Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 354/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALA NR. 354/
Ședința publică din 2 iunie 2008
Instanta compusă din
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar Livia
JUDECĂTORI: - - -
-
GREFIER: -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE- SERVICIUL TERITORIAL CLUJ este reprezentat prin PROCUROR-
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 282 din data de 27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, prin care s-a respins cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpat.
La apelul nominal se prezintă inculpatul în stare de arest, deținut în Arestul IPJ C, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind cereri sau excepții, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale nr. 282 din 27.05.2008 a Tribunalului Cluj ca fiind neteminică și nelegală și în consecință în urma rejudecării să se dispună admiterea cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpat și punerea acestuia în libertate, apreciind că condițiile prev. de art. 1601Cod pr.pen. sunt întrunite în totalitate, respectiv pentru cele două fapte reținute în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există indicii că inculpatul lăsat în libertate s-ar sustrage de la anchetă și că ar încerca influențarea vreunui martor sau a unei părți vătămate. De asemenea, apreciază că se impune admiterea cererii și pentru ca inculpatul să beneficieze de egalitate de tratament având în vedere că inculpatul este cercetat în stare de libertate arătat că inculpatul trebuie să beneficieze de același tratament ca și orice alt cetățean, și nu de unul mai datorită calității de funcționar public pe care a avut-o i s-a invocat inegalitatea de tratament față de, care este cercetat în stare de libertate.
Mai arată că din data de 14 mai 2008 când s-a început urmărirea penală și până în data de 15 mai 2008 când s-a luat măsura arestării preventive față de inculpat, acesta nu a mai luat legătura cu nimeni, iar cu privire la starea de fapt precizează că în data de 13 mai 2008 inculpatul după ce a aflat că există probleme cu dosarele de înmatriculare s-a prezentat la Poliția municipiului C-N, la A și apoi împreună au mers la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj la prim procuror și în urma discuțiilor purtate cu acesta inculpatul a fost escortat la DNA unde a și dat primele declarații și a făcut demersuri pentru a se stabili situația reală a ordinelor de plată.
De asemenea, apreciază că în acest dosar este posibil să se invoce o serie e nulități a actelor de urmărire penală întocmite de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj care trebuia să trimită dosarul la DNA cu data de 13 mai 2008 și nu să continue cercetările.
Consideră că instanța de fond care a fost sesizată cu judecarea cererii s-a substituit într-o instanță de condamnare întrucât nu a analizat situația prin prisma art.1601și urm. Cod pr.pen. iar încheierea nu este motivată în raport de obiectul cererii și aprecieriile se bazează în exclusivitate pe hotărârea de la luarea măsurii arestării preventive.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, arătând că soluția este rezultatul unei judicioase aprecieri a probelor administrate în cauză, iar simpla introducere a cererii nu poate atrage automat admiterea acesteia. Inculpatul a fost arestat preventiv pentru comiterea unor infracțiuni grave, respectiv abuz în serviciu și luare de mită, iar activitatea infracțională a avut ca rezultat cauzarea unui important prejudiciu la bugetul de stat. De asemenea, arată că din adresele emise de Poliția mun. C-N rezultă suspiciunea existenței a încă 23 de dosare de înmatriculare și la dosar există date și indicii că inculpatul în stare de libertate ar încerca zădărnicirea aflării adevărului, în acest sens relevant fiind procesul-verbal încheiat de procurorul care instrumentează cauza din care rezultă că inculpatul refuză să dea declarații.
În concluzie, având în vedere calitatea inculpatului și modul cum a înțeles să procedeze la încălcarea legii, precum și faptul că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au încetat, apreciază că se impune menținerea măsurii arestării preventive și pe viitor.
