Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 163/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 163
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Ani Bogdan
JUDECĂTOR 3: Gheorghe G
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale nr.83/PI/05.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales .
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu consecința punerii în libertate a inculpatului. În motivare a arătat că nu mai există nici un pericol ca ancheta să fie periclitată de lăsarea în libertate a inculpatului și oportunitatea lăsării acestuia în libertate ar trebui analizată raportat la persoana inculpatului și nu la motivele care au dus la arestarea preventivă.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, încheierea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală, în mod corect fiind aplicate dispozițiile art. 160 ind. 2.
C.P.P.Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt a solicitat admiterea recursului și punerea sa în libertate, arătând că are patru copii minori în întreținere.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.83/PI/05.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 160 ind. 8 alin.6 C.P.P. s-a respins ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 02.02.2010, inculpatul a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis de Tribunalul Timiș.
Cererea fost redactată de apărătorul ales și însușită de inculpat, la termenul de judecată din 05 februarie 2010 care a precizat că are cunoștință de situațiile în care se poate dispune revocarea liberării provizorii sub control judiciar.
În motivare inculpatul a arătat că solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, in temeiul art. 160 ind. 8a alin.2 C.P.P., împotriva sa dispunându-se începerea urmăririi penale si arestarea preventiva prin încheierea din data de 26 ianuarie 2010 pronunțata in - a Tribunalului Timiș.
În motivare s-a arătat că în data de 26.01.2010 s-a dispus arestarea preventivă inculpatului, întrucât s-a apreciat că există indicii că s-a comis o faptă de natură penală a cărui pedeapsă este mai mare de 4 ani și lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Încadrarea juridică a faptelor pentru care este cercetat are un caracter general tocmai pentru a se susține ideea pericolului public, cu toate că nu există probe concrete în acest sens.
S-a apreciat că potrivit dispozițiilor art. 160 ind.2 din pentru C.P.P. a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar trebuiesc îndeplinite următoarele condiții: infracțiunea să fie comisă din culpă iar atunci când infracțiunea este intenționată pedeapsa prevăzută de lege să nu fie mai mare de 18 ani închisoare, să nu existe date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, părți, experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Referitor la prima condiție s-a observat că limita maximă pentru cea mai gravă dintre infracțiunile de care sunt învinuit este de 18 ani, această condiție fiind îndeplinită, astfel că, din acest punct de vedere, cererea de liberare provizorie s-a apreciat ca fiind admisibilă.
În ceea ce privește cea de a doua condiție, actele și lucrările de urmărire penală de la dosar au demonstrat că și această condiție este îndeplinită.
Astfel inculpatul deși are antecedente penale, de mai bine de 20 ani nu a avut nici un contact cu legea penală, și-a câștigat existența în mod cinstit prin intermediul firmei de construcții pe care o deține, are o familie, 4 copii minori în întreținere, iar în raport cu fapta ce i se impută nu sunt motive verosimile de a crede că ar putea recurge la săvârșirea de noi fapte penale. Ca atare nu există date din care să rezulte pericolul că inculpatul ar comite o nouă infracțiune și nu există temeiuri de a crede că este necesară împiedicarea inculpatului de la a săvârși alte fapte penale. De asemenea nu există date potrivit cărora inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea de martori, părți, experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, mai cu seamă că toate actele au fost ridicate de către lucrătorii DIICOT la percheziția domiciliară din data de 25.01.2010.
S-a considerat că și sub acest aspect este admisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Potrivit art.136 alin.1 și 2 Cp.p. scopul procesului penal și buna lui desfășurare, justificând luarea unor măsuri preventive, se pot atinge și prin intermediul liberării provizorii nefiind de natură a constitui un impact negativ asupra opiniei publice luarea acestei măsuri.
Liberarea provizorie constituie un drept constituțional al oricărei persoane aflată într-o procedură penală sub stare de detenție preventivă. Totodată această măsură aduce restrângeri și privațiuni ale drepturilor și libertăților persoanei conform art. 136 alin.2,7, și art. 160 ind.2 alin. 3Cp p, dispoziții care atestă că scopul măsurilor preventive clasice se poate realiza și prin liberare provizorie.
Liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, însă se apreciază că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții.
Întrucât starea de libertate a persoanei este cea firească, Codul d e procedură penală a prevăzut regula că în cadrul procesului penal trebuie să existe modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, dacă condițiile legale sunt întrunite, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune (art. 5 alin. 5. proc. pen.).
S-a mai arătat faptul că a introdus acțiune pentru rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare pentru a se restabili situația anterioară de carte funciară și pentru a-și dovedi nevinovăția întrucât nu a avut nici o intenție să înșele pe cineva.
În probațiune, instanța a dispus din oficiu atașarea dosarului nr. 11/D/P/2010 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial T.
