Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 351/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 351/R/2008
Ședința publică din 2 iunie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar Livia
JUDECĂTORI: - - -
-
GREFIER: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR: -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de petenții R și R împotriva sentinței penale nr.200 din data de 7.04.2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect plângerea împotriva rezoluției procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petenții R și R asistați de apărătorul ales, av. și intimatul R asistat de apărătorul ales, av..
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al petenților susține concluzile scrise și în esență solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei la Judecătoria Vișeu d Sus pentru competentă soluționare.
În susținerea recursului arătă că prin ordonanța din 30.10.2007 din dosarul 156/P/2007 s-a dispus recalificarea faptei din infracțiunea prev.de art.176 lit.b pen. în infracțiunea prev.de art.180 alin.2 pen. iar prin ordonanța din 2.11.2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului R sub aspectul infracțiunii de lovire prev.de art.180 alin.2 pen. pentru care competența de soluționare revine judecătoriei și nu tribunalului.
Apărătorul făptuitorului solicită în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod pr.pen. respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca fiind temeinică și legală, precum și a soluției de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului R, adoptate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș. Apreciază că Tribunalul Maramureșa fost legal sesizat cu judecarea cauzei și Curtea de APEL CLUJ cu soluționarea recursului.
De asemenea, solicită obligarea petenților la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 6.697 lei, conform chitanței depuse la dosar.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de petenți ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, arătând că în mod corect a fost sesizat Tribunalul Maramureș având în vedere că în cauză s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav. De asemenea, și în ce privește fondul cauzei apreciază că soluțiile sunt temeinice și legale raportat la probațiunea administrată în cauză.
CURTEA
Prin sentința penală nr.200 din data de 7 aprilie 2008 Tribunalului Maramureșs -a respins în temeiul art.278/1 alin.8 lit.a pr.pen. ca nefondată plângerea petenților R și R împotriva rezoluției nr.156/P/2007 din 2.11.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
În temeiul art. 192 alin. 2. pr. pen. instanța a obligat pe fiecare petent la plata a câte 30 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că prin plângerea înregistrată petenții R și R au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună "desființarea rezoluțiilor procurorului și redeschiderea urmăririi penale în vederea completării prin reaudierea temeinică a tuturor persoanelor implicate și confruntarea acestora pentru înlăturarea contradicțiilor existente".
Trecând la soluționarea cauzei în baza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin rezoluția din 02 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 156/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureșs -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului R pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal și neînceperea urmăririi penale față de numiții R și R pentru art. 220 Cod penal și art. 217 Cod penal.
Pentru a dispune această soluție, procurorul a reținut că învinuitul Raf ost cercetat pentru comiterea la 10.05.2007 a infracțiunii prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 176 lit. b din același cod, săvârșită prin aceea că la data calendaristică mai sus amintită a lovit cu lama unei securi pe părțile vătămate R și R, cauzându-le acestora leziuni corporale vindecabile în 8-9 zile și respectiv 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Urmărirea penală a stabilit că părțile vătămate însoțite de câteva persoane (toți înarmați) au venit pe un teren al învinuitului, cerându-i socoteală acestuia în privința înstrăinării unui imobil către numita. In atari condiții, după ce le-a cerut să nu se apropie și să părăsească proprietatea sa, văzând că ambele părți vătămate la el în armate, temându-se să nu fie molestat și dorind să le sperie, învinuitul a îndreptat lama securii în direcția lor, atingându-le.
Apreciindu-se că lipsește intenția suprimării vieții prin ordonanța din 30.10.2007 s-a dispus în baza art. 238 din Codul d e procedură penală recalificarea faptei învinuitului R din infracțiunea prevăzută de art. 176 lit. b Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Părțile vătămate au solicitat tragerea la răspundere penală a învinuitului, indiferent de calificarea juridică stabilită de anchetă în sarcina acestuia, deci chiar și pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 din Codul penal.
Cercetările întreprinse au stabilit însă că sunt incidente prevederile art. 44 Cod penal, învinuitul R fiind în legitimă apărare pentru aspectele deja enunțate anterior.