Totodată, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că a fost prezent când s-a întocmit procesul-verbal de către procuror de caz și că refuzul inculpatului de a da declarația s-a datorat faptului că urma să fie audiat cu privire la aspecte cu privire la care a mai fost audiat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt își susține nevinovăția, solicită admiterea recursului și în consecință cercetarea sa în stare de libertate, obligându-se să respecte toate obligațiile ce i se vor stabili. De asemenea, arată că este intrigrat de motivarea încheierii recurate deoarece aceasta se bazează pe o covorbire telefonică pe care a avut-o cu numitul, dar fără a se reda toată convorbirea și a fost acuzat că a știut că este înregistrat, ceea ce nu corespunde adevărului. Doar la ora 9 a primit un mesaj de la care i-a adus la cunoștință că a fost înregistrat. Mai arată că, nu a avut cunoștință că chitanțele sunt false și nu a avut nici o responsabilitate cu privire la aceste taxe și a avut suspiciuni că sunt nereguli doar când au fost luate dosarele și la prefectură.
CURTEA
Prin încheierea penală nr.282 din data de 27 mai 2008 Tribunalului Cluj în baza art.1608a alin.6 pr.pen. raportat la dispozițiile art.1602pr.pen. s-a respins cererea formulată de inculpatul ca neîntemeiată.
În temeiul art.192 alin.3 din pr.pen. instanța a reținut cheltuielile judiciare în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin cererea înregistrată sub nr.9067 /117/09 noiembrie 2006 pe rolul Tribunalului Cluj, inculpatul, în temeiul dispozițiilor art.1602alin. 1 și următoarele pr.pen. a formulat o cerere de punere în libertate provizorie sub control judiciar întrucât în prezent este arestat preventiv în dosarul nr.43/P/2008 al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul TERITORIAL CLUJ.
În motivarea cererii s-a susținut că sunt îndeplinite condițiile liberării impuse de acest text de lege, atât cele referitoare la cuantumul pedepsei, cât și cele referitoare la persoana inculpatului.
Referitor la cuantumul pedepsei s-a susținut că pedeapsa pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu crearea de avantaj patrimonial incriminată art.132 din Legea nr.78/2000 modificată și completată, este de la 3 ani la 15 ani închisoare iar în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită, incriminată de art.254 alin. 1.pen. rap la art.6 din Legea nr.78/2000, este de la 3 ani la 12 ani închisoare, împrejurare ce permite admiterea cererii atâta timp cât pentru infracțiunile respective condiția referitoare la pedeapsă este îndeplinită.
În ceea ce privește îndeplinirea celorlalte condiții, inculpatul a învederat faptul că s-a prezentat de bună voie în fața organelor de urmărire penală explicând detaliat faptele pentru care este cercetat cât și faptul că în momentul de fată nu există la dosarul cauzei nici un fel de date din care să rezulte intenția acestuia de a săvârși noi infracțiuni care să determine necesitatea menținerii sale în arest preventiv, neavând antecedente penale, nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului sau să influențeze în vreun anumit mod desfășurarea urmăririi penale, prin influențarea părților vătămate, martori. (3-5)
Examinând cererea formulată de inculpat, în raport cu actele si lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut următoarele:
Cererea de liberare provizorie sub control judiciar introdusă de apărător trebuie sa fie însușită, potrivit dispozițiilor art.1607alin.2 pr.pen. de către inculpat iar declarația acestuia se consemnează pe cerere după care poate fi soluționată numai după ascultarea inculpatului, conform dispozițiilor art.1608pr.pen. aspect procedural ce a fost îndeplinit la termenul de judecată din data de 27 mai 2008.(5)
Prin încheierea penală nr.29/15 mai 2008 Tribunalului Clujs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului în temeiul art.148 lit.f, art.1491pr.pen. pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 15 mai 2008 și până la 12 iunie 2008, apreciindu-se că în cauză există indicii temeinice care confirmă presupunerea rezonabilă că acesta a comis faptele reținute în sarcina sa, fiind îndeplinită cerința prev. de art.143 pr.pen. cât și faptul că sunt îndeplinite și cerințele art.148 lit.f pr.pen. în sensul că pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultând din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din modul și mijloacele de comitere a acestora și de împrejurările în care a fost comisă, soluție ce a fost menținută ca urmare a respingerii ca nefondat a recursului promovate de acest inculpat prin încheierea penală nr.34/20 mai 2008 pronunțată în dosarul penal nr- al Curții de APEL CLUJ.
