Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 470/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.470/R/2009
Ședința publică din 4 august 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Valentin Chitidean Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr.55/23.06.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpații, aflați în Penitenciarul Gherla, asistați de apărător ales, av. N și inculpatul, aflat în Penitenciarul Gherla, asistat de apărător ales, av., din Baroul Cluj, ambii avocați din cadrul Baroului C, cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărtorul desemnat din oficiu al inculpatului, avocat și apărătorul desemnat din oficiu al inculpaților, avocat care solicită acordarea onorariului parțial pentru studiul dosarului.
Apărătorul inculpatului depune la dosar un înscris din care rezultă că în anul 2007 inculpatul era în străinătate și își exprimă nemulțumirea că la repartizarea dosarului nu s- studiat dosarul pentru a se constata că inculpații au apărători aleși pe tot parcursul procesului penal și să nu se mai desemneze apărători din oficiu.
Întrebați fiind, inculpații arată că-și mențin recursurile declarate în cauză.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpaților, și solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună judecarea inculpaților în stare de libertate întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă. În apărare a arătat că art. 148 lit.b și e Cod pr.pen. nu pot fi reținute ca temei de arestare preventivă la infracțiunea de șantaj, însă instanța de fond la fila 9 al. 2 din încheiere a apreciată că teza apărării nu poate fi reținută fără a se face o analiză a elementelor constitutive ale infracțiunii de șantaj și a conchis că aceasta va reprezenta obiectul cercetării judecătorești, care va statua până la ce moment se întinde activitatea infracțională a inculpaților. De asemenea, apreciază că instanța de fond trebuie să analizeze individual temeiul arestării față de fiecare inculpat având în vedere că și răspunderea penală este o măsură individuală. Pe de altă parte instanța de fond și recurs trebuie să verifice dacă s-au produs anumite modificări ale temeiurilor prev. de art. 148 lit.b,e,f Cod pr.pen. având în vedere că inculpatul în prezent este cercetat în stare de libertate ca urmare a admiterii cererii de liberare sub control judiciar.
În încheierea recurată nu a găsit o motivare individuală, instanța de fond apreciind global asupra temeiurilor arestării tuturor inculpaților, ori încadrarea juridică înlătură particularitățile individuale, fiind vorba de situații distincte, respectiv în sarcina inculpaților și au fost reținute 3 fapte, iar în sarcina inculpatului 7 fapte ceea ce relevă o participare diferită, însă nu se face această decantare.
Consideră că temeiurile prev. de art. 148 lit.b și e Cod pr.pen. trebuie înlăturate de instanță nu doar prin faptul că acestea nu trebuiau reținute la luarea măsurii arestului preventiv, ci față de lipsa unor probe că ar exista o înțelegere fraduloasă.
Cu privire la temeiul prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. arată că la fila 9 a încheierii recurate motivarea acestui este generică și nu individuală, ori instanța trebuia să ia pe fiecare inculpat în parte și să motiveze forma în care s-ar manifesta pericolul concret pentru ordinea publică.
De asemenea, apreciază că inculpații trebuie să se bucure de prezumția de nevinovăție și să fie cercetați în stare de libertate și să spere la o soluție rezonabilă. Este ilar că inculpații au demarat infracțiuni periculoase, iar DIICOT s-a "mișcat" abia în aprilie 2009.
În concluzie, apreciind că temeiurile prev. de art. 148 lit.b și e Cod pr.pen. se impun a fi înlăturate în acest moment, iar temeiul prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen.nu are susținerea periculozității, precum și la circumstanțele personale ale inculpaților, respectiv inculpatul este infractor primar, are o familie legal constituită, ultimul copil fiind născut la câteva zile după ce a fost arestat și se reține că a participat verbal la 3 fapte, iar în ce privește pe inculpații și contestă periculozitatea generică a antecedentelor penale având în vedere că au fost condamnați și pedepsele executate, pune concluzii de admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii deîndată în libertate a inculpaților, iar în subsidiar solicită conform art. 136 Cod pr.pen. luarea față de inculpați a unei măsuri neprivative de libertate cu instituirea unor obligați, a căror încălcare ar duce la reîncarcerarea acestora.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate ca fiind nelegală și netemeinică și, rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv cu consecința judecării inculpatului în stare de libertate, având în vedere că inculpatul nu a comis nicio faptă care să atragă reținerea art.148 lit.b și e Cod pr.pen. și nu există date că prezintă pericol concret pentru ordinea publică conform art. 148 lit.f Cod pr.pen. În volumul I, fila 65, partea vătămată este singurul care relatează aspecte față de inculpatul, însă aceasta are o poziție subiectivă deoarece partea vătămată încearcă să anuleze contractele încheiate cu sau alte persoane. Mai arată că nu există relatări cu privire la un comportament agresiv al lui.
