Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 416/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 416/R/2009
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar Valentin
JUDECĂTORI: - - -
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii penale din data de 9 iunie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpații fiind trimiși în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev.de art.257 penal coroborat cu art.6 din Legea 78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 penal și cu aplic.art.37 lit.a penal în ceea ce o privește pe inculpata și cu aplicarea art.37 lit.b penal în ceea ce îl privește pe inculpatul, cauza având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpata aflată în stare de arest asistată de apărător desemnat din oficiu, av. în substituirea av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av. în substituirea av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpaților și, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c pr.pen. admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțate de instanța de fond și rejudecând cauza să se dispună, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond iar în subsidiar, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. admiterea recursului cu consecința admiterii cererii de liberare sub control judiciar. Astfel, în privința cererii principale, arată că instanța de fond nu a motivat hotărârea, acest aspect rezultând din faptul că instanța a fost sesizată cu două cereri de liberare sub control judiciar, cereri pe care trebuia să le analizez distinct cu raportare la fiecare inculpat în parte și nu în bloc. Motivarea soluției de respingere este concentrată într-o singură frază și anume că " durata de 6 luni de arest nu este temei al înlocuirii măsurii arestului preventiv, aceasta având relevanță doar referitor la încetarea de drept a măsurii " Consideră că instanța s-a aflat într-o eroare gravă de fapt în privința deosebirii instituțiilor. Pe lângă această motivare instanța a considerat că menținerea inculpaților în arest este justificată pentru că s-a încercat transmiterea unui telefon mobil inculpatei care justifică presupunerea că aceștia încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențare de martori. Ori, această afirmație încalcă toate principiile ce obligă dovedirea de către organul de urmărire penală a existenței unor probe nu doar supoziții pe care inculpații nu au cum să le combată efectiv. Se susține că urmează a fi audiat martorul cheie iar inculpații trebuie ținuți în arest pentru a nu-l influența. Această susținere ar fi echivalentă cu raționamentul invers, respectiv cel că dacă martorul principal nu ar fi fost eliberat din penitenciar atunci inculpații ar trebui eliberați de urgență pentru a nu avea ocazia să-l influențeze. Imposibilitatea zădărnicirii aflării adevărului rezidă și din faptul că urmărirea penală este finalizată, instanța este deja sesizată, poziția inculpaților a fost și ea luată, probațiunea a fost în cea mai M parte discutată și administrată deja. Raportat la săvârșirea de noi infracțiuni consideră că acest risc nu trebuie privit doar exclusiv cu raportare la antecedentele penale ale inculpaților deoarece legea nu exceptă persoanele cu recidivă de la clemența unei liberări sub control judiciar. Pe de altă parte, CEDO a statuat că persistența motivelor plauzibile de a bănui o persoană că ar fi comis o infracțiune nu este suficientă, fiind necesar a se analiza situația personală a inculpaților și particularitățile cauzei în detaliu. Obligația de a analiza fapta în detaliu nu a fost îndeplinită ținând seama de faptul că inculpata a acuzat simptome de insomnie, depresie, tendințe de suicid, aspecte la care instanța nu a făcut referire. de a nu se prezenta la proces este inexistent deoarece în cazul liberării provizorii, legea instituie anumite obligații a căror nerespectare atrage revocarea liberării și rearestarea inculpaților. Solicită a se avea în vedere și starea de sănătate a inculpatului care a suferit un infarct în penitenciar. Cu onorar din.
Reprezentanta DNA - Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate cu constatarea că toate criticile aduse sunt neîntemeiate raportat la considerentele hotărârii. Instanța de fond, în mod corect a făcut o analiză a temeiniciei și a ajuns la justa concluzie că cererile inculpaților sunt neîntemeiate. Cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpații și, având pe rând ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA
Prin încheierea penală din 9 iunie 2009 a Tribunalului Maramureș, în temeiul art. 3002.pr.pen. raportat la art. 160 pr.pen. s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, CNP -, fiul lui și, născut la data de 29.12.1968 în Tg. L, jud. M, în prezent aflat în Penitenciarul Baia Mare;, CNP -, fiica lui și, născută la data de 28.04.1962 în B M, jud. M, în prezent aflată în Penitenciarul Baia Mare și, CNP -, fiul lui și, născut la data de 30.08.1960 în comuna, jud. M, în prezent aflat în Penitenciarul Baia Mare, măsură care a fost menținută pentru următoarele 60 de zile.
S-au respins, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpații și.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la termenul de judecată din data de 09 iunie 2009, în temeiul art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală, instanța a pus în discuție din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, și.
Inculpații și au formulat, prin apărător, și o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, instanța a constatat că motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri față de inculpați subzistă și în prezent.
Cu privire la inculpații și, instanța a reținut că sunt în continuare incidente dispozițiile art. 148 lit. b,c,d și f Cod procedură penală, iar în cazul inculpatei a dispozițiilor art. 148 lit. c,d și f Cod procedură penală, respectiv există date, rezultate în principal din interceptările convorbirilor telefonice ale inculpaților, care justifică presupunerea că aceștia încearcă să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului prin influențarea martorilor, că pregătesc săvârșirea de noi infracțiuni și se presupune că au săvârșit o nouă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată sunt pedepsite de lege cu închisoare mai M de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă atât din natura infracțiunilor reținute în actul de inculpare cât și din comportamentul lor ulterior declanșării cercetărilor constând în încercarea de a zădărnici aflarea adevărului, astfel încât există motive temeinice pentru a crede în necesitatea de a-i împiedica să comită eventuale alte fapte prevăzute de legea penală, privarea acestora de libertate fiind conformă cu principiul instituit prin art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Și apoi, în cauză inculpații sunt cercetați pentru comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, gravitate rezultând nu numai din caracterul al sancționării de către legea penală, dar și din aceea că astfel de fapte aduc o gravă atingere unor instituții esențiale ale statului.
