Liberare provizorie sub control judiciar. Încheierea 178/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 2191/87/2009
1251/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.178
Ședința publică din data de 27 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 2: Sofica Dumitrașcu JUDECĂTOR 3: Liliana Bădescu
GREFIER: ---
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - este reprezentat de procuror -.
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 25.05.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest, asistat juridic de apărători aleși - avocați și cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales, al recurentului-inculpat, având cuvântul, arată că inculpatul dorește să dea o declarație pentru că în fața instanței de fond, au fost reținute aspecte în care se precizează că nu își recunoaște faptele pentru care a fost cercetat, deși în fapt, acesta și-a recunoscut faptele.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, față de cererea recurentul-inculpat, apreciază că se poate consemna în încheierea de ședință faptul că s-a reținut greșit la instanța de fond că acesta nu a recunoscut săvârșirea faptelor, dar de fapt, în realitate, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Curtea, deliberând, constată întemeiată cererea recurentului-inculpat de a da o declarație, astfel încât procedează la audierea acestuia în prezența apărătorilor săi aleși, declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul ales, al recurentului-inculpat, având cuvântul, apreciază că instanța de fond a considerat în mod netemeinic că lăsarea în libertate a inculpatului, reprezintă un risc major pentru aflarea adevărului, prin influențarea unor părți sau martori, alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă, cu atât mai mult cu cât o parte din membrii grupului sunt încă în libertate.
Consideră că aceste susțineri sunt netemeinicie, întrucât în dosarul de urmărire penală de 18 volume, s-au administrat probe, în majoritate fiind probe tehnice, precum: interceptări audio și transcrierile acestora, procese verbale de filaj, perchezițiile în sistem informatic și transcrierea acestor date pe suport scris, adrese către instituții bancare precum și la ambasade străine pentru a fi identificare persoanele vătămate.
Susține că probele care au stat la baza măsurii arestării preventive au fost administrate până la acest moment, trecând mai mult de 3 luni de zile de când s-a dispus măsura arestării preventive.
Apreciază că nu este dovedită respingea cererii de liberarea provizorie sub control judiciar din considerentul că, odată pus în libertate, inculpatul ar putea zădărnici aflarea adevărului tocmai prin alterarea unor probe, sau prin influențarea martorilor.
Apărătorul ales, al recurentului-inculpat, având cuvântul, apreciază că încheierea instanței de fond este nemotivată, încadrându-se în cazul de casare prevăzut de art.385/15 pct.9 C.P.P. în sensul că în motivarea instanței de fond nu există nici o referire la existența unor indicii sau date care să determine respingerea cererii, implicit necesitatea menținerii stării de arest preventiv a inculpatului.
Precizează că în termeni generali se face vorbire despre faptul că inculpatul odată pus în libertate, ar săvârși alte infracțiuni, ar influența martori sau părți din acest dosar. Sub acest aspect, consideră că încheierea dispusă de instanța de fond în prezenta cauză, cuprinde o abordare generică în ceea ce privește motivele care au determinat respingerea cererii. De asemenea, precizează că, instanța de fond în motivare a reținut faptul că inculpatul nu recunoaște faptele, însă acesta a declarat că recunoaște săvârșirea faptele pentru care este cercetat.
Cu toate că se susține că prejudiciul infracțiunii este de aproximativ 900 000 euro și că inculpatul a retras o sumă de aproximativ 50 000 euro, apreciază că la acest moment nu se poate pune în discuție dispozițiile al.5 din art.215 Cod Penal, întrucât plângeri cu infracțiuni de fraudă informatică sunt de aproximativ 41 000 euro, în tot dosarul.
Or, având în vedere că nu este un prejudiciu cert stabilit și determinat în această fază, că s-a administrat întreg probatoriul, exceptând relațiile de la bănci, de identificare părților vătămate care nu se află în țară, apreciază că cererea de liberare sub control judiciar este admisibilă, întrucât față de inculpat nu există presupunerea rezonabilă din care să rezulte necesitatea împiedicării lui să săvârșească alte infracțiuni.
Inculpatul, la momentul arestării lui era angajat în cadrul unei societăți comerciale, este absolvent al unei facultăți și nu este cunoscut cu antecedente penale, solicită admiterea recursului și liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiat, a recursului declarat în cauză de către inculpat.
Cu privire la aspectele invocate de către apărare, chiar dacă parchetul nu a declarat recurs în acest dosar, învederează că această cererea nu era admisibilă în principiu, deoarece punere în mișcare a acțiunii penale pentru acest inculpat s-a făcut pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 al.5 Cod Penal, pentru care pedeapsa este mai mare de 18 ani.
Față de modul în care a motivat judecătorul admisibilitatea în principiu a acestei cereri prin faptul că prejudiciul nu este cert, nu se poate stabili dacă încadrarea juridică prev. de art.215 al.5 Cod Penal, făcută de către procuror, este corectă la acest moment procesual.
Apreciază că încadrarea juridică a unei fapte, atunci când se solicită judecătorului cu propunerea arestării preventive a inculpatul, în cursul urmăririi penale, este atributul exclusiv al procurorului, el hotărând încadrarea juridică pe baza unor probe sau indicii.
Dacă existau probe sau indici la dosar cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prev. de 215 al.5 Cod Penal, procurorul nu a dispus în mod abuziv punerea în mișcare și pentru acest alineat, ci pentru că existau probe sau indicii. Prin declarația dată în fața instanței de fond, inculpatul arată că a ridicat suma de aproximativ 50 000 euro, însă a arătat că nu există reclamații, în sensul că această sumă ar proveni din infracțiuni.