Instanța de fond, în încheierea atacată, nu confirmă vreun element, indicii sau vreo probă din care să rezulte că inculpatul ar fi influențat vreo probă sau zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea vreunei persoane. Încadrarea juridică este foarte importantă pentru soluționarea procesului și apreciază că din eroare nu este invocat al.2 din art. 7 din Legea 39/2003 deși face parte integrantă din art.7 și trebuie apreciat ca atare, respectiv pedeapsa nu poate fi mai mare decât infracțiunea pentru care s-a constituit grupul infracțional, ori speță instanței nu i se mai permite condamnarea inculpatului la pedeapsa minimă de 6 luni. Articolul 7 din Legea 39/2003 trebuie văzut prin intermediul art. 194 Cod pr.pen.
De asemenea, invocă și egalitatea de tratament de care trebuie să se bucure inculpatul cu atât mai mult cu cât inculpatul are o situație mai gravă, numele acestuia figurând în declarațiile tuturor părților vătămate.Solicită să se rețină și faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră și a dat relații și cu privire la alți inculpați, nu are antecedente penale, are o familie legal constituită, copii minori spre creștere și neducare, a lucrat în Italia de unde a venit cu o anumită sumă de bani, bunurile ridicate la percheziția domiciliară au fost restituite pentru că nu aveau legătură cu infracțiunea de șantaj.
În subsidiar, având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv s-au schimbat, solicită luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau D unde are reședința.
Reprezentantul Parchetului apreciază că în mod corect instanța de fond a stabilit că nu se impune revocarea măsurii arestului preventiv față de inculpați întrucât există posibilitatea ca inculpații să influențeze părțile vătămate și martorii. Între inculpați există o solidaritate și aceștia au terorizat părțile vătămate, astfel că cercetarea lor în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În concluzie, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv subzistă și în prezent, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, menținerea ca legală și temeinică a încheierii primei instanțe și în baza art.192 alin.2 pr.pen. obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul său ales.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul ales.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul ales.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cu consecința luării unei alte măsuri neprivative de libertate.
CURTEA:
Prin încheierea penală din 24 iulie 2009 a Tribunalului Cluj, în temeiul art. 160 rap. la art. 3001al.3 Cod Procedură Penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații, fiul lui - și, născut la data de 28.07.1968 în D, jud. C, CNP -, fiul lui și, născut la data de 14.09.1973 în D, jud. C, CNP -, fiul lui G și -, născut la data de 25.03.1976 în D, jud. C, CNP -, fiul lui G și, născut la data de 09.05.1972 în, jud. C, CNP -, toți aflați în Arestul IPJ C, măsură care a fost menținută, respingând implicit cererile de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În baza art. 192 alin.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că rin p. rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj au fost trimiși în judecată, arestați preventiv, inculpații, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, asociere și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin.l și 3 din Legea nr. 39/2003, șantaj, prev. de art. 194 al.1, cu aplicarea art.41 al.2, art.33 lit.a și 37 lit.a Cod Penal;, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, asociere și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin.l și 3 din Legea nr. 39/2003, șantaj, prev. de art. 194 al.1, cu aplicarea art.41 al.2, înșelăciune prev. de art. 215 al.1 și 3 Cod Penal, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod Penal;, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, asociere și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin.l și 3 din Legea nr. 39/2003, șantaj, prev. de art. 194 al.1, cu aplicarea art.41 al.2, art.33 lit.a Cod Penal;, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, asociere și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin.l și 3 din Legea nr. 39/2003, șantaj, prev. de art. 194 al.1, cu aplicarea art.41 al.2, art.33 lit.a Cod Penal.
