Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 162/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 162
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Ani Bogdan
JUDECĂTOR 3: Gheorghe G
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 8.02.2010 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și punerea în libertate a inculpatului, sau în subsidiar, liberarea acestuia sub control judiciar cu aplicarea măsurilor de siguranță impuse de lege. A mai arătat că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de luare de mită,ci infracțiunea de primire de foloase ne cuvenite, iar pentru această infracțiune pedeapsa este mai mică, iar ca modalitate de executare se poate dispune suspendarea condiționată. Referitor la persoana inculpatului a arătat că acesta are de întreținut o familie, este o persoană cu studii superioare și are o educație bună.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii Tribunalului C S ca temeinică și legală, având în vedere că se impune menținerea stării de arest a inculpatului, raportat la natura infracțiunii și faptul că lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a părăsi localitatea, pe motiv că nu va încerca să influențeze bunul mers al procesului, martorii fiind audiați în cauză și nu se va sustrage judecății.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 8 februarie 20101, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în baza art. 160.p Cod Penal, raportat la art. 3001alin.1,3 p Cod Penal s-a menținut starea de arest a inculpatului, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 31 din 30.12.2009 emis de Tribunalul C S, cu 20 de zile, începând cu 11.02.2010 până la data de 02.03.2010.
A fost respinsă cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a părăsi localitatea.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul CSa reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C S nr. 316/P/2009, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254.p, fapta constând în aceea că a pretins de la un comision de 10 % ( suma de 4.000 lei ), din sumele achitate de Spitalul M Nouă în contul debitului datorat de spital firmei SC SRL, sume ce trebuiau aprobate la plată de managerul spitalului - inculpatul.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit.f
C.P.P.Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, infracțiune care prin conținutul ei constitutiv și urmarea produsă este o infracțiune de pericol, care impune cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv. inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând probe privind comiterea unei infracțiuni de corupție, infracțiune care este percepută în rândul populației ca o infracțiune cu grad ridicat de pericol social, cu urmări grave în ce privește funcționarea statului de drept.
Pentru buna desfășurare procesului penal și asigurarea respectării principiilor ce guvernează desfășurarea procesului penal s-a apreciat că se impune, în raport de periculozitatea concretă a faptei, judecarea inculpatului în stare de arest preventiv, neexistând temeiuri pentru a se dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva încheierii de ședință din 8.02.2010 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 443.1/115 din 09.02.2010.
Recursurile nu au fost motivate în scris, ci doar oral conform mențiunilor din prezenta încheiere.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3001.C.P.P. și 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recursurile fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de probele administrate. Totodată, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiune ce este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii,rezonanța acesteia într-o comunitate mică și impactul ce l-ar produce asupra opiniei publice lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment procesual).Pe de altă parte, aspectele invocate de inculpat în motivarea recursului nu sunt de natură a conduce la înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică a acestuia, precum și că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual. Totodată, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpat prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunea de luare de mită aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv buna desfășurare a activității de serviciu, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează îndatoririle de serviciu.
Astfel, n temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal va respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 8.02.2010 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
În temeiul art.192 al.2 p Cod Penal va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 8.02.2010 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
În temeiul art.192 al.2 p Cod Penal obligă inc. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - G
Grefier,
Red.AN/12.02.2010
Tehnored AJ/2 ex/19.02.2010
Prima instanță: Trib. CS:
19 Februarie 2010
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Ani Bogdan, Gheorghe
