Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 165/2010. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 165

Ședința publică din data de 19.02.2010

PREȘEDINTE: Daniel Dinu

JUDECĂTORI: Daniel Dinu, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu

- -

GREFIER - - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Ploieștia fost reprezentat de procuror

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, ns. la data de 11.01.1977, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 17.02.2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ca neîntemeiată.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător ales din Baroul Prahova.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Avocat, având cuvântul pentru inculpatul arestat, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că, nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.

Avocat, având cuvântul pentru inculpat, arată că acesta a declarat recurs împotriva încheierii din data de 17.02.2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar reținându-se că nu este finalizată faza de cercetare judecătorească, nu au fost audiați toți inculpații, faptul că este inițiatorul și fondatorul grupului infracțional și că nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza arestării acestuia.

Mai arată că într-adevăr instituția liberării provizorii sub control judiciar este o instituție care are un caracter facultativ însă trebuie avut în vedere faptul că recurentul îndeplinește cumulativ condițiile prev. de art. 160/2 al.1 și art. 160/2 al.2 pr.penală, de la momentul reținerii sale și până în prezent acesta a dat câte o declarație pentru fiecare convorbire în parte, a avut o atitudine sinceră iar cea mai gravă dintre infracțiunile reținute în sarcina sa este cea de spălare de bani, restul fiind infracțiuni de prejudiciu.

Consideră că și acesta trebuie să beneficieze de egalitate de tratament, din cei opt inculpați doar trei mai sunt arestați, a avut o poziție procesuală sinceră, va putea beneficia de prevederile Legii nr. 682/2002, are o situație familială dramatică, are doi copii minori în întreținerea sa și i s-au instituit sechestre asiguratorii care acoperă prejudiciul reținut.

Urmează a se avea în vedere și caracterizările acestuia care au fost depuse la dosarul cauzei și consideră că și el poate beneficia de acea stare de normalitate prev. de art. 23 din Constituția României.

Față de toate acestea solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate iar pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar potrivit art. 160/8a pct.2 și 3 pr.penală, cu precizarea că, își întemeiază cererea și pe disp. art. 136 al.2 pr.penală.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind neîntemeiat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică în mod corect fiind respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

Precizează că în cauza de față nu sunt îndeplinite în tot condițiile de fond prevăzute de lege privind liberarea provizorie sub control judiciar, beneficiul liberării provizorii este vocație a inculpatului și nu un drept al acestuia, iar în cauza de față nu se impune lăsarea acestuia în stare de libertate având în vedere infracțiunile comise dar și modalitatea săvârșirii lor.

Inculpatul având ultimul cuvânt, solicită instanței judecarea sa în stare de libertate, având în vedere că are doi copii minori în întreținerea sa, iar soția nu se mai poate descurca singură întrucât are și datorii foarte mari.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din data de 17.02.2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art.160^8aalin.6 cod pr.penală, a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la 11.01.1977, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, ca neîntemeiată.

Prin Rechizitoriul nr.175/D/P/2006 din data de 09.01.2009, înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 10.01.2009, sub nr-, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, a dispus, printre alții, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv și a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- inițiere și constituire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.;

- instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cp.. la art. 7 alin. 2 din Legea nr.241/2005;

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 296¹lit. h din Legea nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare (Codul Fiscal);

- producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 296¹alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare (Codul Fiscal);

- folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. a și b din Legea nr. 11/1991 modificată și republicată;

- contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Legea nr. 84/1998 modificată și republicată,

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.

și,

- spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 656/2002, toate

în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.

Prin Încheierea nr.1354/06.07.2009 pronunțată de în dosarul nr- a fost admisă cererea formulată de petiționarul G și s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Tribunalul București la Tribunalul Prahova, menținându-se actele îndeplinite în fața instanței de la care s-a strămutat judecarea cauzei.

La data de 13.07.2009 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-.

Potrivit disp. art.300/2 Cod proc.penală tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați și a dispus menținerea arestării preventive a acestora în cursul judecății, ultima dată la data de 21.01.2010.

In prezenta cauză inculpatul, a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar.

În motivarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul arată că, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni economice pe care le-a recunoscut atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată.

Prin rechizitoriu s-au reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante, ca urmare a faptului că a colaborat cu organele de urmărire penală.

S-a mai arătat că are doi copii minori în întreținere și nu are antecedente penale.

Inculpatul a menționat de asemenea că într-un alt dosar a formulat denunțuri împotriva altor persoane constituindu-se în prezent rechizitoriul în cauza respectivă.