Alături de cei patru inculpați, a mai fost trimis în judecată și inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, asociere și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin.l și 3 din Legea nr. 39/2003, șantaj, prev. de art. 194 al.1, cu aplicarea art.41 al.2, înșelăciune prev. de art. 215al.1 și 3 Cod Penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că începând cu anul 2006, cei cinci inculpați au constituit un grup infracțional organizat, în scopul comiterii infracțiunilor de șantaj, iar în perioada anilor 2004-2009, aceștia, prin amenințări și violențe, le-au obligat pe părțile vătămate, A, A, și martorul, să plătească sume de bani sub formă de dobânzi, în interes propriu sau în interesul celorlalți inculpați, să predea bunuri sau să încheie contracte de vânzare cumpărare asupra unor bunuri. În plus, inculpații și au indus-o în eroare pe partea vătămată cu ocazia încheierii unui contract, deposedând-o în acest fel de o garsonieră și cauzându-i un prejudiciu de 50.000 lei.
Tribunalul Cluja fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 21 iulie 2009, fiind înregistrat sub nr-, în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 18 august 2009.
Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, la primirea dosarului, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de cei cinci inculpați, respectiv cele prev. de art. 143.pr.pen. în sensul că există probe certe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpați.
Probele amintite constau în declarațiile părților vătămate, ale martorilor, dintre aceștia amintind doar pe, a a, etc, fără pretenții de ierarhizare în funcție de relevanță și utilitate, concluziile raportului de constatare medico-legală ce atestă numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării părții vătămate și transcrierile convorbirilor telefonice fiind relevante în acest sens. Mai amintim procesele verbale de percheziție domiciliară și în mediu informatic, procesele verbale de recunoaștere după planșă fotografică, înscrisuri ce atestă tranzacțiile civile perfectate de inculpați.
Toate acestea formează bănuiala rezonabilă că inculpații, și au acordat bani împrumut părților vătămate, că percepeau dobânzi și dobânzi la dobânzi, că datoriile au ajuns astfel din sume modice, exorbitante și că pentru recuperarea lor toți cei trei inculpați, împreună și cu inculpatul au exercitat amenințări și respectiv agresiuni asupra părților vătămate sau ale rudelor sau apropiaților acestora, reușind în acest fel să obțină bani și bunuri de la ele cum ar fi apartamente, autovehicule, aparate electrocasnice sau terenuri.
Fără a face o analiză de detaliu a probatoriului administrat, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, și fără a emite judecăți de valoare asupra validității mijloacelor e probă existente în dosarul cauzei și a actelor procesuale și procedurale realizate în faza de urmărire penală, putem spune, fără echivoc, că în cauză există date care formează presupunerea rezonabilă că s-au comis fapte prevăzute de legea penală.
De asemenea, există în cauză și temeiurile de arestare prev. de art. 148 lit. lit. b, e și f din Codul d e procedură penală, deoarece din probele administrate în cauză rezultă că inculpații au contactat de mai multe ori părțile vătămate pentru a se asigura că acestea nu au formulat plângeri sau sesizări la poliție și că nu au dat declarații împotriva lor. De asemenea le-au amenințat pe părțile vătămate pentru a le convinge să renunțe la demersuri de genul celor de mai sus. În cursul lunii octombrie 2008 inculpatul a intrat în magazinul părții vătămate și a început să lovească în jur cu o, distrugând mai multe bunuri cu scopul de aoi ntimida pe partea vătămată, în cursul aceleiași seri ceilalți 3 inculpați sunând partea vătămată și amenințând-o să nu anunțe poliția. În cursul lunii ianuarie 2009 inculpații, și au chemat pe partea vătămată la o întâlnire în cadrul căreia i-au reproșat că ar fi formulat o plângere la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, deși acest lucru nu era adevărat, amenințând-o că dacă vreun membru al grupului va fi arestat din cauza lui, cei rămași liberi îl vor omorî. În data de 18.03.2009 inculpatul a lovit-o partea vătămată pentru că aceasta nu a reușit să-i plătească datoria, provocându-i leziuni ce necesită pentru vindecare 8-9 zile. Inculpatul a depus plângere după acest incident, a cerut protecție, ce i-a și fost asigurată, drept urmare cei patru inculpați au căutat în tot orașul pe cei trei membrii ai familiei persoanei vătămate. De asemenea inculpații au căutat-o și pe partea vătămată pentru a vedea dacă a depus sau nu plângere și pentru a-l determina pe acesta și pe martorul să nu dea declarații împotriva lor. au continuat și după arestarea inculpaților care i-au transmis părții vătămate prin intermediar să cadă la înțelegere pentru a nu avea probleme pe parcurs.
