Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 418/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 418/R/2009
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar Valentin
JUDECĂTORI: - - -
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii penale din data de 9 iunie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpații fiind trimiși în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev.de art.257 penal coroborat cu art.6 din Legea 78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 penal și cu aplic.art.37 lit.a penal în ceea ce o privește pe inculpata și cu aplicarea art.37 lit.b penal în ceea ce îl privește pe inculpatul, cauza având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpata aflată în stare de arest asistată de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebați fiind, inculpații și învederează instanței că-și mențin recursurile declarate și că sunt de acord cu apărătorii desemnați din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatei, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând cauza să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpaților iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Astfel, având în vedere disp.art.300/2 și art.160/b pr.pen. apreciază că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpaților au încetat, ele nu mai subzistă în prezent și impun în continuare cercetarea în stare de libertate cu atât mai mult cu cât alte temeiuri noi nu au apărut. Din actele dosarului nu rezultă că inculpata ar săvârși noi infracțiuni, ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau ar influența părțile dacă ar fi cercetată în stare de libertate. Cu onorar din.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând cauza să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpaților iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Astfel, în acest moment, indiciile trebuie să fie probe ori, consideră că inculpatul este ținut nelegal în stare de arest deoarece probele nu au apărut la instanță rămânând doar indicii. Referitor la cererea subsidiară, consideră că scopul procesului penal poate fi atins și prin luarea acestei măsuri cu atât mai mult cu cât ceilalți inculpați, pentru infracțiuni similare, sunt cercetați în stare de libertate. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. Consideră că Tribunalul Maramureșa apreciat corect asupra temeiurilor de arestare, inculpații prezentând pericol pentru ordinea publică. De asemenea, termenul rezonabil trebuie apreciat de la o cauză la alta, criticile aduse nefiind întemeiate.
Inculpatul, ultimul cuvânt, susține că la dosar nu sunt probe. Arată că nu a amenințat pe nimeni și nu a luat legătura cu nici una din părți.
Inculpata, ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA
Prin încheierea din 9 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în temeiul art. 3002.pr.pen. raportat la art. 160 Cod procedură penală, s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, CNP -, fiul lui și, născut la data de 29.12.1968 în Tg. L, jud. M, în prezent aflat în Penitenciarul Baia Mare;, CNP -, fiica lui și, născută la data de 28.04.1962 în B M, jud. M, în prezent aflată în Penitenciarul Baia Mare și, CNP -, fiul lui și, născut la data de 30.08.1960 în comuna, jud. M, în prezent aflat în Penitenciarul Baia Mare, măsură pe care a menținut-o pentru următoarele 60 de zile.
S-a respins, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpații și.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, la termenul de judecată din data de 09 iunie 2009, în temeiul art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală, instanța a pus în discuție din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, și.
Inculpații și au formulat, prin apărător, și o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, instanța a constatat că motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri față de inculpați subzistă și în prezent.
Cu privire la inculpații și, instanța a reținut că sunt în continuare incidente dispozițiile art. 148 lit. b,c,d și f Cod procedură penală, iar în cazul inculpatei a dispozițiilor art. 148 lit. c,d și f Cod procedură penală, respectiv există date, rezultate în principal din interceptările convorbirilor telefonice ale inculpaților, care justifică presupunerea că aceștia încearcă să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului prin influențarea martorilor, că pregătesc săvârșirea de noi infracțiuni și se presupune că au săvârșit o nouă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată sunt pedepsite de lege cu închisoare mai M de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă atât din natura infracțiunilor reținute în actul de inculpare cât și din comportamentul lor ulterior declanșării cercetărilor constând în încercarea de a zădărnici aflarea adevărului, astfel încât există motive temeinice pentru a crede în necesitatea de a-i împiedica să comită eventuale alte fapte prevăzute de legea penală, privarea acestora de libertate fiind conformă cu principiul instituit prin art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Și apoi, în cauză inculpații sunt cercetați pentru comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, gravitate rezultând nu numai din caracterul al sancționării de către legea penală, dar și din aceea că astfel de fapte aduc o gravă atingere unor instituții esențiale ale statului.
