Lovirea sau alte violențe (art. 180 cod penal). Decizia 162/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 162
Ședința publică din data de 19.02.2010
PREȘEDINTE: Daniel Dinu
JUDECĂTORI: Daniel Dinu, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu
- -
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul -, domiciliat în com., sat Mereni, județul D, împotriva deciziei penale nr. 186 din data de 14.12.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței penale nr. 55 din data de 13.03.2009, pronunțată de Judecătoria Răcari, prin care, în baza art. 11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit.g pr.penală s-a dispus încetarea procesului penal început împotriva inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire prev. de art. 180 al.1
În temeiul art. 192 al.2 a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 88 s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 7.02.2003 la 2.12.2003.
În temeiul art. 81 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art. 82 s-a stabilit termenul de încercare de 5 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83
În temeiul art. 71 al.1 rap. la art. 64 lit.a și b s-au interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei.
În baza art. 71 alin.5 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art. 346 al.1 pr.penală rap. la art. 14 al.3 pr.penală, a fost obligat inculpatul la plata către partea vătămată a sumei de 5.000 lei daune morale.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul - inculpat, pentru care a răspuns avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova și intimata - parte vătămată .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat arată că acesta se consideră nevinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, nu a recunoscut săvârșirea acestor fapte, era la mama sa împreună cu aceasta și fratele său la momentul săvârșirii infracțiunilor, nu are antecedente penale și din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția sa.
Față de toate acestea solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și achitarea inculpatului.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea hotărârilor atacate întrucât sunt legale și temeinice, din probele administrate în cauză rezultând vinovăția acestuia pentru faptele reținute în sarcina sa.
Consideră că pedeapsa aplicată este just individualizată în raport cu gradul de pericol social al faptelor comise.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Verificând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.55 din 13.03.2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul penal nr-, s-a dispus în temeiul art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului -, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire, faptă prev. de art. 180 alin.1 Cod penal.
În temeiul art.192 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive din 07.02.2003 la 02.12.2003.
În temeiul art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.
În temeiul art.71 alin.1 Cod penal rap. art. 64 lit.a și b Cod penal s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art.75 alin.1 Cod penal s-au suspendat pedepsele accesorii.
În temeiul art.346 Cod pr.penală rap. la art.14 alin.3 Cod pr.penală a fost obligat inculpatul către partea vătămată la 5000 lei daune morale.
În baza art.191 Cod pr.penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de 05.06.2003, inculpatul pătrunzând în locuința părții vătămate, fără drept și fără consimțământul acesteia a lovit-o pe partea vătămată, leziunile suferite neavând nevoie de îngrijiri medicale.
Situația de fapt reținută este dovedită prin următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația părții vătămate, acte medicale, declarații inculpat, declarații martori, procese verbale de recunoaștere din grup, rapoarte de constatare tehnico - științifică, raport de constatare medico - legală, planșe foto.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art.72 Cod penal respectiv, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al infracțiunii, împrejurările în care s-a comis fapta, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale.
Prin prisma acestor criterii, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin condamnarea inculpatului la o pedeapsa cu închisoarea făcând aplicarea disp. art.81 Cod penal și următoarele, vizând suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În ceea ce privește fapta de lovire pentru care inculpatul a fost trimis în judecată instanța de fond a reținut că a intervenit prescripția răspunderii penale.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat către partea vătămată la 5000 lei daune morale.
Împotriva sentinței penale au declarat apel inculpatul și partea civilă însă nu și-au formulat în scris motivele de apel.
Prin decizia penală nr. 186 din data de 14.12.2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpatul - și partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 55 din 13.03.2009 pronunțată de Judecătoria Răcari.
Tribunalul Dâmbovița și-a motivat hotărârea reținând că, situația de fapt și vinovăția apelantului - inculpat care în data de - în jurul orelor 20,45 pătruns fără drept în domiciliul părții vătămate și a lovit-o, cauzându-i leziuni ce nu au necesitat îngrijiri medicale, au fost corect reținute de instanța de fond, în urma unei analize judicioase și complete a tuturor probelor administrate în cauză.
Prin urmare, judecătorul fondului a apreciat corect că faptele săvârșite întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lovire pentru care s-a dispus încetarea procesului penal întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale și a infracțiunii de violare de domiciliu, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul.
Din acest punct de vedere critica apelantului - inculpat cu privire la nereținerea corectă a situației de fapt și a nevinovăției sale de către instanța de fond nu este întemeiată, probele administrate în cauză atât la urmărirea penală cât și pe parcursul cercetării judecătorești confirmând vinovăția acestuia.
De asemenea, nu se pot reține nici criticile formulate de partea civilă și expusă de către apărător în ședință publică, tribunalul constatând că, în raport cu probele administrate, judecătorul fondului a făcut o individualizare corectă a pedepsei ce corespunde scopului ei preventiv și educativ.
Cu privire la latura civilă, tribunalul constată că a fost corect soluționată, judecătorul fondului apreciind că se impune acordarea de daune morale către partea vătămată pentru suferința psihică cauzată, respingând în acest mod critica părții civile cu privire la majorarea cuantumului daunelor morale.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, care deși legal citat nu s-a prezentat în instanță pentru susținerea cererii sale.
Apărătorul din oficiu care a răspuns pentru recurent a susținut că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, fapt pentru care solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și achitarea inculpatului.
Curtea, verificând hotărârile instanțelor pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept așa cum prevăd disp. art. 385/6 alin.3 cod pr.penală, constată că recursul este nefondat așa cum se va arăta în continuare.
Într-adevăr inculpatul, atât la urmărirea penală, cât și la cercetarea judecătorească nu a reținut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Activitatea infracțională a inculpatului rezultă din declarațiile martorilor, care se coroborează cu declarațiile părții vătămate.
Astfel că, instanța de fond a reținut corect situația de fapt, care constă în aceea că, la data de 5/6 februarie 2003, în jurul orelor 20,45 a pătruns în locuința părții vătămate, fără drept și fără consimțământul acesteia, aplicându-i câteva lovituri, care nu au necesitat îngrijiri medicale.
Se constată că încadrarea juridică este legală.
Deasemenea, se constată că și la aplicarea pedepsei, instanțele au făcut o corectă interpretare și aplicare a disp.art. 72 cod penal, privind individualizarea pedepsei, ținând seama de împrejurările comiterii faptei, pericolul social ridicat al acesteia, dar și persoana inculpatului.
Față de aceste considerente, Curtea, constată că hotărârile atacate sunt temeinice și legale, fapt pentru care în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală, urmează să respingă recursul declarat, ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 al.2 cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515al.1 pct.1. lit. cod procedură penală, respinge recursul declarat de inculpatul -, domiciliat în com., sat Mereni, județul D, împotriva deciziei penale nr. 186 din data de 14.12.2009, ca nefondat.
În baza art. art.192 al.2 cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 189 cod procedură penală, dispune plata onorariului apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.02.2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Daniel Dinu, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./5.03.2010
nr- Judecătoria Răcari
nr- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Daniel DinuJudecători:Daniel Dinu, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu
