Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 292/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR - - 19.03.2009
DECIZIA PENALĂ NR. 292/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20 martie 2009
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
GREFIER:
- SERVICUL TERITORIAL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 196/PI/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal, se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de apărător ales avocat.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar arătând că în sarcina inculpatului i s-a reținut doar o singură infracțiune de violență, spontană, inculpatul nu face parte din grup infracțional organizat. Mai arată că prin hotărâre se poate dispune interzicerea ca inculpatul să contacteze vreo persoană din grup.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii recurate ca fiind legală și temeinică arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului arătând că este nevinovat.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 196/PI din 16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art.1608aalin.6 s C.P.P.-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- din data de 11.03.2009, inculpatul a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.11 din data de 18.02.2009 al Tribunalului Timiș.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că în privința sa sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602întrucât C.P.P. pentru niciuna din infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală pedeapsa prevăzută de lege nu este închisoarea mai mare de 18 ani.
De asemenea, inculpatul a mai arătat că nu există date din care să rezulte că punerea sa în libertate ar avea ca rezultat săvârșirea de alte infracțiuni. Faptele reținute în sarcina sa, pe care de altfel nu le recunoaște, au fost comise cu mult timp în urmă. Deși organele de urmărire penală au avut tot timpul cunoștință de aceste fapte, în toată această perioadă nu au luat nicio măsură împotriva sa, persoana sa nefiind un pericol social și neexistând indicii că ar putea comite alte fapte de natură penală. În această situație, lăsarea sa în libertate nu ar schimba cu nimic situația în vigoare până în momentul arestării preventive.
Inculpatul a continuat precizând că nu există pericol de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea vreunei părți, martor sau distrugerea unor probe. În lunile scurse de la săvârșirea presupuselor infracțiuni, avea suficient timp să influențeze martorii, părțile sau să distrugă probe. Dacă în toată această perioadă nu i se poate aduce nicio acuză că ar fi comis asemenea fapte, nu există nicio temere că pe viitor ar putea întreprinde asemenea acțiuni.
În consecință, apreciind că sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii, inculpatul a solicitat punerea în libertate provizorie.
Cererea a fost redactată și introdusă de apărător, iar în condițiile prevăzute de art.1607a C.P.P. fost însușită de inculpat la termenul de judecată din 13.03.2009.
În probațiune, instanța a dispus din oficiu atașarea dosarului nr.25/D/P/2008 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța nr.25/D/P/2008 din data de 18.02.2009 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, lipsire de libertate în mod ilegal și șantaj prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art.189 alin.1,2 și 5.Cod Penal și art.194 alin.1 Cod Penal, constând în aceea că începând cu anul 2006 aderat și sprijinit un grup infracțional organizat specializat în săvârșirea unor acte de violență la comandă. În acest sens, la începutul lunii mai 2008, împreună cu un alt membru al grupării infracționale, inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele asupra părții vătămate cu scopul de a le fi achitată o datorie de 4.000 euro, pentru ca la data de 07.05.2008, împreună cu alți membri ai grupării infracționale, inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu bâtele și săbiile asupra părții vătămate, pe care ulterior l-au sechestrat și transportat de la domiciliul său în scopul de a fi plătiți cu suma de 2.000 euro.
În același timp, organele de urmărire penală au solicitat arestarea preventivă a inculpatului, cerere care a fost admisă prin încheierea penală nr.20/CC/19.02.2009 a Tribunalului Timiș. În consecință, pe numele inculpatului a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.11 din data de 19.02.2009 al Tribunalului Timiș.
Potrivit dispozițiilor art.1602alin.1 și 2.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată, în cazul infracțiunilor intenționate, dacă pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar pe de altă parte nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Constatând că sunt îndeplinite, din punct de vedere formal condițiile pentru ca inculpatul să poată beneficia de liberare provizorie sub control judiciar, prin raportare și la prevederile art.7 alin.2 din Legea nr.39/2003, la termenul de judecată din 16.03.2009 instanța a admis în principiu cererea formulată de către numitul.
În consecință, instanța a analizat dacă cererea de liberare provizorie sub control judiciar este întemeiată, raportat la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, precum și la împrejurările concrete în care acestea au fost săvârșite.
Este adevărat faptul că starea de libertate este starea normală a unei persoane. Însă, simpla formulare a unei cereri de liberare provizorie nu este suficientă pentru a justifica punerea în libertate a inculpatului, instanța având obligația să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, astfel încât să existe un echilibru just între interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general al societății de a fi descoperite faptele antisociale și sancționate persoanele responsabile de comiterea acestora.
Sub acest aspect instanța a reținut că, așa cum rezultă din materialul probator existent în dosarul de urmărire penală, rezultă suficiente indicii în legătură cu posibila aderare a inculpatului la un grup infracțional specializat în săvârșirea unor fapte prin folosirea actelor de violență.