Temeiurile de arestare prev. de art. 148 lit.b și e Cod Procedură Penală există când în cauză inculpatul sau inculpații încearcă să zădărnicească, în mod direct sau indirect, aflarea adevărului, prin influențarea vreunei părți sau martor și când inculpatul ori inculpații încearcă prin presiuni ori în alt mod, să realizeze o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată. Ori dispozițiile legale mai sus evocate se regăsesc perfect în situațiile mai înainte trecute în revistă.
Apărarea a invocat că aceste temeiuri de arestare s-ar suprapune peste latura obiectivă a infracțiunii de șantaj. Fără a face o analiză a elementelor constitutive ale acestei infracțiuni, vom conchide că aceasta va reprezenta obiectivul cercetării judecătorești, care va statua până la ce moment se întinde activitatea infracțională a inculpaților, și dacă situațiile arătate anterior se înscriu în această latură obiectivă. fondul, putem spune că în momentul de față la dosarul cauzei, există date în sensul că se manifestă temeiurile de arestare prev. de art. 148 lit.b și e Cod Procedură Penală.
Apoi, pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile de săvârșirea cărora sunt acuzați inculpații sunt mai mari de 4 ani închisoare iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acesta rezultă din faptul că presupusa infracțiune de șantaj s-a derulat pe parcursul a mai multor ani, începând cu 2004, din faptul că inculpații au semănat o stare de teroare în rândul comunității din D fiind cunoscuți ca oameni agresivi și periculoși, au acționat în grup și au afectat grav integritatea fizică și psihică a părților vătămate, precum și patrimoniul acestora, prejudiciind grav și încrederea opiniei publice în forțele de ordine deoarece aceștia au declarat permanent că au poliția din D la degetul mic și că nimeni nu le poate face nimic.
Pericolul pentru ordinea publică rezidă și în însuși pericolul social al faptelor deduse judecății, ținând seama de amploarea fenomenului infracțional prezent în societatea românească, opinia publică fiind aproape zilnic informată prinmass-mediacu privire la proliferarea faptelor de acest gen, în medii sociale dintre cele mai diverse.
S-a apreciat că la acest moment procesual, anterior declanșării cercetării judecătorești și ascultării inculpaților, sub rezerva substanței dreptului procesual consacrat de art.70 al.2 Cod Procedură Penală, nu este oportună revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive, și pentru că, față de datele relevate mai sus, există posibilitatea ca inculpații să încerce să determine părțile vătămate și martorii să își schimbe declarațiile într-o turnură favorabilă lor.
De asemenea nici faptul că inculpații au familii constituite și sunt întreținătorii acestora, nu reprezintă în sine un temei pentru punerea în libertate a acestora. Desigur, așa cum s-a arătat și în practica, un inculpat care are o familie este mai puțin vulnerabil în fața tentațiilor din sfera ilicitului penal, fiind mai ancorat de valorile tradiționale ale societății, însă mersul anchetei penale în acest moment, nu justifică, în scopul aflării adevărului, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai puțin severă.
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art. 3001alin.3 Cod procedură penală, s-a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpați, este legală și temeinică.
Împotriva hotărârii în termen legal s-a exercitat recurs de către toți cei patru inculpați arestați preventiv,solicitând casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii lor în libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea. Se arată în motivarea recursurilor că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive sunt cele prev.de art.148 lit.b, e și f pr.pen, însă la dosar nu există date din care să rezulte că ar încerca să influențeze părțile, martorii sau să distrugă probele și mijloacele de probă sau că au încercat să zădărnicească aflarea adevărului. În privința temeiului prev.de art.148 lit.e pr.pen. se arată că inculpații au exercitat presiuni asupra părților vătămate sau că au încercat o înțelegere frauduloasă cu acestea. Nu există nimic concret care să justifice reținerea acestor dispoziții legale. În ce privește temeiul prev.de art.148 lit.f pr.pen. s-a apreciat de către instanța de fond că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică,însă această apreciere s-a făcut în mod global,nu pentru fiecare inculpat în parte,ori măsurile preventive sunt personale,neputând fi tratate la modul global. Pe de altă parte,nu se arată în privința fiecărui inculpat care sunt probele din care rezultă că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Prin urmare, apreciază că cele trei temeiuri ale arestării nu sunt aplicabile în speță.
