Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 451/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 451/
Ședința publică din 02 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Judecător - -
Grefier -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin procuror Procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, domiciliat în comuna, sat. M, județul V, împotriva deciziei penale nr. 76/A din data de 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat personal și asistat de avocat, desemnat din oficiu pentru acesta, conform delegației avocațiale nr. 2543/2009, depusă la dosar, intimata parte vătămată personal, lipsă fiind intimatul parte civilă.
Procedura este legal îndeplinită.
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se depune la dosar delegație avocațială din partea avocat, desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat.
Recurentul inculpat, arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat, desemnat din oficiu pentru recurent, arată că s-a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, privind modalitatea de executare a pedepsei. În raport de probatoriul administrat, scopul poate fi atins și prin aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal și solicită să se aibă în vedere circumstanțele personale ale recurentului inculpat, că a regretat fapta și nu are antecedente.
Intimata parte vătămată, precizează că recurentul inculpat este cel care o întreține și are grijă de ea și nu dorește condamnarea acestuia. Mai susține și că incidentul s-a produs din greșeală. Inițial ea a luat furca și a vrut să dea cu ea după inculpat, după care acesta, vrând să se apere, a dat din greșeală cu lemnul.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat. Nu se impune reindividualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului. De asemenea, pedeapsa aplicată este orientată sub minimul special.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a fi liber ca să poată avea grijă de mama sa, arătând că el doar s-a apărat.
Întrebat fiind, precizează că, și în prezent, stă în casă cu mama sa și are grijă de aceasta.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.34 din 12 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Horezu, în dosarul nr-, în baza art.182 al.2 Cod penal, cu art.74 al.1 lit.d Cod penal, inculpatul, fiul lui și, născut la data de 19 februarie 1971 în comuna, județul V, cu același domiciliu, sat M, județul V, -, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an, aplicându-i dispozițiile art.57, 71 și 64 lit. a și b Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal de față. În baza art.14 al.3 lit. b, cu art.346 Cod pr.penală, rap. la art.998- 999 cod civil și Legea nr.95/2006, republicată, s-a admis cererea părții civile Spitalul Județean de Urgență Râmnicu V și inculpatul a fost obligat la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul, care locuia cu mama sa, lucra ocazional la Mănăstirea din comuna, iar cu banii câștigați își cumpăra băuturi alcoolice, iar după epuizarea surselor sale financiare obișnuia să vândă lucruri din gospodărie și să pretindă mamei sale să-l finanțeze.
Pe fondul consumului de alcool și din cauza lipsei banilor necesari pentru cumpărarea de băuturi alcoolice, inculpatul s-a manifestat deseori violent față de mama sa, ca și în data de 7.03.2007, când a strâns niște unelte, aparținând tatălui său decedat, pentru a le valorifica în scopul de a cumpăra alcool. Întrucât a venit acasă cu o sticlă de litri de Ť. mama sa i-a reproșat ceea ce a făcut, după care inculpatul s-a urcat pe casă și a început să arunce cu țiglele de pe acoperiș, iar manifestarea sa violentă a determinat-o pe partea vătămată să solicite ajutorul fiicei sale, pentru a-l liniști pe inculpat.
Fiica părții vătămate s-a deplasat la domiciliul acestuia, unde a încercat să aplaneze starea de tensiune în care se afla inculpatul, însă fără succes, astfel că a părăsit locuința, lăsând-o pe mama sa împreună cu inculpatul.
Inculpatul a continuat să se manifeste violent, având în vedere și influența alcoolului pe care îl consumase și a antrenat-o pe mama sa într-o altercație verbală care a degenerat în violență fizică. Inculpatul i-a cerut mamei sale să-i dea toporul și, întrucât, aceasta a refuzat, a luat o ulucă ascuțită la unul din capete și a lovit-o pe mama sa, nimerind-o în ochiul stâng și provocându-i astfel vătămarea gravă a ochiului stâng.
Din cuprinsul raportului de constatare medico-legală, a rezultat că partea vătămată a suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu corpuri dure la nivelul ochiului stâng, leziuni care, deși nu au pus în primejdie viața victimei, au provocat o infirmitate permanentă prin pierderea vederii la ochiul agresat.
