Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 459/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 459/R/2008
Ședința publică din 15 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Delia Purice
JUDECĂTORI: - -
- -, președinte secție penală
GREFIER: -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT, Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva Încheierii penale nr.364 din 08 iulie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în Arestul IPJ C, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul arată că-și menține recursul formulat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se admită cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat. Hotărârea atacată este nelegală deoarece se bazează strict pe posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni, raportat la existența unei amenzi administrative cu care a fost sancționat anterior inculpatul. Ori, aplicându-i-se o amendă administrativă, aceasta înseamnă că nu a mai comis o infracțiune anterior. Nu există posibilitatea de distrugere a mijloacelor de probă și nici de zădărnicire a aflării adevărului, având în vedere că toți martorii au fost deja audiați. Raportat și la poziția inculpatului, care și-a recunoscut vina, apreciază că nu există vreun impediment pentru aflarea adevărului, astfel că sunt îndeplinite toate condițiile pentru punerea în libertate a inculpatului. Cu onorar avocațial din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni. Acesta a beneficiat de clemența legii penale, deoarece a fost sancționat administrativ pentru fapte similare. În prezentul dosar, inculpatul este cercetat pentru trafic de droguri și consum de droguri, dosarul se află în faza de urmărire penală, la prima prelungire, ancheta se apropie de final, însă se impune extinderea pentru noi acte de trafic de droguri. Sunt îndeplinite și condițiile art.5 par.1 din CEDO. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită punerea în libertate și arată că este consumator de droguri, însă nu a oferit spre vânzare altor persoane droguri. De asemenea, arată că se obligă să facă teste antidrog în fiecare săptămână.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Deliberând reține că:
prin încheierea penală nr. 364 din 8 iulie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în baza art. 1608Cod procedură penală s-a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui G și, născut la 19 februarie 1989, deținut în arestul IPJ
S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați C suma de 40 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (cuvenit av. ) care s-a avansat din.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 32 din 4 iunie 2008 Tribunalului Clujs -a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 4 iunie 2008 până la 2 iulie 2008, inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev de art. 2 alin 1 din Legea nr. 143/2000 cu art. 41 alin 2 Cod penal și consum de droguri de risc prev de art. 4 alin 1 din Legea nr. 143/2000. Ulterior măsura arestului preventiv a fost prelungită cu încă 30 de zile.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că, în cursul anului 2008 acest inculpat în baza unei rezoluții infracționale unice a oferit și a vândut cannabis și rezină de cannabis mai multor persoane pe raza municipiului C-N, printre care, și, droguri pe care le-a procurat de la inculpatul și cetățenii tunisieni. Potrivit procesului verbal de cumpărare, colaboratorul sub nume de cod a cumpărat de la inculpat cantitatea de 1 gram rezină de cannabis.
Luând față de inculpat măsura arestului preventiv instanța a reținut că există la dosar probe și indicii temeinice ale săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor pentru care este cercetat, de altfel inculpatul a recunoscut consumul de droguri, fiind astfel îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală și totodată, a constatat că este incident cazul reglementat de art. 148 lit f Cod procedură penală, respectiv inculpatul este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare iar la doar există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, față de gravitatea faptei comise, consecințele negative ale consumului de droguri și nu în ultimul rând, circumstanțele personale ale inculpatului care a mai fost anterior sancționat pentru asemenea fapte, fiindu-i aplicată sancțiunea amenzii administrative, însă în ciuda acestui fapt a perseverat în activitatea sa infracțională.
Conform art. 1601Cod procedură penală în tot cursul procesului penal inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, admisibilitatea unei astfel de cereri fiind subordonată îndeplinirii a două condiții, una referitoare la fapta sau faptele comise, care în cazul infracțiunilor intenționate, cum este cazul în speță, nu trebuie să fie sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani și cealaltă referitoare la lipsa unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, așa cum rezultă din cuprinsul art. 1602alin 1 și 2 Cod procedură penală.
