Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 836/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1121/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.836/
Ședința publică de la 02 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 3: Iuliana
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr.610/R/23.04.2009 pronunțată de pronunțată de Curtea de Apel București Secția a II a Penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, conform art.391 Cod procedură penală, pune în discuție admisibilitatea în principiu admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare chiar dacă motivul invocat este cel prev. de art.386 lit.b Cod procedură penală, dat fiind că potrivit art.391 alin.2 Cod procedura penală, petentul contestator ar fi trebuit să aducă dovezi cu privire la imposibilitatea de a se prezenta la termenul la care s-a judecat cauza de instanța de recurs, dovezi care lipsesc.
CURTEA
Asupra contestației în anulare, constată următoarele:
Prin decizia penală nr.610 din 23.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr-, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.279 din 2.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală, cu obligarea acestuia la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut, prin sentința penală nr.876 din 18.11.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală, respingerea plângerii formulate de petentul, în contradictoriu cu intimatul, ca nefondată.
Au fost menținute soluțiile atacate, emise în dosarul nr.14692/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul la 400 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin plângerea penală din data de 27.11.2006, petentul a solicitat efectuarea de cercetări penale față de tatăl său, intimatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.259 Cod penal, reclamând că acesta a formulat împotriva sa mai multe denunțuri calomnioase, fără a fi însă în măsură să indice și numerele de înregistrate sau dosarele penale constituite în urma acestor demersuri.
În urma verificărilor efectuate de organele de urmărire penală a fost identificată o singură plângere penală formulată de intimatul împotriva petentului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.220 Cod penal, cu privire la care s-a constatat că a fost înaintată instanței de judecată spre soluționare.
Prin rezoluția nr.14692/P/2006 din data de 5.06-2007 Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B s-a dispus, în temeiul art.228 alin.6 Cod procedură penală, confirmarea propunerii privind neînceperea urmăririi penale față de intimatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.259 Cod penal.
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere la prim-procuror, plângere ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr.3089/II-2/2008 din 22.09.2008.
Analizând plângerea formulată de petent conform art.2781alin.7 Cod procedură penală, instanța a apreciat că este neîntemeiată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunț calomnios de către tatăl său, petentul indicând în mod generic că acesta ar fi formulat împotriva sa mai multe plângeri penale, nedrepte și mincinoase, fără însă a fi în măsură să indice numerele de înregistrare sau numerele dosarelor penale care s-ar fi constituit în urma lor.
În urma plângerii petentului a fost identificată doar o singură sesizare formulată de către intimat având ca obiect săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.220 Cod penal ce a fost înaintată instanței de judecată.
Instanța de fond a apreciat în aceste condiții că plângerea petentului este nefondată.
Împotriva sentinței penale nr.876 din 18.11.2008 a formulat recurs petentul care, în motivele recursului a arătat că este calomniat de tatăl său ce îl acuză de săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, deși imobilul în care ar fi pătruns era locuită și de mama sa, având consimțământul acesteia.
Instanța de recurs a constatat că nu sunt elemente care să ducă la reținerea comiterii infracțiunii de denunț calomnios de către tatăl petentului, astfel că prin decizia penală nr.279/R din 2.03.2009, Tribunalul Bucureștia respins ca nefondat recursul formulat de petentul recurent împotriva sentinței penale nr.876 din 18.11.2008.
Decizia tribunalului București este definitivă.
Împotriva deciziei penale nr.279/R din 2.03.2009 a formulat recurs, fără a preciza motivele, petentul.
La termenul din data de 9.04.2009, recurentul a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja avocat, dar ulterior nu s-a mai prezentat la instanță.
Recursul inculpatului a fost considerat potrivit art.38515pct.1 lit.a Cod procedură penală.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că decizia penală nr.279 din 2.03.2009 este definitivă și potrivit art.3851Cod procedură penală nu mai poate fi recurată, condiții în care recursul inculpatului este inadmisibil deoarece legea nu permite a se declara o nouă cale ordinară de atac împotriva unei hotărâri definitive.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare petentul, pe motiv că a fost împiedicat să participe la judecată, la data la care dosarul a ieșit în pronunțare și, de asemenea, la același moment a fost în imposibilitatea de încunoștința instanța de recurs despre acest aspect.
Curtea, procedând la verificarea admisibilității în principiu contestației, în condițiile art.391 Cod procedură penală, constat că deși motivul pe care se sprijină contestația este enumerat în cadrul art.386, în sprijinul contestației nu se depun și nici nu se invocă dovezi. Interpretarea gramaticală a art 391 alin 2.C.P.P. conduce însă la concluzia că simpla indicare a unui caz de contestație în anulare, fără suportul probator adecvat, nu este suficientă, deoarece legiuitorul a prevăzut necesitatea îndeplinirii cumulative a ambelor condiții la momentul examinării admisibilității în principiu.
Ca urmare, în temeiul art.391 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr.610 din 23.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr-
Obligă contestatorul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./10.06.2009
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Iuliana