Arată că are cunoștință de disp. prevăzute de art 160 alin. 3 lit. a, e, ce constau în posibilitatea instanței de a revoca liberarea provizorie sub control judiciar.

Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele:

Prin Rechizitoriul - Serviciul Teritorial Ploiești inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvașirea mai multor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, și-a desfășurat activitatea infracțională pe o perioada mare de timp, săvârșind infracțiuni în formă continuată.

Conform dispozițiilor art.160²C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în anumite condiții, textul de lege menționând și cazurile exprese în care nu poate fi acordată această liberare provizorie.

După cum se poate observa, inculpatul este cel care a avut un aport semnificativ în desfășurarea întregii activități infracționale așa cum este descrisă de organele de urmarire penală în rechizitoriul prin care a fost sesizată instanța de judecată.

În același sens, trebuie menționat că au mai fost soluționate astfel de cereri ale inculpatului, respinse de către tribunal iar soluțiile au fost menținute de instanța de control judiciar.

În alineatul 1 al articolului 160/ 2.C.P.P. se menționează cazurile în care se poate admite o astfel de cerere, textul arătând doar o vocație a inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și nu o obligație a instanței de judecată de a admite astfel de cereri dacă nu consideră oportun ca inculpatul să fie judecat în stare de libertate.

In alineatul 2 al aceluiași articol, se arată expres cazurile în care, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile de la alineatul 1, instanța nu poate admite o astfel de cerere.

Cu alte cuvinte, din interpretarea textelor de lege sus-menționate nu se poate reține decât faptul că, legiuitorul a înțeles să insereze strict cazurile în care se poate acorda și respectiv nu se acordă liberarea provizorie, lăsând la aprecierea judecătorului oportunitatea admiterii unei astfel de cereri.

Referitor la pericolul social, s-a menționat că acesta trebuie analizat, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor cât și din limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru sancționarea acestui gen de fapte.

În ceea ce privește perioada rezonabilă a măsurii arestării preventive a inculpatului, dispozițiile legale din legea penală română nu prevăd posibilitatea revocării măsurii arestării pentru depășirea termenului rezonabil menționat de jurisprudența

Cu toate acestea, în practica judiciară s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive, în cazul în care în raport de limitele de pedeapsă, de complexitatea cauzei și de gravitatea faptelor inculpatului, s-a apreciat că acesta poate fi cercetat în stare de libertate.

Chiar dacă unii dintre inculpații arestați ințial în prezenta cauză au fost liberați condiționat, ori s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură pe parcursul procesului penal, instanța superioară a avut în vedere contribuția fiecăruia dintre inculpați la săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.

După cum se poate observa, așa cum a menționat de altfel și instanța de control judiciar, inculpatul este unul dintre inițiatorii grupului infracțional, activitatea sa infracțională alături de a altor doi inculpați fiind determinantă în producerea prejudiciului reținut în actul de sesizare.

În momentul analizării unei cereri de liberare provizorie formulată de un inculpat arestat, rezonanța socială a faptei este diferită în funcție de contribuția fiecăruia la producerea rezultatului infracțional.

Așa cum s-a menționat anterior, în privința inculpatului, tribunalul a discutat referitor la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a acestuia, în ședința de judecată din data de 21.01.2010, menținând această măsură, iar ulterior instanța de control judiciar a considerat că se impune în continuare cercetarea acestui inculpat în stare de arest.

De la momentul soluționării recursului inculpatului, formulat împotriva încheierii prin care s-a menținut măsura arestării preventive și până la data judecării prezentei cereri de liberare, nu au apărut elemente noi în cursul procesului penal care să justifice o schimbare a punctului de vedere al instanței, referitoare la necesitatea judecării inculpatului în continuare, în stare de arest.

În raport de aceste considerente, tribunalul în baza art.160^8aalin.6 cod pr.penală, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că, în cauza de față îndeplinește cumulativ condițiile prev. de art. 160/2 al.1 și art. 160/2 al.2 pr.penală, de la momentul reținerii sale și până în prezent acesta a dat câte o declarație pentru fiecare convorbire în parte, a avut o atitudine sinceră iar cea mai gravă dintre infracțiunile reținute în sarcina sa este cea de spălare de bani, restul fiind infracțiuni de prejudiciu.

Examinând încheierea atacată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385⁶alin. 3 cod pr. penală, curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de: - inițiere și constituire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.;

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 296¹lit. h din Legea nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare (Codul Fiscal);

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.