Trebuie precizat faptul că, instanța investită cu soluționarea unei astfel de cereri, va proceda la analizarea cererii sub aspectul temeiniciei sale, odată ce constată că sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate a unei astfel de cereri, cu mențiunea că simpla constatare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1602alin 1 și 2 Cod procedură penală nu obligă instanța a-l pune în libertate pe inculpat.
În acest caz concret, se poate observa că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea mai gravă de trafic de droguri nu depășește 18 ani închisoare, ceea ce face ca, cerința cuprinsă în aliniatul 1 al art. 1602să fie îndeplinită.
Pe de altă parte, în privința condiției la care se referă aliniatul 2 al aceluiași text de lege (art. 1602alin 2 Cod procedură penală) trebuie supusă verificării instanței de judecată existența unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Sub acest aspect, consideră că prima teză cuprinsă în textul de lege menționat nu este îndeplinită, respectiv există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni.
În susținerea acestei concluzii, instanța a avut în vedere împrejurarea că anterior, în cursul lunii decembrie 2007, inculpatul a fost sancționat cu amendă administrativă pentru același gen de fapte, considerându-se că activitatea infracțională nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, pentru ca imediat după acest moment inculpatul să continue cu același comportament, faptele ce fac obiectul prezentului dosar fiind comise în cursul anului 2008.
Astfel, se poate afirma că inculpatul nu a înțeles consecințele comportamentului său, existând date în sensul că lăsat în libertate, acesta, dat fiind și împrejurarea că este consumator de droguri, va persevera în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, existând pericolul atragerii și a altor persoane în acest cerc vicios.
Nu există nici un fel de garanții că inculpatul își va modifica comportamentul și va renunța la consumul de droguri și pe cale de consecință și la comiterea de infracțiuni mai grave, rezultând din actele dosarului că inculpatul a început prin a consuma droguri, apoi a oferit și altor persoane, pentru ca în final să ajungă să comercializeze asemenea substanțe.
Pe de altă parte, inculpatul este învinuit de comiterea unor infracțiuni de o gravitate sporită, împrejurare ce rezultă pe de o parte, din limitele pedepselor prevăzute de lege, dar și din circumstanțele concrete ale comiterii lor, în acest sens fiind avute în vedere, mijloacele și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, activitatea infracțională desfășurată de inculpat într-un interval de timp relativ scurt și numărul persoanelor cărora le-a oferit droguri.
Circumstanțele personale ale inculpatului, în concret lipsa antecedentelor penale sau faptul că a colaborat cu organele de urmărire penală nu pot constitui argumente în sensul admiterii unei astfel de cereri, circumstanțele privitoare la activitatea infracțională desfășurată de inculpat, justificând concluzia că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât așa cum a arătat mai sus acesta a mai fost sancționat anterior cu amendă administrativă pentru fapte similare, însă nu a înțeles să-și revizuiască conduita, perseverând în comiterea aceluiași gen de fapte.
Așadar, față de argumentele invocate, apreciază că în acest caz concret, nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate ale unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, sens în care în baza art. 1608alin 6 Cod procedură penală instanța a respins ca inadmisibilă prezenta cerere.
Împotriva hotărârii tribunalului a promovat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia ca fondat și liberarea sa sub control judiciar.
Curtea examinând recursul promovat, constată că acesta este nefondat pentru următoarele argumente:
Examinarea și admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie este prevăzută în art. 1608Cpp și face parte din dispozițiile comune în cadrul secțiunii V capitolul I titlul IV partea generală a Codului d e procedură penală privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Este real că, în cazul cererilor de liberare provizorie, într-o primă fază se verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia, iar în a doua fază se soluționează cererea, după ascultarea învinuitului sau inculpatului verificându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege referitoare la temeinicia acesteia.
Condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sunt cele cuprinse în art. 1606Cpp și care fac parte din dispozițiile comune ale secțiunii menționate a Codului d e procedură penală.
Tribunalul Cluj deși a respins cererea ca și inadmisibilă, a examinat-o totuși și pe fond.
De regulă, o cerere poate fi inadmisibilă ori de câte ori nu este obiectiv încuviințată de lege, când lipsește legitimitatea subiectivă a celui care o folosește sau atunci când din datele cauzei rezultă inutilitatea ei funcțională, în sensul că, nu poate produce efectele pe care legea a înțeles să i le atribuie în cazul respectiv.
