Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 454/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 454/
Ședința publică din 02 Iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională
Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești reprezentat de procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul G, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat G, în stare de detenție, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a încuviințat apărătorului să ia legătura cu inculpatul.
Avocat și reprezentantul parchetului având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursul în stare de libertate și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat G solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea în libertatea a inculpatului, iar la luarea acestei măsuri instanța poate impune și alte obligații în sarcina inculpatului.
În susținere, arată că s-a făcut dovada că sunt îndeplinite cele două condiții de temeinicie impuse de lege și apreciază că instanța este obligată să-l pună în libertate, în condițiile în care se poate cenzura activitatea inculpatului pe toată durata procesului penal pentru că mandatul de arestare rămâne în vigoare.
Nu există dovada clară, concretă că odată lăsat în libertate inculpatul ar putea lua legătura cu mai alte persoane și ar putea influența aflarea adevărului, iar din dosar nu rezultă de nicăieri acest lucru.
Solicită ca la luarea măsurii instanța să aibă în vedere și persoana inculpatului, și anume ceea ce a realizat în trecut acest om din punct de vedere social și economic, apreciind că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și merită șansa de a fi liber. Toate aceste fapte care i se impun inculpatului au fost săvârșite într-un domeniu privat și nu afectează fondul financiar al statului.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii de ședință din data de 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică Apreciază că singura îndeplinire a condițiilor prevăzute de art.160/2 alin.1 și 2 Cod procedură penală, condițiile de admisibilitate nu obligă în nici un caz instanța să ducă la admiterea acestei cererii, întrucât legiuitorul a propus pe lângă aceste condiții ca instanța să aprecieze și cu privire la temeinicie, iar în această cauză temeinicia trebuie raportată la numărul mare de infracțiuni, la natura acestor infracțiuni săvârșite de inculpatul, perioada lungă de timp în care acestea au fost săvârșite, toate acestea ar trebui să ducă la faptul că cererea este neîntemeiată.
Pe lângă aceste infracțiuni de dare de mită săvârșite de inculpat cu privire la inculpatul care de asemenea este arestat în această cauză și alți arbitri din cadrul federației de, inculpatul a dat mită prin intermediul altui inculpat și inculpatului, deci în cauză nu se poate vorbi că această speță se rezumă doar la relațiile de drept privat din cadrul județului
Recurentul inculpat G având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin.ultim Cod procedură penală solicită admiterea recursului, pe fond admiterea cererii, precizând că va respecta cu strictețe toate măsurile ce i se impun, apreciază că poate fi de folos mult mai mult în libertate atât pentru angajații săi de la cât și pentru societate, decât dacă stă în arest.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 30 iunie 2009, Tribunalul Argeș, în baza art.1608aalin.6 Cod procedură penală, a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului G, de liberare provizorie sub control judiciar, fiind obligat potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală, la plata a 20 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut că la data de 25.06.2009 a fost înregistrată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Arestul. A, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.255 Cod penal rap. la art.5, art.6, art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000, art.255 Cod penal rap. la art.5, 6 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.255 Cod penal rap. la art.5, 6 din Legea nr.78/2000 și art.61din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal.
În motivarea cererii s-au invocat dispozițiile ar. 1602Cod procedură penală și faptul că sunt îndeplinite următoarele condiții: pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită nu depășește 18 ani și nu există date din care să rezulte că lăsat în libertate inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte sau că va săvârși o altă infracțiune; s-a mai arătat că inculpatul a înțeles să colaboreze cu organele de urmărire penală și că acesta se obligă să respecte toate obligațiile pe care instanța le va dispune în conformitate cu dispozițiile art.1602alin.3 și următoarele Cod procedură penală. S-a mai susținut că din actele dosarului nu rezultă că inculpatul pregătește săvârșirea altor fapte penale și nu se poate reține că cererea formulată este netemeinică, iar prin lăsarea inculpatului în stare de arest se încalcă dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererii formulate, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.97/P/2008 din 23.06.2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Piteștia dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului G, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.255 Cod penal, rap. la art.5, art.6 și art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000, art.255 Cod penal rap. la art.5, 6 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.255 Cod penal rap. la art.5, 6 din Legea nr.78/2000 și art.61din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal.
În esență, actul de sesizare al instanței a reținut că inculpatul trimis în judecată în stare de arest preventiv împreună cu alți inculpați a săvârșit mai multe fapte penale.
Astfel, inculpatul G împreună cu inculpații și, în perioada septembrie 2008 - decembrie 2008 au remis sume de bani inculpaților -, pentru ca aceștia, în calitate de arbitrii, respectiv observatori din cadrul Federației Române de, să-și îndeplinească în mod necorespunzător atribuțiunile de serviciu, legate de arbitrajele la mai multe meciuri ale echipei A și să favorizeze această echipă.