În sarcina acestui inculpat s-a reținut că acesta, în calitatea sa de funcționar public, având funcția de agent șef de poliție, angajat al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C, cu atribuții în înregistrarea și verificarea dosarelor de înmatriculare, a primit în cursul lunii martie 2008, în mod repetat sumele de 20.000 euro și respectiv 15.000 lei de la învinuitul pentru a îndeplini acte contrare atribuțiilor sale sau de a nu îndeplini actele potrivit atribuțiilor sale, procedând la înmatriculare unui număr de 6 vehicule fără plata taxei speciale în cuantumul prevăzut de lege.
Dispozițiile art.1602din Codul d e procedură penală cuprind atât condițiile ce trebuie realizate pentru a se dispune liberarea provizorie, cât și condițiile privind comportamentul învinuitului sau inculpatului pe durata luării acestei masuri procesuale.
Prima categorie de condiții se referă la stadiul desfășurării procesului penal, natura și gravitatea infracțiunilor comise, comportamentul inculpatului înainte de declanșarea procesului penal și perspectiva acestui comportament după declanșarea procesului penal.
În speța de față, în ceea ce privește prima condiție, așa cum s-a putut observa, procesul penal a fost declanșat, există și alți inculpați în cauză și împotriva acestora s-a dispus luarea măsurii arestării preventive.
Cea de a doua condiție, ce trebuie îndeplinită cumulativ cu prima, impune ca infracțiunile să fi fost comise din culpă, iar in cazul infracțiunilor intenționate legiuitorul să prevadă pedeapsa închisorii care să nu depășească 18 (optsprezece ani). Pentru a fi constatată această condiție, organele judiciare vor avea În considerare maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea sau infracțiunile ce fac obiectul cauzei.
În final cea de a treia condiție ce trebuie realizată cumulativ cu celelalte două, anterior expuse, pentru a se putea dispune liberarea provizorie sub control judiciar, se are in vedere comportamentul inculpatului înainte de declanșarea procesului penal și după liberarea provizorie a acestuia.
Examinând actele de urmărire penală, s-a constatat că față de inculpatul există indicii temeinice privind presupunerea rezonabilă că ar fi comis infracțiunile: de abuz în serviciu contra intereselor publice cu crearea de avantaj patrimonial incriminată art.132 din Legea nr.78/2000 modificată și completată și de luare de mită, incriminată de art.254 alin. 1.pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000.
Procedând la verificarea limitelor de pedeapsă a infracțiunilor anterior menționate, tribunalul a reținut că pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu crearea de avantaj patrimonial incriminată art.132 din Legea nr. 78/2000 modificată și completată, este cuprinsă între 3 ani și 15 ani închisoare iar în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită, incriminată de art.254 alin. 1.pen. rap la art.6 din Legea nr.78/2000, este cuprinsă între 3 ani și 12 ani închisoare.
Legiuitorul stipulează în mod clar și fără echivoc că este imperios necesară îndeplinirea condițiilor cerute de art.1602din Codul d e procedură penală, însă liberarea este, facultativă pentru instanță, care o va dispune și în raport cu celelalte elemente privind temeinicia cererii.
În acest sens, din ansamblul actelor existente la dosar rezultă fără dubiu că există pericolul ca liber fiind inculpatul, chiar dacă formal ar fi fost admisibilă cererea sa, să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, ori să altereze unele mijloace de probă.