Analizând materialul probator administrat în cauză, Tribunalul Timișa reținut că prin ordonanța nr.11/D/P/2010 din data de 25.01.2010 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Timișoaraa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații, sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, lipsire de libertate, înșelăciune, spălare de bani, complicitate la fals intelectual și la uz de fals prev. de art. 7 din Lg. 39/2003 art. 215 alin. 1,2,3, art. 23 lit. a, b din Lg. 656/2002, art. 26, 289 alin. 1,art. 26, 290. art. 189 alin. 1,2,5 totul cu aplic. art. 41 alin. 2. și Art. 33 lit. a; G, sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, lipsire de libertate, înșelăciune, spălare de bani, fals uz de fals prev. de art. 7 din Lg. 39/2003 art. 215 alin. 1,2,3, art. 23 lit. a, b din Lg. 656/2002, art. 288 alin. 1,art. 290. art. 189 alin. 1,2,5 totul cu aplic. art. 41 alin. 2. și Art. 33 lit. a;, sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, lipsire de libertate, înșelăciune, spălare de bani, complicitate la fals material și intelectual și la uz de fals respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 7 din Lg. 39/2003 art. 215 alin. 1,2,3, art. 23 lit. a, b din Lg. 656/2002, art. 26, 288 al. 1,289 alin. 1,art. 26, 290, 291. art. 189 alin. 1,2,5 totul cu aplic. art. 41 alin. 2. și Art. 33 lit. a; și C, sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, lipsire de libertate, înșelăciune, spălare de bani, complicitate la fals intelectual și la uz de fals prev. de art. 7 din Lg. 39/2003 art. 215 alin. 1,2,3, art. 23 lit. a, b din Lg. 656/2002, art. 26, 289 alin. 1,art. 26, 290. art. 189 alin. 1,2,5, totul cu aplic. art. 41 alin. 2. și Art. 33 lit. a; s-a reținut că inculpații au constituit, respectiv aderat și sprijinit un grup infracțional specializat în racolarea și păgubirea prin inducerea în eroare și mijloace frauduloase a unor persoane fizice, prin imobilizarea victimei într-o zonă izolată și servirea cu alcool în exces pentru realizarea scopului însușirii pe nedrept de bunuri prin deposedarea părților vătămate de bunuri.
Prin ordonanțele de reținere nr. 11/D/P/2010 din 26.01.2010 s-a dispus reținerea inculpaților pe timp de 24 de ore, începând cu 25.01.2010 orele 19:40 (inculpații, G și C ) și începând cu ora 22:00 ( pentru inculpatul ).
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpaților că în ultimii ani de zile inc. a constituit un grup infracțional specializat în racolarea și păgubirea prin inducerea în eroare și mijloace frauduloase a mai multor persoane fizice. La acest grup a aderat inc., inc. C, inc., învinuita și alte persoane, fiecare având un rol determinant (capul grupării -, nu apare în acte ci inc., inc. se ocupă de racolarea bătrânilor și imobilizarea părții vătămate într-o zonă izolată și servirea cu alcool în exces a părții vătămate ) pentru realizarea scopului însușirii pe nedrept de fonduri bănești; una din părțile vătămate fiind pe care prin inducere în eroare și întocmire de contracte false l-a deposedat de imobilul situat pe str. - din Acest grup a procedat la lipsirea de libertate a părții vătămate ținându-l captiv într-o localitate din județul B până când se însușesc banii pe imobil și se trece imobilul pe altă persoană, ca să nu poată fi anulat contractul inițial dintre și. Asemenea demersuri au întreprins ajutați fiind de o firmă de intermedieri imobiliare.
Imobilul obținut de suspecți a fost transferat pentru ascunderea sau disimularea origini lui ilicite și împiedicării anulării contractului dintre partea vătămată și inc..
Având a se pronunța cu privire la prezenta cerere de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul tribunalul a constatat că aceasta este admisibilă în principiu, îndeplinind sub aspect formal condițiile prevăzute de art. 160 ind. 2.C.P.P. însă este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare din următoarele considerente:
Dosarul de urmărire penală cuprinde suficiente probe și indicii temeinice că inculpatul se face vinovat de săvârșirea cel puțin a unei infracțiuni de înșelăciune, uz de fals și spălare de bani.
Au fost avute în vedere în acest sens nu doar declarația părții vătămate ci și înscrisurile aflate la dosarul cauzei din care rezultă că în aceeași zi în Municipiul O s-au încheiat două contracte, unul de împrumut și unul de vânzare- cumpărare, în ideea de a păgubi partea vătămată de apartamentul său care, ulterior urma să fie vândut unei alte persoane în T, plătindu-se în acest sens chiar un avans la o firmă imobiliară așa cum rezultă din precontractul de vânzare- cumpărare încheiat la 15.01.2010.
La acestea se mai adaugă și interceptările de convorbiri telefonice ale inculpaților precum și declarațiile martorilor.