Pe fondul cauzei apreciază că cererea este neîntemeiată, făcându-se referire la faptul că inculpatul era angajat, este absolvent de facultate și nu ar prezenta nici un pericol lăsarea sa în libertate. Apreciază că există un pericol lăsarea sa în libertate, și acest pericol rezultă dintr-o presupunere că inculpatul și-ar putea relua activitatea infracțională, având în vedere că deși este școlarizat, avea un loc de muncă, activitatea infracțională a acestui inculpat s-a derulat pe parcursul a trei ani de zile. În această perioadă, în mod repetat, prin acțiuni pe internet a determinat diferite persoane din străinătate să trimită bani pe numele său, și activitatea infracțională a acestui inculpat s-a încheiat numai atunci când organele statului au acționat. Pe de altă parte, astfel de infracțiuni nu pot fi săvârșite de oricine, ci de o persoană care este școlarizată, care are un grad de instruire destul de ridicat, pentru a ști să acceseze, să falsifice pagini de internet și să inducă în eroare pe eventualii cumpărători de diferite bunuri.
Apreciază că prejudiciul pe care procurorul îl presupune la acest moment că ar fi fost cauzat este de 900 000 euro, în acest sens procurorul încearcând să strângă probe. Având în vedere perseverența inculpatului în activitatea infracțională, reprezentantul parchetului consideră că este destul de rezonabil a presupune că lăsat în libertate acesta ar putea să își reia activitatea infracțională.
Apărătorul ales, al recurentului-inculpat, în replică, arată că prejudiciul de 900 000 euro nu este reținut în sarcina numai în sarcina inculpatului, în cauză fiind vorba în prezent, despre 21 de inculpați și alți 10 învinuiți, în sarcina acestuia reținându-se un prejudiciu de aproximativ 50 000 euro.
Depune o copie a încheierii nr.31/30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-.
Recurentul-inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptelor.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință nr.64 din 25.05.2009 a Tribunalului Teleorman (dosar nr-) a fost respinsă, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.1 raportat la art.2 lit.b, pct.18 din Legea nr.39/2003 și art.215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, raportat la art.58 din Legea nr.161/2003, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în perioada anilor 2006 - 2009, împreună cu alte persoane, a inițiat, constituit, coordonat și condus un grup infracțional organizat, planificând săvârșirea unor fapte penale grave, precum înșelăciune, fals informatic și alte infracțiuni informatice, grup infracțional la care au aderat ulterior și alți participanți, având ca scop organizarea repetată de licitații fictive, pe site-uri specializate lansate pe Internet, prin intermediul cărora se ofereau spre vânzare bunuri inexistente în realitate, folosindu-se fără drept conturi și identitatea altor persoane, activități prin care s-a cauzat un prejudiciu total estimat la mult peste 200.000 lei, în paguba unor cetățeni străini.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale, arătând că nu sunt date că lăsat în libertate ar putea împieta buna desfășurare a cercetării penale și solicită, pe fond, liberarea provizorie sub control judiciar, având în vedere atitudinea procesuală și circumstanțele personale.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu - potrivit dispozițiilor art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată recursul declarat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel cum a reținut și instanța de fond, cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar - în principiu - este admisibilă, fiind conformă cu dispozițiile art.1601Cod procedură penală și ale art.1602alin.1 din același cod.
Alineatul 2 al acestui din urmă text de lege impune, însă, analiza temeiniciei respectivei cereri, context în care instanța trebuie să se raporteze la motivele care au determinat luarea măsurii arestării preventive, pentru că numai astfel se poate aprecia dacă inculpatul - odată lăsat liber - ar săvârși alte infracțiuni; altfel spus, pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul este în continuare determinant, având în vedere împrejurările comiterii faptelor pentru care este cercetat, natura lor și scopul acestora, respectiv procurarea de mijloacele financiare însemnate într-un timp scurt.
Acest aspect demonstrează că inculpatul nu a căutat o modalitate licită pentru a-și asigura veniturile necesare traiului, preferând să abordeze o carieră infracțională, ceea ce justifică temerea că, pus în libertate, ar fi tentat să săvârșească alte infracțiuni.
Este adevărat că există și unele elemente care caracterizează persoana inculpatului, ce i-ar putea fi favorabile, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală sinceră.
Însă toate aceste elemente nu pot avea un rol precumpănitor în fața gradului sporit al pericolului social al faptelor pe care le-a săvârșit, făcând parte dintr-o asociere cu alte persoane, iar modul concret în care au acționat trădează o organizare minuțioasă a activității infracționale.
Pe de altă parte, oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar urmează a fi raportată și la statutul actual al procedurii, constatându-se că probatoriul nu a fost încă încheiat, iar, referitor la durata măsurii preventive, este de observat că aceasta nu a depășit termenul rezonabil, astfel cum acesta este consacrat de art.5 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, termen ce se apreciază - în principal -în funcție de complexitatea cauzei.
Așa fiind, Curtea constată că soluția adoptată de instanța de fond este legală și temeinică, motiv pentru care recursul declarat de inculpat va fi respins - ca nefondat - în baza art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului declarat împotriva încheierii nr.64 din 25.05.2009 a Tribunalului Teleorman (dosar nr-).
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
---
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-Trib.
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu, Sofica Dumitrașcu, Liliana Bădescu