La data de 03.09.2007, inculpatul G a remis suma de 20.000 lei inculpatului G, fost președinte al Comisiei Centrale a din România, ca acesta de delege la meciurile disputate de A Pitești în sezonul competițional 2007 - 2008, arbitrii solicitați de către finanțatorul acestei echipe.
Inculpatul G împreună cu inculpatul au remis în perioada 14.12.2008 - 12.03.2009, în două tranșe, suma de 290.000 lei inculpatului G, pentru ca acesta să delege arbitrii agreați de inculpatul G la meciurile disputate de A Pitești în sezonul competițional 2008 - 2009 și pentru ca acesta să-l promoveze pe - în lotul de arbitrii divizionari
În perioada 30.09.2008 - 03.11.2008, inculpatul G, împreună cu inculpații și au remis suma totală de 14.000 USD inculpatului, director de relații internaționale în cadrul Federației Române de, în condițiile în care acesta din urmă s-a prevalat de influențe reale asupra membrilor Comisiei de Disciplină și Comisiei de Apel din cadrul Federației Române de, cu scopul ca inculpatul G să nu fie sancționat sau să fie sancționat cu amendă în cuantum redus în cauzele ce au făcut obiectele dosarelor nr.260/CD/2008 și 330/CD/2008, cauze ce aveau ca obiect abaterile disciplinare prevăzute de art.52 alin.1 lit.b și art.52 alin.5 din Regulamentul Disciplinar al Federației Române de.
S-a mai reținut că, din dispoziția inculpatului, inculpatul a dat inculpatului, având funcția de inspector șef la Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor A, echivalentul în lei al sumei de 4000 EURO pentru ca acesta să favorizeze societățile controlate de inculpatul, în urma acțiunilor de control ce au fost desfășurate de angajați ai instituției anterior menționate sau care urmau să fie efectuate de aceștia.
S-a mai reținut că din anul 2006, inculpatul G, împreună cu inculpații, G, și, au inițiat și constituit un grup infracțional organizat care a funcționat până la data de 13.04.2009 și a acționat în mod coordonat în scopul comiterii mai multor infracțiuni grave de corupție pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.
Tribunalul Argeș, a reținut că prin încheierea nr.23/CC/14.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Pitești și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților G, G și, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 14.04.2009 până la data de 12.05.2009, inclusiv.
În cauză, s-a reținut că există indicii temeinice, în sensul că inculpații au săvârșit faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă, iar potrivit dispozițiilor art.148 alin.1 lit.f) Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestor inculpați este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin încheierea nr.41/R/12.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală, în dosarul nr-, în baza dispozițiilor art.159 Cod procedură penală s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive pentru cei 4 inculpați pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 13.05.2009 și până la data de 11.06.2009, inclusiv.
Totodată, Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală, prin încheierea nr.50/R/10.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Pitești, a casat încheierea nr.46/CC/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală în dosarul nr- și în baza dispozițiilor art.155 și urm. Cod procedură penală, a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 20 zile, începând cu data de 11.06.2009 și până la data de 30.06.2009.
Cererea de liberare sub control judiciar formulată de petentul inculpatul G, a fost privită ca neîntemeiată, potrivit dispozițiilor art.1602alin.2 Cod procedură penală, text care prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori.
În cauză, s-a constatat că petentul-inculpat G nu recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost urmărit penal și trimis în judecată.
Prin rechizitoriul parchetului au fost trimiși în judecată mai mulți inculpați pentru săvârșirea mai multor infracțiuni pe o perioadă lungă de timp, iar în actul de trimitere în judecată, în sarcina petentului-inculpat s-a reținut o contribuție esențială la săvârșirea faptelor reținute.
S-a notat că, dosarul este înregistrat sub nr- și are primul termen de judecată la 29.09.2009, condiție în care nu a fost începută cercetarea judecătorească.
Astfel, s-a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului G ar putea duce la zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea inculpaților aflați în stare de libertate și a martorilor.
Tribunalul a constatat că, în cauză, nu se încalcă dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul la libertate și la siguranță, deoarece detenția inculpatului este legală, iar obligațiile care ar fi impuse inculpatului în condițiile admiterii cererii de liberare sub control judiciar nu ar putea constitui garanții în sensul că inculpatul nu ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză.
Concluzionând, tribunalul a reținut că cererea formulată, deși este admisibilă în principiu, pe fond, nu este întemeiată în sensul celor mai sus arătate.
