instanță că cercetarea acestuia în stare de libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la cantitatea însemnată de droguri ( aproximativ 200 gr), la împrejurarea că prin asemenea fapte se pun în pericol grav relațiile sociale referitoare la sănătatea publică, la reacția pe care săvârșirea unor asemenea fapte ar crea-o în rândul opiniei publice.
Inculpatul a fost arestat preventiv în data de 22.01.2010, astfel încât până în prezent nu se poate susține că durata arestării preventive ar fi una nerezonabilă sau că pericolul pentru ordinea publică s-ar fi diminuat în așa fel încât să permită înlocuirea măsurii.
Raportat la aceste elemente, s-a considerat că la acest moment procesual admiterea cererii inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar nu este oportună prin apreciere la gravitatea faptei, la modul de săvârșire, la necesitatea protejării valorilor sociale ocrotite de lege și a bunei desfășurări a procesului penal de față.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs, recursul nefiind motivat în scris ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul ales al acestuia, motivele expuse fiind consemnate în practicaua prezentei decizii.
Examinând încheierea penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp.art. 385 ind.6 alin.3 p Cod Penal, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Din probele dosarului rezultă că există indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa de către organul de urmărire penală, aceea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, fapta fiind pedepsită de legea penal cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la caracterul, natura faptei, care vizează relațiile sociale referitoare la sănătatea persoanelor, astfel că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit.f p Cod Penal.
De altfel, în continuare subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, neintervenind nici un element de natură probatorie care să conducă la schimbarea situației inculpatului sub acest aspect, instanța considerând că se impune privarea de libertate temporară a acestuia, această măsură fiind de natură să conducă la buna desfășurare a procesului penal, nefiind oportună lăsarea în libertate a inculpatului, nici chiar în forma liberării provizorii sub control judiciar așa cum a solicitat inculpatul.
Este adevărat că regula în procesul penal este cercetarea și judecarea inculpaților în stare de libertate, însă raportat la particularitățile prezentei spețe, instanța apreciază că se impune cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv, autoritățile judiciare trebuind să aibă o reacție fermă în combaterea fenomenelor infracționale care vizează sănătatea publică, tocmai prin luarea de măsuri energice, cum ar fi privarea temporară de libertate a persoanelor care sunt bănuite de fapte grave, cum ar fi traficul ilicit de droguri, fapte care au un impact negativ în rândul opiniei publice.
În speța de față nu putem vorbi nici de o durată nerezonabilă a măsurii arestării preventive, în condițiile în care inculpatul a fost arestat prin încheierea nr. 10/CC din 22.01.2010 a Tribunalului Timiș, adică un termen foarte scurt, care este rezonabil, iar conform legii procesual penale, în cursul urmăririi penale, durata măsurii arestării preventive nu poate depăși mai mult de 180 de zile.
Referirile apărătorului inculpatului cu privire la situația personală a acestuia, respectiv că nu are antecedente penale, că are calitatea de student, sunt aspecte care nu pot conduce la punerea în libertate a inculpatului, respectiv admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată în cauză.
Văzând că inculpatul nu poate fi pus în libertate datorită gravității acuzației aduse de către organul de urmărire penală, și pentru că luarea unei măsuri de punere în libertate ar afecta buna desfășurare a procesului penal, instanța apreciază că Tribunalul Timișa pronunțat o hotărâre temeinică și legală de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar și în consecință, instanța va respinge recursul formulat de către inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 p Cod Penal,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.82/PI/05.02.2010 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul la 100 lei, cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - G
Grefier,
Red./12.02.2010
Tehnored AJ/2 ex/24.02.2010
Prima instanță: Trib. T -
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Ani Bogdan, Gheorghe