Împotriva rezoluției menționate, petenții au formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, plângere respinsă prin rezoluția din 26 noiembrie 2007 în dosarul nr. - a aceluiași parchet.
Analizând soluția procurorului prin prisma actelor și lucrărilor existente, instanța a apreciat că rezoluția atacată este temeinică și legală, precum și ordonanța de schimbare a încadrării juridice, care este criticată.
În primul rând, schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 176 lit. d Cod penal rap. la art. 20 Cod penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal este corectă, câtă vreme din probațiunea administrată în cauză nu s-a putut reține forma de vinovăție a intenției specifică primei infracțiuni.
In acest sens, în mod judicios procurorul a reținut inexistența unei lovituri de intensitate, leziunile crea te părților vătămate nefiind primejdioase pentru viață, numărul de îngrijiri medicale necesare vindecării fiind redus.
De asemenea, în mod temeinic a fost reținută în cauză incidența art.44 Cod penal, din declarațiile martorilor și a rezultat că persoana vătămată R avea asupra sa o secure și s-a îndreptat spre învinuit pentru a-l lovi cu obiectul respectiv. Din acest punct de vedere, exista în acel moment un atac material direct și injust asupra învinuitului R, iar dacă acesta a ripostat, folosind la rândul său un obiect similar, se poate aprecia că învinuitul s-a aflat în legitimă apărare.
Pentru toate considerentele de mai sus, plângerea petenților este neîntemeiată și a fost respinsă în consecință.
În temeiul art. 192 alin. 2. pr. pen. instanța a obligat pe fiecare petent la plata a câte 30 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs în termen legal petenții R și R, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei la Judecătoria Vișeu d Sus pentru competentă soluționare.
În motivarea recursului s-a arătat că prin ordonanța din 30.10.2007 din dosarul 156/P/2007 s-a dispus recalificarea faptei din infracțiunea prev.de art.176 lit.b pen. în infracțiunea prev.de art.180 alin.2 pen. iar prin ordonanța din 2.11.2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului R sub aspectul infracțiunii de lovire prev.de art.180 alin.2 pen. pentru care competența de soluționare revine judecătoriei.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 pr.pen. curtea constată că recursul este fondat și îl va admite pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că plângerea petenților R și R este îndreptată împotriva rezoluției din 02 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 156/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului R pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal și neînceperea urmăririi penale față de numiții R și R pentru art. 220 Cod penal și art. 217 Cod penal.
Potrivit prevederilor art.278/1 alin.1 pr.pen. competența de soluționare a plângerii împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de scoatere sau neîncepere a urmăririi penale revine judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.
Pentru toate infracțiunile menționate mai sus pentru care s-au efectuat cercetări în dosarul nr.156/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, competența de soluționare în primă instanță revine judecătoriei.
Ca urmare, constatând că în cauză au fost încălcate regulile referitoare la competență, fapt ce atrage sancțiunea nulității absolute conform prevederilor art.197 alin.2 pr.pen. curtea urmează a admite în temeiul art. 38515pct.2 lit.c proc.pen. recursurile declarate de petenții R și R împotriva sentinței penale nr.200 din 7.04.2008 a Tribunalului Maramureș, pe care o va casa în întregime și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, Judecătoria Vișeu d S u
Având în vedere soluția dată în recurs, curtea va respinge în temeiul art.193 pr.pen. cererea făptuitorului R de acordare a cheltuielilor judiciare în recurs în sumă de 6.697 lei.
În baza art.192 alin.3 proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.2 lit.c proc.pen. admite recursurile declarate de petenții R și R împotriva sentinței penale nr.200 din 7.04.2008 a Tribunalului Maramureș, pe care o casează în întregime și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, Judecătoria Vișeu d S u
Respinge cererea făptuitorului R de acordare a cheltuielilor judiciare în sumă de 6.697 lei.
În baza art.192 alin.3 proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red./
09.06.2008 - 3 ex.
Jud.fond.
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Ioana Cristina Morar Livia