Prima instanță a reținut că între inculpat și mama sa a existat de mult timp o stare conflictuală, iar conflictul petrecut în data de 7.03.2007, nu este unul accidental, ci o consecință a tensiunilor acumulate de-a lungul timpului în raporturile dintre mamă și fiu, care au condus la actele de violență deduse judecății.
La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere, conform art. 72 Cod penal, în afară de gravitatea faptei și împrejurările comiterii acesteia, și persoana inculpatului care, potrivit fișei de cazier judiciar, nu este evidențiat ca având antecedente penale, motiv pentru care, inculpatul poate beneficia de incidența art.74 Cod penal, privind împrejurările care atenuează răspunderea penală.
Având în vedere comportamentul agresiv al inculpatului, manifestat de-a lungul timpului, comportament care a culminat în ziua de 7.03.2007 cu provocarea unei vătămări corporale grave a părții vătămate, în urma căreia partea vătămată a rămas cu infirmitate permanentă, prima instanță a apreciat că, numai prin executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate, scopul acesteia preventiv și coercitiv poate fi atins, în vedere conviețuirii acestora în aceeași gospodărie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care a criticat hotărârea apelată sub aspectul modalității de executare a pedepsei, susținând că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, infracțiunea fiind comisă în condițiile unei stări conflictuale mai vechi pe care a avut-o cu partea vătămată.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.76/A din 13 mai 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat, pe care l-a obligat la 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că instanța de fond a stabilit corect starea de fapt, coroborând declarațiile părților cu declarațiile martorilor și actele medico-legale, probe din care rezultă, fără dubiu, că în ziua de 07.03.2007, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a intrat în conflict cu mama sa, care i-a reproșat că vinde unelte aparținând tatălui decedat, pentru a-și procura băuturi alcoolice.
Inițial, inculpatul s-a urcat pe casă și a început să arunce țiglele de pe acoperiș, partea vătămată fiind nevoită să ceară ajutorul fiicei sale. Aceasta nu a reușit să aplaneze conflictul și a plecat la domiciliul său.
Enervat că partea vătămată nu i-a dat un topor, inculpatul a luat o ulucă ascuțită la unul din capete cu care a lovit-o pe mama sa în ochiul stâng, provocându-i o infirmitate permanentă prin pierderea vederii la ochiul agresat. Ulterior, partea vătămată a revenit asupra declarației, cu intenția vădită de a-l proteja pe inculpat de sancțiunile prevăzute de lege.
Tribunalul a constatat că, încadrarea juridică dată faptei este cea legală. La individualizarea pedepsei, instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 72 Cod penal, și chiar a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Tribunalul a apreciat că, în mod corect instanța de fond a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa în detenție, dată fiind violența foarte M pe care a manifestat-o față de persoana pentru care ar trebui să aibă afecțiune și respect. De altfel, din întregul probatoriu administrat în dosar, rezultă că inculpatul și anterior a avut o comportare inacceptabilă față de mama sa, incidentul din data de 07.03.2007 nefiind o întâmplare izolată în relațiile dintre cei doi.
În recursul declarat împotriva deciziei, inculpatul a susținut aceleași critici ca și fața instanței de apel, adăugând însă anumite nuanțe legate de o eventuală stare de legitimă apărare în care s-a aflat, datorită atacului declanșat împotriva sa de partea vătămată.
Inculpatul precizează că sub aspectul individualizării sancțiunea aplicată este extrem de exigentă și executarea închisorii în regim de detenție îi aduce serioase deservicii atât lui, cât și părții vătămate, care se află în întreținerea sa. Recurentul este de părere că suspendarea executării pedepsei reprezintă o modalitate care să-i permită reintegrarea în societate, având în vedere și faptul că anterior acestei infracțiuni nu s-a mai aflat niciodată în conflict cu legea.
Inculpatul a susținut că încercând să se apere de agresiunea pornită împotriva lui cu o furcă de către partea vătămată, a lovit-o din greșeală pe aceasta cu o ulucă, astfel că în contextul precizat, s-ar fi aflat într-o împrejurare care i-ar fi răpit posibilitatea să dirijeze sub aspect intelectiv și volitiv acțiunile sale, situație care ar putea fi analizată atât din perspectiva legitimei apărări cât și a provocării.