De altfel, în contextul în care probațiunea nu a fost finalizată este evident că se impune menținerea arestării deoarece de la data la care inculpații au fost arestați și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi care să justifice punerea în libertate a acestora. Și apoi, pericolul social avut în vedere de instanță la luarea măsurii arestării față de inculpați nu s-a diminuat și evident, durata arestării preventive, raportat la natura faptelor presupuse a fi comise de învinuit și complexitatea cauzei conduc la aprecierea că aceasta se află în limite rezonabil circumscrise cazului dedus judecății.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul legal inculpații și
În motivarea recursului inculpatei se arată că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatei au încetat, ele nu mai subzistă în prezent și impun în continuare cercetarea în stare de libertate cu atât mai mult cu cât alte temeiuri noi nu au apărut. Din actele dosarului nu rezultă că inculpata ar săvârși noi infracțiuni, ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau ar influența părțile dacă ar fi cercetată în stare de libertate.
Ca atare se solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând cauza să se dispunăîn principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpaților iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În motivarea recursului inculpatului se arată că în acest moment, indiciile trebuie să fie probe ori și că este ținut nelegal în stare de arest deoarece probele nu au apărut la instanță rămânând doar indicii. Referitor la cererea subsidiară, consideră că scopul procesului penal poate fi atins și prin luarea acestei măsuri cu atât mai mult cu cât ceilalți inculpați, pentru infracțiuni similare, sunt cercetați în stare de libertate.
Ca atare se solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând cauza să se dispunăîn principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
Din examinarea dosarului de fond aflat pe rolul Tribunalului Maramureș rezultă că, inculpații au fost trimiși în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev.de art.257 penal coroborat cu art.6 din Legea 78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 penal și cu aplic.art.37 lit.a penal în ceea ce o privește pe inculpata și cu aplicarea art.37 lit.b penal în ceea ce îl privește pe uinculpatul, luându-se încă din faza de urmărire penală măsura arestării preventive a acestora.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că faptele pentru care sunt cercetați inculpații prevăd pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpaților, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Sunt în continuare incidente și dispozițiile art. 148 lit. b,c, Cod procedură penală, pentru inculpatul, iar în cazul inculpatei a dispozițiilor art. 148 lit. c, Cod procedură penală, respectiv există date, rezultate în principal din interceptările convorbirilor telefonice ale inculpaților, care justifică presupunerea că aceștia au încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului prin influențarea martorilor, că pregătesc săvârșirea de noi infracțiuni și se presupune că au săvârșit o nouă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani.
Instanța de fond în mod corect a apreciat în contextul în care probațiunea nu a fost finalizată, că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpaților se impune în baza art. 3002raportat la art. 160bCod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acestora, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acestora în libertate.
Referitor la existența anumitor anumitor împrejurări sau circumstanțe de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpaților -respectiv poziția procesuală adoptată de către acesta, precum și situația familială a acestora vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va pronunța o soluție conform art. 345.
C.P.P.În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi țara raportat și la disp. art. 139.
C.P.P.Astfel potrivit art. 139.C.P.P. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea arestării, s-au schimbat.
Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpaților sau a faptelor săvârșite de către aceștia, ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.
Ca atare Curtea în baza art. 385 indice 15 pct.1 lit C.P.P. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații ( fiica lui și născută la 28 aprilie 1962) si ( fiul lui și născut la 30 august 1960) aflați in prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 9 iunie 2009 Tribunalului Maramureș.
În baza art.189 se C.P.P. va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de câte 100 de lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin2.va obliga pe inculpatii recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei, cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații ( fiica lui și născută la 28 aprilie 1962) si ( fiul lui și născut la 30 august 1960) aflați in prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 9 iunie 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește in favoarea Baroului de avocați C, suma de câte 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
5 ex./
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Ioana Cristina Morar Valentin