De altfel, în contextul în care probațiunea nu a fost finalizată este evident că se impune menținerea arestării deoarece de la data la care inculpații au fost arestați și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi care să justifice punerea în libertate a acestora. Și apoi, pericolul social avut în vedere de instanță la luarea măsurii arestării față de inculpați nu s-a diminuat și evident, durata arestării preventive, raportat la natura faptelor presupuse a fi comise de învinuit și complexitatea cauzei conduc la aprecierea că aceasta se află în limite rezonabil circumscrise cazului dedus judecății.
În ceea ce privește cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și, instanța le-a respins ca nefondate, apreciind în raport de dispozițiile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală că această măsură a fost dispusă cu respectarea tuturor prevederilor legale incidente și nu au intervenit modificări ale temeiurilor care au determinat luarea acestor măsuri.
Împotriva încheierii menționate au declarat recurs în termen inculpații și.
În memoriul depus la dosar, s-a criticat încheierea atacată sub aspectul nemotivării, arătându-se că instanța a fost sesizată cu două cereri de liberare sub control judiciar, pe care trebuia să le analizeze distinct, cu raportare la fiecare inculpat în parte.
S-a mai precizat că motivarea soluției de respingere conform căreia durata de 6 luni de arest nu reprezintă un temei al înlocuirii arestării preventive, dovedește că instanța s-a aflat într-o gravă eroare, deoarece motivarea este specifică înlocuirii măsurii arestării preventive și nu cererii de liberare sub control judiciar.
Sub aspectul zădărnicirii aflării adevărului, s-a menționat că transmiterea unui telefon mobil inculpatei în arestul poliției, nu este dovedită, mai ales că inculpatul și coinculpatul sunt soț-soție și prin acest fapt au încercat să țină legătura intre ei.
În cele din urmă, au criticat încheierea atacată indicând că nu există riscul săvârșirii de noi infracțiuni, și nici acela de a nu se prezenta la proces dacă inculpații ar fi fost liberați provizoriu.
Examinând încheierea atacată, din perspectiva motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic, prima instanță a reținut că inculpații recurenți au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de trafic de influență prev.de art.257 pen. rap.la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplic.art.43 al.2 și art.37 lit.b pen. constând în aceea că în perioada august - octombrie 2008, se presupune că împreună cu numitul (deținut în Penitenciarul Baia Mare ) au pretins suma de 11.000 euro de la deținutul și i-au promis că prin influența pe care o au asupra funcționarilor de la penitenciar, a comisiei de liberare condiționată din cadrul acestei unități de detenție și a procurorilor, îi va determina pe cei dintâi să îl scoată la muncă, iar pe celelalte persoane indicate le va determina să obțină liberarea sa condiționată.
De asemenea, s-a mai reținut și faptul că există date în sensul că inculpata pregătește comiterea de noi infracțiuni de același gen, se presupune că a comis cu intenție o nouă infracțiune, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care a fost arestată preventiv este închisoare mai M de 4 ani și lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Susținerea recurenților că încheierea prin care prima instanță s-a pronunțat asupra cererilor de liberare provizorie sub control judiciar este nemotivată, nu corespunde realității, pentru că s-a motivat că unul dintre cazurile de arestare îl reprezintă art.148 al.1 lit.b pr.pen. constând în existența datelor ce denotă că inculpații încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor, împrejurare care conform art.160/2 al.2 pr.pen. împiedică acordarea liberării provizorii sub control judiciar.
Referirile din motivare legate de pericolul public al lăsării în libertate al inculpaților și la durata arestării preventive, reprezintă contraargumente la motivele invocate în susținerea cererilor de liberare provizorie, invocate de apărătorul inculpatului.
Afirmația recurenților că încercarea de transmitere a telefonului mobil în arest s-a făcut doar pentru a se ține legătura între membrii familiei nu este temeinică deoarece încercarea de a introduce în arest mijloace de comunicare este interzisă, prin urmare inculpații nu se pot prevala de nici o justificare a comportamentului lor.
În același timp, încercarea de zădărnicire a aflării adevărului rezultă din convorbirile telefonice interceptate, iar susținerea inculpatului recurent că a luat legătura cu o persoană din dosar doar pentru a-i spune să fie corectă în declarație, nu poate fi primită.
Starea de sănătate a inculpatei care a acuzat simptome de insomnie, depresie și susține că a manifestat tendințe de suicid, nu constituie un caz de acordare a liberării provizorii și nu poate justifica admiterea cererii cu încălcarea dispozițiilor legale care prevăd ipotezele în care nu se poate acorda liberarea provizorie.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatii și, aflați in prezent in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 9 iunie 2009 a Tribunalului Maramureș, privind cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C, suma de câte 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
în semnează grefier șef secție
RED.VC/MB
30.06.09/5 ex.
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Ioana Cristina Morar Valentin