Instanța de recurs analizând căile de atac exercitate, motivele concrete pe care se sprijină acestea, cu incidența art.385/6 al.3 pr.pen. reține următoarele:
Prin rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj au fost trimiși în judecată, arestați preventiv, inculpații, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, asociere și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin.l și 3 din Legea nr. 39/2003, șantaj, prev. de art. 194 al.1, cu aplicarea art.41 al.2, art.33 lit.a și 37 lit.a Cod Penal;, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, asociere și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin.l și 3 din Legea nr. 39/2003, șantaj, prev. de art. 194 al.1, cu aplicarea art.41 al.2, înșelăciune prev. de art. 215 al.1 și 3 Cod Penal, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod Penal;, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, asociere și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin.l și 3 din Legea nr. 39/2003, șantaj, prev. de art. 194 al.1, cu aplicarea art.41 al.2, art.33 lit.a Cod Penal;, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, asociere și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin.l și 3 din Legea nr. 39/2003, șantaj, prev. de art. 194 al.1, cu aplicarea art.41 al.2, art.33 lit.a Cod Penal.
În fapt s-a reținut în sarcina inculpaților, în esență, că începând cu anul 2006, cei cinci inculpați au constituit un grup infracțional organizat, în scopul comiterii infracțiunilor de șantaj, iar în perioada anilor 2004-2009, aceștia, prin amenințări și violențe, le-au obligat pe părțile vătămate, A, A, și martorul, să plătească sume de bani sub formă de dobânzi, în interes propriu sau în interesul celorlalți inculpați, să predea bunuri sau să încheie contracte de vânzare cumpărare asupra unor bunuri. În plus, inculpații și au indus-o în eroare pe partea vătămată cu ocazia încheierii unui contract, deposedând-o în acest fel de o garsonieră și cauzându-i un prejudiciu de 50.000 lei.
Instanța de fond fiind sesizată cu soluționarea cauzei,la termenul din 24 iulie 2009 procedat conform art.300/1 pr.pen. la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților arestați, constatând astfel că, în cauză, sunt întrunite condițiile legale pentru menținerea măsurii arestării preventive față de toți cei patru inculpați, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestora subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate.
Astfel, din cuprinsul proceselor-verbale de investigații, declarațiilor părților vătămate și ale martorilor audiați până în prezent, raportului de constatare medico-legală întocmit de C-N (ce atestă numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării părții vătămate ), proceselor-verbale de recunoaștere după planșele fotografice, proceselor-verbale de percheziție domiciliară și proceselor-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Cluj, rezultă indicii temeinice cu privire la faptul că inculpații, și se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Este reală împrejurarea că referitor la cazurile de arestare propuse și anume incidența art.148 lit.b și e pr.pen. organul judiciar, în cadrul examinării acestor probleme juridice, în cuprinsul încheierii din 24 iulie, nu individualizează la modul expres și pentru fiecare din cei patru inculpați situațiile concrete ce au determinat incidența acestor texte legale de arestare,însă a descris în concret în ce activități a fost implicat fiecare inculpat în parte,astfel că nu se poate susține că a tratat la modul global menținerea acestei măsuri.
Or, din actele aflate la dosar rezultă raportat la fiecare dintre cei patru inculpați că aceștia au contactat în mai multe rânduri părțile vătămate, cu scopul de a se asigura dacă acestea au contactat sau nu organele de poliție și dacă au dat declarații precum și conținutul acestora. Mai mult, inculpații au fost interesați de conținutul acestor declarații în așa fel încât acestea să nu fie date împotriva lor și chiar s-au dedat la amenințări inclusiv a membrilor familiilor acestora cu scopul de a le convinge să renunțe la orice fel de sesizări ale organelor abilitate.