și,

- spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 656/2002, toate

în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp., reținându-se în sarcina acestuia că a constituit grupul de criminalitate organizată, din care mai fac parte ceilalți 7 inculpați cercetați în aceeași cauză, în scopul săvârșirii infracțiunilor de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, concurență neloială, contrafacere și punere în circulație de produse contrafăcute, înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, spălare de bani, urmărind și realizând obținerea ilicită de beneficii bănești în urma punerii în funcțiune a unei fabrici de confecționare de țigări contrafăcute, prin folosirea unor mărci înregistrate pe numele altor agenți economici autorizați în acest sens și aparținând legitim acestora, precum și a unor ambalaje de natură a crea confuzie cu cele folosite legitim de titularii mărcilor, țigări ce urmau a fi puse în circulație prin diverse persoane pe piața internă, fără întocmirea de documente legale, prin sustragerea de la plata accizelor ce s-ar fi datorat bugetului de stat dacă activitățile respective s-ar fi făcut cu respectarea legislației fiscale și comerciale, grup ce a desfășurat activități de producere în mod efectiv de țigarete contrafăcute, ceea ce implică tot procesul tehnologic de confecționare și ambalare, a asigurat desfacerea acestor țigări prin livrarea către distribuitori, în detrimentul titularilor legitimi ai mărcilor și anume - Internațional SA, SC -. SC - Internațional România SRL (pentru marca Winchester), SC, SC România SRL și SC - Internațional SA (pentru marca ) și SC American România SRL (pentru marca ), de aplicare pe pachetele cu țigarete marca "" și "Winchester", produse și comercializate, a timbrelor de marcare false.

- infracțiunile de folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev.de art. 5 lit.a și b din Legea nr. 11/1991, modificată și republicată, constând în aceea că la solicitarea inculpatului -G, prin intermediul inculpatului și ulterior al inculpatului, a comandat și achiziționat blanchete similare celor utilizate de titularii legitimi ai mărcilor, prejudiciindu-i pe aceștia și inducând în eroare consumatorii de astfel de produse.

- infracțiunile de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularii mărcii înregistrate, prev.de art. 83 lit.a și b din Legea nr. 84/1998, modificată și republicată, constând în aceea că împreună cu inculpații -G și a coordonat activitatea muncitorilor care s-au ocupat cu producția de țigarete contrafăcute, ceea ce implică tot procesul tehnologic de confecționare și ambalare, după care, alături de ceilalți doi inculpați, a asigurat desfacerea acestor țigări prin livrarea către distribuitori, în detrimentul titularilor legitimi ai mărcilor și anume - Internațional SA, SC -. SC - Internațional România SRL (pentru marca Winchester), SC, SC România SRL și SC - Internațional SA (pentru marca ) și SC American România SRL (pentru marca ), a favorizat derularea operațiunilor financiare menite a disimula sursa ilicită a acestora și astfel a dat posibilitatea membrilor grupului de criminalitate organizată să producă mărfuri falsificate aducătoare de fonduri ilicite, acțiunea sa având drept scop și urmare crearea posibilității de transferare/disimulare a acestor resurse financiare.

Întrucât starea de libertate a persoanei este cea firească, Codul d e procedură penală a prevăzut regula că în cadrul procesului penal trebuie să existe modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, dacă sunt întrunite condițiile legale, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune (art. 5 alin. 5. proc. pen.).

Examinarea și admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie este prevăzută în art. 160⁸. proc. pen. și face parte din dispozițiile comune în cadrul Secțiunii V (Capitulul I, Titlul IV, Partea generală a Codului d e procedură penală) privind liberarea provizorie sub control judiciar și liberarea provizorie pe cauțiune.

Este real că, în cazul cererii de liberare provizorie, într-o primă fază se verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia, iar în a doua fază se soluționează cererea, după ascultarea învinuitului sau inculpatului, verificându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege referitoare la temeinicia acesteia.

Condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sunt cele cuprinse în art. 160⁶. proc. pen. și care fac parte din dispozițiile comune ale secțiunii menționate a Codului d e procedură penală. În acest sens este și decizia penală nr. 316/19.01.2007 a ÎCCJ.

În speță, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este obiectiv încuviințată, persoana care a folosit-o este dintre persoanele cărora legea le conferă beneficiul acesteia (art. 160⁶. proc. pen.), cererea are pertinența funcțională întrucât poate conduce la satisfacerea intereselor părții, deoarece toate cerințele legale care creează limitele admisibilității sunt satisfăcute.

De altfel, aceste condiții au fost analizate de instanța de fond care a dispus admiterea în principiu a cererii.

Referitor la condițiile privind temeinicia cererii, acestea sunt cuprinse în art. 160²alin. 1 și 2. proc. pen.