Din datele existente în dosarul de urmărire penală se poate trage concluzia că pretinsul grup infracțional este alcătuit din mai multe persoane, fiind evident că pentru constituirea acestuia era necesară, în prealabil, stabilirea unor raporturi de încredere între toți membri, despre care se poate presupune în mod rezonabil că nu au încetat odată cu luarea la cunoștință despre începerea cercetărilor în cauză.
În aceste condiții, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a unuia dintre potențialii membri ai grupului infracțional, în acest moment, ar putea influența în mod negativ desfășurarea urmăririi penale, aceasta nefiind finalizată și presupunând audierea și a altor persoane. În același sens, instanța a constatat că declarațiile inculpatului și ale celorlalți inculpați, date până în momentul de față, sunt contradictorii, prezentând neconcordanțe, astfel că lăsarea inculpatului în arest apare ca fiind o premisă necesară pentru a se asigura aflarea adevărului în cauză și buna desfășurare a procesului penal. Contradictorialitatea acestor declarații lasă să se întrevadă posibilitatea existenței unui pericol de exercitare a unor presiuni asupra persoanelor ce urmează să fie audiate, existând posibilitatea ca inculpatul să încerce contactarea acestora, aspect incompatibil cu necesitatea asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale.
Pentru aceste considerente, apreciind că liberarea provizorie a inculpatului nu este oportună în momentul de față din rațiuni ce țin de necesitatea asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale și a identificării tuturor persoanelor implicate în presupusa activitate infracțională, în temeiul art.1608aalin.6 instanța C.P.P. a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în cauză ca neîntemeiată.
Împotriva încheierii penale nr. 196/PI din 16.03.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- din 11.03.2009 a declarat recurs inculpatul. Recursul nu a fost motivat în scris.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu, Curtea reține următoarele:
Având a analiza cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat,prima instanța a constatat că aceasta este admisibilă în principiu, îndeplinind sub aspect formal condițiile prevăzute. de art. 1606.C.P.P..De asemenea s-a constatat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este însă, neîntemeiată pe fond și a fost respinsă ca atare.
Curtea constată că prima condiție privind temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, prevăzută de art. 1602alin1 este C.P.P. îndeplinită în cauză, deoarece infracțiunile intenționate pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest, sunt pedepsite de lege, cu o pedeapsă ce nu depășește 18 ani. Condiția prevăzută de art. 1602alin 2.C.P.P. nu este insă îndeplinită.
Inculpatul a fot arestat preventiv prin încheierea penală nr. 20/CC/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, starea de arest fiind prelungită ulterior, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat,lipsire de libertate în mod ilegal și șantaj cu impact deosebit pentru ordinea socială și siguranța publică. În plus, există indicii că inculpatul, împreună cu alte persoane, respectiv ceilalți coinculpați, ar fi desfășurat activități care se circumscriu în sfera infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, prin urmare, temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent, înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a liberării provizorii sub control judiciar, putându-se dispune de către instanță în contextul în care arestarea preventivă ca măsură, nu ar mai fi imperios necesară. Cu alte cuvinte, prezervarea ordinii publice ar putea avea loc și cu cercetarea inculpatului în stare de libertate, sub control judiciar.
În speță însă, pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului, nu s-a diminuat într-o asemenea măsură încât să impună înlocuirea măsurii arestării preventive cu liberarea provizorie sub control judiciară. Pericolul pentru ordinea publică fiind încă actual, impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și respingerea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar, ca neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 1602al. 2.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea unor mijloace de probă, sau prin alte asemenea fapte.
Curtea înlătură apărarea inculpatului referitoare la faptul că în cauză nu poate fi vorba despre un grup organizat, deoarece acestea sunt apărări pe fondul cauzei, care pot fi analizate cu privire la încadrarea juridică și stabilirea vinovăției.
Instanța înlătură apărarea inculpatului referitore la faptul că s-ar fi administrat toate probele față de faptele pentru care este cercetat, întrucât administrarea probelor se face pe tot parcursul urmăririi penale, iar față de probatoriul administrat până acum și atitudinea inculpatului, instanța apreciază că lăsarea acestuia în libertate înainte de administrarea tuturor probelor, ar putea avea influențe asupra aflării adevărului, precum și la posibilitatea săvârșirii altor infracțiuni. De asemenea, instanța a avut în vedere și contribuția inculpatului la întreaga activitate infracțională, raportat la faptele pentru care este cercetat, precum și la activitatea celorlalți coinculpați.
Având în vedere toate aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva încheierii penale nr. 196/PI din 16.03.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- din 11.03.2009
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva încheierii penale nr. 196/PI/16.03.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- din 11.03.2009.
În temeiul art. 192 al. 2 cod procedură penală obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2009.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red /24.03.2009
Dact P 2.ex./06.04.2009
Prima inst.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR - - 19.03.2009
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 292/
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva încheierii penale nr. 196/PI/16.03.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- din 11.03.2009.
În temeiul art. 192 al. 2 cod procedură penală obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2009.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Florin Popescu, Codrina Iosana