În speță, cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost efectuată de o persoană abilitată căreia legea îi conferă beneficiul acesteia, cererea are pertinența funcțională, întrucât poate conduce la satisfacerea intereselor părții, aceasta neputând fi inadmisibilă, deoarece toate cerințele legale care creează limitele admisibilității sunt satisfăcute. Nu a fost necesară casarea hotărârii primei instanțe întrucât Tribunalul Cluja examinat-o și pe fond, cu toate că a respins-o ca inadmisibilă.
Îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de art. 1602Cpp nu conduce automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța având posibilitatea ca, în funcție de circumstanțele cauzei și datele ce-l caracterizează pe inculpat să aprecieze dacă scopul măsurii preventive poate fi realizat sau nu prin liberare provizorie.
Ori, natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, trafic de droguri și consum propriu de droguri, circumstanțele personale ale acestuia (în anul 2007 fost sancționat administrativ tot pentru consum de droguri, faptele din prezentul dosar fiind comise la un interval scurt de la data când beneficiase de clemența organelor de urmărire penală pentru fapte similare).
Așa fiind, cele relevate impun concluzia că privarea acestuia de libertate este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Deși inculpatul nu se găsește în vreunul din cazurile prevăzute în art. 1602alin 2 Cpp, când liberarea provizorie nu se acordă, Curtea constată că, dat fiind timpul relativ scurt de la data luării măsurii arestării preventive, temeiul de arestare prevăzut în art. 148 lit f Cpp este incompatibil cu liberarea provizorie sub control judiciar, garanțiile de ordin personal prezentate de inculpat, precum și obligațiile prevăzute în art. 1602alin 3 și 3 1 Cpp, ce s-ar putea stabili în sarcina inculpatului, nefiind de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică.
Actele dosarului relevă că, arestarea inculpatului a avut loc la 4 iunie 2008, acesta fiind cercetat pentru trafic de droguri de risc și consum de droguri de risc constând în aceea că în anul 2008 vândut cannabis și rezină de cannabis aproximativ la 11 persoane de pe raza municipiului C-N, după ce în anul 2007 săvârșit fapte similare și pentru care i-a fost aplicată sancțiunea amenzii administrative.
Din analiza dispozițiilor art. 1602alin 2 Cpp Curtea constată că, liberarea provizorie este o măsură facultativă, așa cum rezultă din sintagma "se poate acorda".
Așadar, beneficiul liberării provizorii nu este un drept al inculpatului, ci doar o vocație a acestuia.
Astfel, instanța de judecată constatând îndeplinirea condițiilor impuse de lege, va aprecia asupra oportunității lăsării în libertate a inculpatului, prin verificarea temeiniciei cererii formulate.
În condițiile în care legea nu limitează și nici nu indică criteriile ce urmează a sta la baza aprecierii organului judiciar, acestea se vor raporta la elementele ce privesc fapta săvârșită, gradul ei de pericol social concret, împrejurările comiterii acesteia, urmările produse și persoana inculpatului.
În speță, deși din punct de vedere formal, Curtea constată că cererea inculpatului îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, pe fondul acesteia, cererea este neîntemeiată.
Astfel, raportat la natura infracțiunilor săvârșite, gradul ridicat de pericol social al acestora, modalitatea în care au fost săvârșite, urmările produse prin faptele inculpatului, împrejurarea că a mai fost sancționat pentru același gen de fapte, Curtea apreciază că nu se impune lăsarea în libertate a acestuia, astfel că recursul se va respinge ca nefondat în baza art. 38515pct 1 lit b Cpp.
Văzând disp art 192 alin 2 Cpp inculpatul va plăti statului 200 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui G și, născut la 19 februarie 1989) deținut în arestul IPJ C împotriva încheierii nr. 364 din 8 iulie 2008 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C, suma de 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din Fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezentând onorariul avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red./
3 ex./16.07.2008
Jud.fond.-
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Săndel Macavei Delia Purice