Astfel, potrivit art.160/2 alin.1 p liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. In alineatul 2 al acestui articol se prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

În cazul de față, curtea constată că față de inculpatul sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin.1 din textul sus menționat, infracțiunile reținute de organul de urmărire penală în sarcina acestuia sunt pedepsite cu închisoarea de până la 18 ani.

Referitor la cerințele prev. de art. 160/2 alin.2 C.P.P. curtea apreciază că acestea nu sunt îndeplinite în totalitate, existând riscul ca prin lăsarea inculpatului în libertate să săvârșească alte infracțiuni și să zădărnicească aflarea adevărului.

Astfel, probele administrate până în prezent relevă numărul mare al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului și a grupului infracțional, gravitatea infracțiunilor, natura lor diferită, amploarea și modul de comitere - care evidențiază un plan temeinic pus la punct, cooptarea și implicarea mai multor persoane, legăturile apropiate între inculpați, sumele mari de bani vehiculate în mod ilicit, date care confirmă existența riscului sus-menționat. Totodată, nu poate fi ignorată importanța valorilor sociale lezate și intensitatea atingerii adusă acestora, privind starea de pericol pentru sănătatea publică, de efectul nociv pe care îl au asupra sănătății persoanelor care consumă țigaretele contrafăcute, în lipsa oricărui control privind respectarea normelor de calitate, de starea de pericol creată pentru ordinea de drept și pentru securitatea socială și economică, ca urmare a desfășurării unor activități de o asemenea amploare, care afectează atât statul cât și agenții economici care se supun normelor legale, de sentimentul de dezaprobare, de reală îngrijorare din partea societății civile privind constituirea unor asemenea forme ale criminalității organizate, și care resimte necesitatea unei reacții împotriva celor suspectați de comiterea unor fapte penale, pe măsura gradului de pericol social al faptelor și autorilor acestora.

Raportat la aceste aspecte reținute, în ceea ce-l privește pe inculpatul, așa cum s-a arătat și rezultă din actul de sesizare, acesta este unul dintre cei care au organizat și coordonat întreaga activitate infracțională pentru care sunt trimiși în judecată toți inculpații din prezenta cauză, unii în stare de arest, alții în stare de libertate.

Totodată, sunt indicii că gradul lui de implicare în întreaga activitate infracțională, alături de cel al inculpatului, este cel mai ridicat din întregul grup infracțional, având și un caracter de continuitate, ceea ce confirmă existența riscului săvârșirii de noi infracțiuni, dar și a suspiciunii că va încerca să obstrucționeze derularea în continuare a procesului penal, liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului neconstituind o garanție suficientă pentru contracararea acestor riscuri.

De asemenea, trebuie menționat că arestarea preventivă a inculpatului nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, având în vedere complexitatea cauzei, raportată în principal la numărul mare al persoanelor și al infracțiunilor cercetate.

Examinând încheierea atacată și din perspectiva art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, Curtea apreciază că sunt respectate si aceste dispoziții întrucât inculpatul a fost reținut în vederea aducerii în fața instanței competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit fapte penale, fiind necesară apărarea ordinii publice a drepturilor și libertății cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

În ceea ce privește egalitatea de tratament, invocată de inculpat, Curtea observă că acesta nu constituie un argument suficient, având în vedere activitatea infracțională diferită reținută în sarcina inculpaților, cu un potențial de pericol deosebit.

Referitor la circumstanțele personale și familiale, respectiv că are o situație familială grea, cu doi copii minori în întreținerea sa, curtea constată că nu s-a probat o situație familială deosebită care să reclame prezența nemijlocită a inculpatului și că asemenea circumstanțe vor fi avute în vedere la pronunțarea pe fondul cauzei.

Față de aceste considerente, reținând că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 160²alin.2 Cod pr.penală, pentru a dispune liberarea provizorie sub control judiciar și că instanța de fond a făcut o justă aplicare a acestor prevederi legale, curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează să fie respins ca atare.

În baza art. art.192 al.2 cod procedură penală, va oblig pe recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵al.1 pct.1 lit.b cod procedură penală, respinge recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, ns.la data de 11.01.1977, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 17.02.2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, ca nefondat.

În baza art. 192 al.2 cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.02.2010.

Președinte, JUDECĂTORI: Daniel Dinu, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu

Grefier,

Red.

4 ex./22.02.2010

nr- Tribunalul Prahova

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

Președinte:Daniel Dinu
Judecători:Daniel Dinu, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu

#Judecator Daniel Dinu

Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 165/2010. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 165/2010. Curtea de Apel Ploiesti