În concret,în cursul lunii octombrie 2008, inculpatul a intrat în magazinul părții vătămate și a început să lovească în jur cu o, distrugând mai multe bunuri, cu scopul de a intimida partea vătămată, iar în cursul aceleași seri inculpații și au sunat aceeași parte vătămată pe care au amenințat-o, în cazul în care ar intenționa să anunțe poliția. În cursul lunii ianuarie 2009 inculpații, și au chemat-o pe partea vătămată la o întâlnire în cadrul căreia i-au reproșat că ar fi formulat o plângere la. deși acest lucru nu era adevărat, amenințând-o că dacă vreun membru al grupului va fi arestat din cauza lui, cei rămași liberi îl vor omorî pe el și familia lui. În data de 18.03.2009 inculpatul a lovit-o partea vătămată pentru că aceasta nu a reușit să-i plătească datoria, provocându-i leziuni ce necesită pentru vindecare 8-9 zile. Partea vătămată a depus plângere penală după acest incident și s-a cazat cu familia într-o locație confidențială, fiindu-le teamă să se întoarcă la domiciliu, din transcrierile convorbirilor telefonice aflate la dosar reieșind că, începând cu seara respectivă, toți cei cinci inculpați i-au căutat pe membrii familiei în tot orașul. Nereușind să-i localizeze, aceștia au căutat colegi de muncă ai soției părții vătămate și colegi de școală ai fiului acestora, pentru a-i găsi. Totodată, inculpații au contactat mai multe persoane, cu privire la care existe indicii că sunt victime sau martori, pentru a stabili dacă nu cumva sunt la poliție și, negăsindu-i în oraș pe partea vătămată și pe martorul -, i-au sunat de mai multe ori pentru a-i întreba dacă au fost audiați și a-i determina să nu dea declarații împotriva lor. asupra părților vătămate au continuat și după arestarea inculpaților care i-au transmis părții vătămate, printr-un intermediar, că nu trebuia să sesizeze poliția, că în cazul în care inculpații vor fi condamnați partea vătămată va fi omorâtă și că, în cazul în care partea vătămată va fi contactată din partea inculpaților, să cadă la înțelegere cu aceștia "pentru a nu avea probleme pe parcurs". De asemenea, rudele inculpaților au abordat-o pe partea vătămată, pentru a-i reproșa că a depus plângere penală în cauză.
Toate aceste acțiuni din partea inculpaților constituie presiuni exercitate asupra părților vătămate și martorilor de către membrii grupului infracțional, pentru a împiedica intervenția organelor judiciare, a zădărnici aflarea adevărului și tragerea inculpaților la răspundere penală.
În ceea ce privește condițiile prevăzute la lit.f a articolului 148.pr.pen. inculpații sunt acuzați că au comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, astfel încât cerința cuprinsă în teza Iat extului de lege sus-menționat este îndeplinită. Referitor la probele certe din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a celor patru inculpați sus-menționați, acesta rezultă mai întâi din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acestora și din împrejurările în care faptele au fost comise (și anume infracțiunea de șantaj s-a derulat pe parcursul a mai multor ani, începând cu 2004, perioadă în care inculpații au semănat o stare de teroare în rândul comunității din D, fiind cunoscuți ca oameni agresivi și periculoși, au acționat în grup și au afectat grav integritatea fizică și psihică a părților vătămate, precum și patrimoniul acestora, afectând grav și încrederea opiniei publice în forțele de ordine, deoarece aceștia au declarat permanent că au poliția din D la degetul mic și că nimeni nu le poate face nimic). Pe de altă parte, având în vedere faptul că acțiunile inculpaților au afectat grav persoanele vătămate, integritatea corporală și psihică a acestora, a membrilor familiilor lor, patrimoniul acestora și, în egală măsură, încrederea acestor persoane, precum și a altor persoane din anturajul lor în ordinea juridică, în necesitatea respectării legilor și protecția oferită cetățenilor de legile naționale, cercetarea inculpaților în stare de libertate ar fi de natură să creeze un sentiment de insecuritate în sânul comunității din municipiul D și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor ce se fac vinovați de comiterea unor astfel de infracțiuni grave.
Așa fiind, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării inculpaților nu s-au modificat,instanța de fond în mod corect menținând această măsură,Curtea în baza art. 385/15 pct.1 lit. b proc.pen. va respinge recursurile formulate de inculpați ca nefondate.
Văzând și disp. art. 192 al. 2.proc.pen.Curtea va obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare,iar pe inculpații, să plătească în favoarea statului suma de câte 150 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial pentru apărătorii ce au fost desemnați din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUN E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și, aflați în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale din 24.07.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 150 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpații, să plătească în favoarea statului suma de câte 150 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
- -
RED.IM/MB
14.08.2009
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Valentin Chitidean Iuliana Moldovan