De asemenea invocarea lipsei antecedentelor penale de către inculpat în susținerea cererii sale nu poate fi privită izolat și să se aprecieze că aceasta singură ar putea constitui un temei suficient pentru punerea acestuia în libertate, deoarece admiterea unei astfel de cereri este lăsată la aprecierea judecătorului care trebuie sa aibă în vedere complexitatea dosarului și a faptelor care fac obiectul acestuia, rezultând în speța de față ca inculpatul este cercetat alături de un alt inculpat pentru infracțiuni pedepsite cu închisoare de la 3 ani la 15 ani, ceea ce reliefează un pericol social sporit al faptelor și făptuitorilor.
Faptul ca inculpatul nu este recidivist, sau că nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să comită alte infracțiuni, nu trebuie să conducă automat la concluzia ca cererea de liberare provizorie sub control judiciar este admisibilă.
Din conținutul dispozițiilor legale ce reglementează liberarea provizorie rezultă că aceasta reprezintă un beneficiu acordat de lege inculpatului și are un caracter facultativ, acordarea ei fiind lăsată la aprecierea judecătorului.
Aceste date, respectiv elementele care configurează amploarea participării infracționale a celor doi inculpați, îngreunarea administrării probelor și aflării adevărului, gravitatea urmărilor patrimoniale pentru bugetul statului și cooperarea organizată cu alți participanți în comiterea faptelor creează temerea că inculpatul, în stare de libertate, s-ar putea comporta în același sens, al împiedicării aflării adevărului, al încercării de a influența martori ale căror depoziții, în faza de urmărire penală, sunt relevante pentru fapte reținute în sarcina acestuia.
Este de necontestat faptul că inculpatul este funcționar public cu statut special, agent șef de poliție în cadrul unei instituții aflat în subordinea Prefecturii, care așadar este reprezentant al acestei autorități, ce se bucură de prestigiul acestei funcții iar comiterea faptelor de corupție sau în directă legătură cu infracțiuni de corupție de către o persoană având astfel de calitate este de natură a știrbi grav încrederea populației în autoritate. In acest sens sunt soluțiile Curții Europene a Drepturilor Omului, prin hotărârile pronunțate statuându-se în mod constant că infracțiuni de genul celor pentru care se efectuează cercetări în prezenta cauză, comise de către subiecți speciali datorită funcției avute justifică și reclamă luarea măsurilor preventive.
Ca urmare, în contextul întăririi atitudinii de combatere a corupției de către oficialități, manifestarea de clemență din partea instanțelor judecătorești, față de cei prinși, ar echivala cu un act de injustiție socială.
Or, asemenea fapte, neurmate de o riposta ferma a societății ar întreține climatul infracțional și implicit ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Având în vedere numărul de inculpați și gravitatea infracțiunilor pentru care aceștia sunt cercetați, împrejurarea că, urmează a fi audiați martori care au perceput direct activitatea infracțională a inculpatului și există temerea că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului (având în vedere conținutul convorbirii telefonice avută între inculpat și făptuitorul la data de 13 mai 2008 din care reiese fără echivoc că între cei doi există o înțelegere în ceea ce privește zădărnicirea aflării adevărului prin comunicarea de către respectivul făptuitor, inculpatului că la ultima lor întâlnire a avut asupra sa mijloace de înregistrare ambientală însă a comunicat organelor de urmărire penală varianta prezentată de inculpat), tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art.1608a alin.6 pr.pen. raportat la dispozițiile art.1602pr.pen. a respins cererea formulată de inculpatul, ca neîntemeiată.
În temeiul art.192 alin.3 din pr.pen. instanța a reținut cheltuielile judiciare în sarcina statului, având în vedere faptul că dispozițiile art.191 și art.192 pct.1, 2 și 3.pr.pen. se referă la o soluție finală în cauză, iar cheltuielile finale generate de procesul în curs se vor stabili cu ocazia pronunțării unei soluții definitive în cauză.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termen legal inculpatul, solicitând admiterea recursului, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că cerințele art.160/1 pr.pen. sunt întrunite în totalitate.