Încheierea a fost atacată cu recurs de inculpat, susținând aceleași aspecte pe care le-a invocat și în fața primei instanțe legate de starea sa materială solidă care confirmă faptul că nu poate părăsi teritoriul țării și, mai ales, că nu prezintă pericol social pentru ordinea publică câtă vreme prezența sa în societate oferă, unui număr de 4000 de angajați ai, sprijin financiar real într-o perioadă de criză economică recunoscută. Instanța a confundat dispoziția din art.148 lit.f) Cod procedură penală referitoare la pericolul pentru ordinea publică cu pericolul social pe care îl prezintă faptele ce fac obiectul învinuirii. Or, pericolul pentru ordinea de drept, arată inculpatul, trebuie să rezulte din datele ce caracterizează persoana sa, ori nu este cazul în speță, întrucât este o persoană cu potențial material și financiar și lipsit de vreo confruntare cu legea penală.
Se arată, pe de altă parte, că inculpatul va colabora cu organele judiciare dacă va fi lăsat în libertate, că este o persoană integrată în familie și în societate, prezentând suficiente garanții ale unui comportament ireproșabil pe care îl va avea în societatea civilă.
Curtea apreciază ca nefondat recursul inculpatului.
Potrivit art.136 alin.2 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
De asemenea, în art.1602alin.2 Cod procedură penală se prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Sub aspectul legalității cererii formulate, se constată că sunt întrunite cerințele de la alin.1 al textului legal mai sus enunțat, însă acordarea liberării provizorii sub control judiciar este cert o facultate a instanței de judecată și nu o obligație.
Pentru a constata dacă, sub aspectul temeiniciei, cererea de liberare provizorie sub control judiciar poate fi admisă, trebuie analizată natura infracțiunilor comise, împrejurările în care acestea s-au derulat, poziția inculpatului în raport de acuzația ce îi este adusă, dar și pericolul social concret pe care lăsarea sa în libertate îl prezintă pentru ordinea publică.
Astfel, inculpatul Gaf ost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Pitești pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.255 Cod penal rap. la art.5 și 6 din Legea nr.78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.255 Cod penal rap. la art.5, art.6 și art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.255 Cod penal rap. la art.5 și 6 din Legea nr.78/2000 cu modificările și completările ulterioare (fapta din septembrie 2007), art.61din Legea nr.78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal (actele materiale din 30.09.2008, 21.10.2008 și 03.11.2008), art.7 din Legea nr.39/2003, toate cu aplic. art.33 lit.a) Cod penal.
S-a reținut în sarcina acestuia că, în calitate de acționar (asociat la societățile comerciale, Club 2005, A, Muntenia Aliment, a făcut o ofertă de mituire unor inspectori din cadrul Direcției Sanitar Veterinare A, care în data de 20.11.2006 au efectuat un control la Muntenia Aliment Pitești, ofertă refuzată însă, fapt pentru care a dat dispoziție către conducerea ziarului (editat de A ) să publice un articol critic despre activitatea medicului, șeful
De asemenea, cu ocazia unor controale efectuate, în perioadele 12.03. - 13.03.2007, respectiv 29.03. - 04.04.2007, de către inspectori din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice A la Pitești, s-a reținut că acesta a amenințat organele de control cu publicarea în același ziar a unor articole de presă conținând fapte compromițătoare pentru funcționarii respectivi, pentru ca aceștia să aprobe trecerea unor sume în cuantum de 19.000.000.000 lei ROL la categoria cheltuieli deductibile, respectiv acceptarea unei cereri de rambursare TVA, formulată de societate, solicitări acceptate, în final, urmare a intervenției lui G la numitul G - șef de serviciu în cadrul
Totodată, numitul G i-a dat mari sume de bani, de ordinul sutelor de milioane de lei vechi, numitului G, președintele Comisiei Centrale a din cadrul Federației Române de, pentru a desemna anumiți arbitrii de fotbal care să favorizeze, cu ocazia meciurilor arbitrate, echipa patronată de primul - A Pitești, astfel acesta primind, în ediția de Campionat 2006 - 20007, sume în valoare de 10.000 RON pentru meciurile egale ale echipei și 20.000 RON pentru victorie.
După desemnarea arbitrilor și observatorilor, G îl trimitea pe numitul -, pentru a contacta arbitrii respectivi, promițându-le sume de bani pentru a favoriza echipa A Pitești, cu ocazia meciurilor desfășurate în Pitești arbitrii fiind contactați, de regulă, în seara dinaintea partidei la hotelul unde erau cazați sau înainte cu câteva zile de disputarea meciurilor.
S-a reținut că inculpatul Gar emis sume de bani numitului G, președinte al Comisiei Centrale a pentru ca acesta din urmă, în virtutea atribuțiilor de serviciu, să dispună trecerea arbitrului - pentru a arbitra meciuri din categoria B în categoria A în Campionatul de fotbal al României, cauza formând obiectul dosarului penal cu nr.14/P/2009.