Curtea apreciază nefondat recursul inculpatului în raport cu toate criticile formulate.
Într-adevăr, susținerile inculpatului cum că ar fi comis fapta ca urmare a unei pretinse agresiuni cu o furcă de către partea vătămată, sunt confirmate și de aceasta din urmă în declarațiile date în fața instanței de fond și menținute în apel cu ocazia acordării cuvântului.
Curtea arată că potrivit art.69, 75 Cod procedură penală, declarațiile inculpatului și ale părții vătămate făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente la dosar.
Din această perspectivă, curtea observă că partea vătămată și-a schimbat atitudinea în fața instanțelor în raport cu ceea ce a susținut în cadrul urmăririi penale în declarațiile date organelor de poliție, sprijinind prin susținerile sale ipoteza avansată de inculpat privind legitima apărare și fără a avea în acest sens pentru schimbarea sa de atitudine o explicație verosimilă.
Ipoteza legitimei apărări îmbrățișată chiar de partea vătămată pentru a-l favoriza în mod evident pe inculpat, este contrazisă de toate celelalte probatorii administrate în cauză (martorii, raportul de constatare medico-legală nr.346/E/310/2007 din 26.03.2007 întocmit de V, declarația părții vătămate în cursul urmăririi penale - 12).
Prin urmare, corect nu s-a reținut legitima apărare în favoarea inculpatului ca o situație care să înlăture caracterul penal al faptei sale și implicit răspunderea penală față de fapta care i se impută și nici provocarea, ca circumstanță atenuantă, câtă vreme nu se poate reține preexistența atacului părții vătămate.
În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, curtea arată că, potrivit art.52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și în același timp un mijloc de reeducare, rezultând din această dispoziție cele două sarcini pe care le are de îndeplinit.Când e vorba de aptitudinea funcțională a pedepsei, se are în vedere pedeapsa concret determinată care se asigură prin individualizare pe baza coordonatelor precizate în art.72 Cod penal.
Prin urmare, operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei are ca punct de inițiere fapta penală privită în complexul de date care indică periculozitatea ei socială, iar ca punct final, persoana infractorului în raport cu pericolul social al acestuia.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni grave, de vătămare corporală comisă împotriva unei persoane dintre cele mai apropiate, respectiv mama sa. Această faptă ar fi trebuit, în mod normal, să atragă reținerea circumstanței agravante prevăzută de art.75 alin.1 lit.b Cod penal, deoarece a condus la scoaterea ochiului mamei, însă, acest lucru nu poate fi discutat în propria cale de atac a inculpatului.
Pericolul ridicat pe care-l presupune o asemenea faptă, rezultă din atingerea adusă valorilor sociale privind integritatea corporală și sănătatea persoanei, a căror respectare reclamă din partea oricărei persoane o atitudine rezervată, abstinentă de a întreprinde orice acțiuni care presupun asemenea efecte grave.
Aceste date ce caracterizează săvârșirea faptei și periculozitatea făptuitorului, privite în contextul urmărilor faptei comise, au determinat pe baza criteriilor stabilite de legiuitor în baza art.72 Cod penal, alegerea sancțiunii ce i-a fost aplicată inculpatului, cuantumul ei și modalitatea de executare, alegeri în care instanțele au manifestat echilibru și discernământ. În fața unor fapte de o gravitate deosebită, sancțiunea trebuie să fie exemplară, pentru a răspunde în acest fel, nevoilor represiunii și de apărare socială conducând în același timp la realizarea scopurilor sancțiunii stabilită de legiuitor în art.52 cod penal.
Pe baza considerentelor arătate, curtea apreciază netemeinice susținerile inculpatului în recurs și având în vedere dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează să-l respingă ca atare. De asemenea, potrivit art.192 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 19 februarie 1971 în comuna, județul V, cu același domiciliu, sat M, județul V, -, împotriva deciziei penale nr. 76/A din data de 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 iulie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored./ /ex.2 /10.07.2009.
Jud.apel /
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Corina Voicu, Elena Minodora