S-a invocat faptul că instanța de fond nu ar fi analizat cererea inculpatului prin prisma prevederilor legale, ci s-a substituit unei instanțe de condamnare.
S-a arătat că inculpatul trebuie să beneficieze de același tratament ca și orice alt cetățean, și nu de unul mai datorită calității de funcționar public pe care a avut-o i s-a invocat inegalitatea de tratament față de, care este cercetat în stare de libertate.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, conform prevederilor art.385/14 pr.pen. curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, potrivit prevederilor art.160/2 alin.1 pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
2 al art.160/2 pr.pen. reglementează cazurile în care nu se acordă liberarea provizorie sub control judiciar, acestea fiind cele în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În situația în care instanța constată că nu există niciunul din cazurile de la alin.2 al art.160/2 pr.pen. și că cererea întrunește cerințele de la art.160/2 alin.1 pr.pen. instanța nu admite automat cererea de liberare provizorie, ci analizează dacă aceasta este întemeiată, conform art.160/8a alin.2 pr.pen, care dispune căinstanța admite cererea atunci când constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată.
Curtea constată că cererea inculpatului nu este fondată și în mod corect a fost respinsă de către instanța de fond.
În cauză există indicii temeinice și chiar probe care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul recurent ar fi comis infracțiunile pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv abuz în serviciu contra intereselor publice cu crearea de avantaj patrimonial prev.de art.132 din Legea nr.78/2000 modificată și completată și luare de mită, prev.de art.254 alin. 1.pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000.
Inculpatul este agent șef de poliție în cadrul unei instituții aflată în subordinea Prefecturii, calitate în care se pare că ar fi primit de la mai multe persoane sume reprezentând J din taxa de primă înmatriculare datorată pentru autovehicule, iar la dosarul de înmatriculare ar fi acceptat să fie depuse ordine de plată false, în care era atestată plata întregii sume datorate cu titlul arătat.
Adresa privind starea în Trezorerie a sumelor din ordinele de plată emise de SC SRL, SC SRL, SRL, atestă faptul că sumele menționate acolo nu figurează ca fiind încasate în Trezorerie.
Lăsarea în libertate a unei persoane despre care se poate presupune în mod rezonabil că ar fi comis astfel de fapte este de natură a afecta profund încrederea populației în autorități, de a întreține climatul infracțional și de a crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
În cazul concret între interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general de protejare a încrederii populației în autorități și de asigurare a bunei desfășurări a procesului penal, primează interesul general.
Susținerea că inculpatul trebuie să beneficieze de același tratament ca și orice alt cetățean, și nu de unul mai datorită calității de funcționar public pe care a avut-o nu poate fi primită, câtă vreme nu orice cetățean poate primi mită, ci doar acela care exercită o însărcinare în cadrul unei persoane juridice. există așadar între cetățeanul de rând și funcționar.
De asemenea susținerea că instanța de fond nu a motivat hotărârea, nereferindu-se la cererea formulată, ci substituindu-se unei instanțe de condamnare nu poate fi primită, instanța de fond limitându-se la a indica motivele care justifică privarea de liberate și nu liberarea inculpatului, fără a face aprecieri cu privire la vinovăția ori nevinovăția inculpatului.
În mod corect a reținut prima instanță că simpla lipsă a antecedentelor penale, coroborată cu întrunirea formală a cerințelor privind categoria de infracțiuni și limitele de pedeapsă nu îl îndreptățește pe inculpat să beneficieze automat de liberare provizorie sub control judiciar.
Ca urmare în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 24 septembrie 1964, aflat în prezent în Arestul C, împotriva încheierii penale nr.282 din 27 mai 2008 Tribunalului Cluj.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 24 septembrie 1964, aflat în prezent în Arestul C, împotriva încheierii penale nr.282 din 27 mai 2008 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - -
Red.//
17.06.2008 - 3 ex.
Jud.fond.
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Ioana Cristina Morar Livia