Prin rezoluția nr.97/P/2008 din 10 aprilie 2009 s-a dispus începerea urmăririi penale față de G, pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art.255 Cod penal rap. la art.5 și 6 din Legea nr.78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplic. dispozițiilor art.41 alin.2 Cod penal, art.255 Cod penal rap. la art.5, art.6 și art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplic. dispozițiilor art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplic. dispozițiilor art.33 lit.a) Cod penal, iar prin ordonanța nr.97/P/2008 din data de 13.04.2009, ora 20:15, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații G, G și, sub aspectul comiterii infracțiunilor de mai sus.
Totodată, prin ordonanța din 13 aprilie 2009, ora 22:00, s-a dispus extinderea urmăririi penale și începerea urmăririi penale față de G, pentru infr. prev. și ped. de art.255 Cod penal rap. la art.5 și 6 din Legea nr.78/2000 cu modificările și completările ulterioare (fapta din septembrie 2007).
Prin ordonanța nr.97/P/2008 din 06 mai 2009, s-a dispus extinderea cercetărilor penale și începerea urmăririi penale față de G, pentru infr. prev. și ped. de art.255 Cod penal rap. la art.5 și 6 din Legea nr.78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal (actele materiale din datele de 03.10.2008, 23.10.2008, 07.11.2008, 23.11.2008 și 03.12.2008) și art.61din Legea nr.78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal (actele materiale din 30.09.2008, 21.10.2008 și 03.11.2008), ambele cu aplic. dispozițiilor art.33 lit.a) din Codul penal.
, prin ordonanța cu nr.97/P/2008 din data de 28 mai 2009, ora 15:45, au fost extinse cercetările penale și începută urmărirea penală față de inculpat pentru săvârșirea infr. prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, întrucât se pretinde că a coordonat și condus un grup infracțional organizat încă din anul 2006, care a continuat să-și desfășoare activitatea până la intervenția organului de urmărire penală, respectiv data de 13.04.2009.
În cadrul grupului, se reține că acest inculpat dădea dispoziții clare în sensul remiterii unor sume de bani către funcționari publici, arbitrii delegați și oficiali din cadrul pentru ca aceștia să favorizeze în derularea activității comerciale ilicite, precum și în prestarea unui arbitraj favorabil echipei A Pitești, al cărui patron de club era.
Din interceptările convorbirilor telefonice rezultă date în sensul celor arătate mai sus și că, în mai multe rânduri, inculpatul - Directorul - Oficiul Județean Aap rotejat firma, anunțându-l de fiecare dată pe de controalele care urmau să fie efectuate de către comisari ai Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorului A, cât și pentru a scoate de la vânzare unele produse care probabil prezentau deficiențe calitative.
Iată că, infracțiunile reținute în sarcina acestui inculpat sunt unele dintre cele mai grave și au condus la obținerea unor avantaje materiale ilicite.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol pentru ordinea publică, prevăzută în art.148 lit.f) Cod procedură penală, aceasta este normal să fie abordată de către prima instanță întrucât simpla îndeplinire a condițiilor formale prevăzute de lege cu privire la liberarea provizorie a recurentului nu poate conduce automat la admitere, aprecierea temeiniciei cererii având acest obiect trebuind raportată la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul G este cercetat.
Este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, însă aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Sub acest aspect, s-a statuat în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, că existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
În consecință, dat fiind că potrivit dispozițiilor art.1602Cod procedură penală un atare beneficiu (cel al liberării provizorii sub control judiciar) este o facultate a instanței - în funcție de natura, obiectul infracțiunii și alte elemente pe care organul judiciar le poate lua în considerare - și nu o obligativitate, așa cum rezultă din dispozițiile art.1602alin.1 Cod procedură penală și, cum în speță, există indicii că liberarea provizorie a inculpatului ar putea perturba atât desfășurarea procesului penal, cât și ordinea publică, curtea va constata că cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost în mod just respinsă de către instanța de fond.
De asemenea, trebuie menționat că dosarul se află în faza cercetării judecătorești, respectiv al sesizării instanței cu rechizitoriu, fixându-se ca termen de judecată data de 29.09.2009, perioadă în care lăsarea în libertate a inculpatului poate fi de natură să aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal, chiar prin posibilitatea influențării coinculpaților cercetați în cauză.
Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de fond de a nu dispune liberarea provizorie a inculpatului G, iar în conformitate cu prevederile art.38515alin.1 pct.1 lit.b) Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art.192 alin.1 Cod procedură penală, va obliga pe recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G, fiul lui - și, născut la data de 14 august 1967 în comuna, județul A, domiciliat în Pitești,-, județul A, CNP - -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 iulie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Penală și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./07.07.2009
Jud.fond: G
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Corina Voicu, Elena Minodora