Atunci când a dispus arestarea inculpatului, instanța a arătat că pericolul concret pentru ordinea publică ce ar rezulta din cercetarea acestora în stare de libertate are în vedere împrejurările și modalitatea de comitere a faptei, mijloacele frauduloase folosite, împrejurarea că inculpații au racolat partea vătămată și au dus-o într-un loc necunoscut de aceasta, dar și disprețul profund de care inculpații au dat dovadă pentru valoarea socială a proprietății, profitând de fragilitatea fizică și psihică a persoanelor în vârstă.
Inculpatul a fost arestat la data de 26.01.2010, astfel încât nu se poate susține că detenția sa preventivă a ajuns la o perioadă nerezonabilă.
Raportat la elementele de mai sus, dar și la faptul că în prezent se fac cercetări față de posibilitatea ca inculpatul împreună cu alte persoane să fi săvârșit și alte fapte de acest gen, instanța de fond a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de inculpat nu s-a diminuat în așa fel încât înlocuirea măsurii să fie oportună.
Împotriva încheierii penale nr. 83/PI/05.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul G solicitând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar susținerile orale ale inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 1608aalin. 6.C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursurile fiind nefondate pentru următoarele considerente:
În prealabil, instanța de recurs constată că, în concordanță cu prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispozițiile art. 1604alin. 1 raportat la art. 1602alin. 1.C.P.P. prevăd posibilitatea instanței de judecată de a acorda liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Astfel, instanța de judecată este abilitată să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, să stabilească un just echilibru între interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general de a fi descoperite și sancționate faptele antisociale și persoanele responsabile de comiterea lor. Trebuie avut în vedere și faptul că liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, doar că organul judiciar apreciază că menținerea inculpatului în stare de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții. Întrucât starea de libertate a persoanei este cea firească, Codul d e procedură penală a prevăzut ca regulă în cadrul procesului penal existența unor modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, dacă condițiile legale sunt întrunite, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune (art. 5 alin. 5. proc. pen.). Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi, instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura desfășurarea procesului penal sau a împiedica comiterea altor fapte penale.
Aplicând regulile anterior expuse la speța de față, instanța constată că inculpatul "are vocație" de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar în raport cu dispozițiile art.1604al. 1 raportat la art. 1602al. 1. C.P.P. privind maximul pedepsei prevăzute de lege, însă cererea nu este întemeiată, având în vedere natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat și împrejurările concrete în care a fost comisă.
În acest sens, se reține că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală rezultă indicii că inculpatul ar fi comis infracțiunile de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, lipsire de libertate, înșelăciune, spălare de bani, fals uz de fals prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 art. 215 alin. 1, 2, 3.Cod Penal, art. 23 lit. a, b din Legea nr. 656/2002, art. 288 alin. 1, art. 290.Cod Penal, art. 189 alin. 1, 2, 5.Cod Penal totul cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 33 lit. a Din Cod Penal starea de fapt cu privire la care există indicii în cauză, instanța de recurs constată și că infracțiunile de care este acuzat inculpatul sunt grave, cu impact social deosebit, implicând activitatea mai multor persoane; fapte ce aduc atingere bunei încrederi în derularea raporturilor comerciale, încrederii în autenticitatea actelor oficiale; iar lăsarea în libertate a acestuia nu ar face altceva decât să sporească sentimentul de nesiguranță și să conducă la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecția a organelor statului. În plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății conduce la pericolul întreținerii climatului infracțional, creând făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Pe de altă parte, se reține că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală, rezultă indicii că inculpatul ar face parte dintr-un grup infracțional organizat, care implică statornicirea în prealabil a unor raporturi de încredere și susținere suficient de puternice, despre care se poate presupune în mod rezonabil că nu au încetat odată cu luarea la cunoștință a demarării anchetei penale; existând o ierarhizare în cadrul acestuia, fiecare dintre inculpați având atribuții precise, existând de principiu o strânsă coeziune dată de această organizare, și interesul de a asigura scăparea de orice sancțiune. Prin urmare, este evident că lăsarea în libertate, în acest moment, a unuia dintre potențialii membrii ai acestui grup ar putea influența în mod negativ desfășurarea urmăririi penale, în condițiile în care aceasta nu este finalizată și urmează să se procedeze la audierea altor persoane. Mai mult, față de inculpat s-a dispus măsura arestării preventive la data de 26.01.2010, astfel că nu se poate susține că garanțiile oferite de măsura liberării provizorii sub control judiciar ar fi suficiente pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale nr. 83/PI/05.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. constatând culpa procesuală a inculpatului în declararea unei căi de atac nefondate, îl va obliga la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale nr.83/PI/05.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - G
Grefier,
Red.LB /12.02.2010
Tehnored AJ/2 ex/22.02.2010
Prima instantă: Trib. T:
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Ani Bogdan, Gheorghe
