Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 510/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENAL ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENAL NR. 510/R/2009
Ședința public din 18 august 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean Judector
JUDECTORI: - -
- -
GREFIER: -
Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de ctre inculpații și împotriva încheierii penale fr numr din data de 6 august 2009, pronunțat în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect verificarea legalitatții și temeiniciei msurii arestului preventiv.
La apelul nominal fcut în ședinț public se prezint inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de avocat cu delegație în substituirea aprtorului ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de aprtor ales, avocat N din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care, inculpații, întrebați fiind, arat c își mențin recursurile declarate în cauz.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acord cuvântul în dezbaterea recursului.
Aprtorul ales al inculpatului solicit, în temeiul art. 38515pct.2 lit. a proc.pen. admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza s se dispun revocarea msurii arestului preventiv și punerea de îndat în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicit luarea unei alte msuri neprivative de libertate prev. de art. 145 Cod pr.pen, respectiv msura obligrii de a nu prsi localitatea. Având în vedere c situația inițial de la luarea msurii arestului preventiv s-a schimbat, cercetarea judectoreasc a fost început, au fost audiați inculpații și martorii din rechizitoriu, impactul social negativ și rezonanța negativ a faptei s-a diminuat în acest moment dup 4 luni de zile, consider c cercetarea în stare de libertate a inculpatului n-ar avea cum s influențeze bunul mers al procesului penal și n-ar prezenta pericol concret pentru ordinea public. Totodat, solicit s se rețin c inculpatul nu posed antecedente penale și a avut o atitudine sincer, c singura persoan creia i-a vândut pastile ecstazi a fost agentul sub acoperire, din declarațiile martorilor și a inculpatului rezult c acesta obișnuia s consume astfel de substanțe cu unii prieteni și nu a fost un dealer.
Aprtorul ales al inculpatului arat c instanța de fond pân în data de 2 iulie 2009 a ajuns la concluzia c înlocuirea msurii arestului preventiv cu msura obligrii de a nu prsi țara este suficient, îns apreciaz c instanța de fond care a pronunțat ultima încheiere recurat nu s-a aplecat asupra probelor administrate datorit volumului intens de munc al judectorului cruia i se repartizeaz dosarul pe parcursul vacanței judectorești, astfel c apreciaz încheierea atacat ca fiind nelegal, fragil și superficial motivat. Nu a fost administrat nici o prob din care s rezulte un comportament antisocial al inculpatului și prin prisma art. 136 alin.8 Cod pr.pen. și a particularitților cauzei, apreciaz c scopul procesului penal poate fi atins și printr-o msur neprivativ de libertate.
Solicit s se rețin c inculpatul este student, c înc în prima declarație a expus în integralitate faptele comise, deși în rechizitoriu nu se rețin circumstanțele de înjumtțire a pedepsei, nu exist nici un indiciu c inculpatul are un comportament antisocial, 4-5 luni de arest preventiv sunt suficiente ca pedeaps
În concluzie, solicit admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza s se dispun revocarea msurii arestului preventiv, iar în subsidiar, solicit înlocuirea msurii arestului preventiv cu msura obligrii de a nu prsi localitatea având în vedere c temeiurile avute în vedere la luarea msurii arestului preventiv s-au schimbat.
Reprezentanta DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj solicit respingerea ca nefondate a recursurilor declarate în cauz de inculpații și, apreciind c instanța de fond în mod legal și temeinic a menținut msura arestului preventiv întrucât temeiurile care au determinat luarea msurii subzist și în prezent, existând probe din care rezult c inculpații au svârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecat, infracțiuni sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arat c regret fapta svârșit. Susține c a fost provocat de ctre colaboratorul sub acoperire. A realizat gravitatea faptelor comise și c starea de libertate trebuie prețuit.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arat c recunoaște și regret faptele comise. Și-a dat seama de gravitatea acestor fapte, îns solicit s fie cercetat în libertate.
CURTEA:
Prin încheierea penal, din 6 august 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțat în dosarul nr-, în baza art.300/2 rap. la art.160/b pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia msurii arestului preventiv luat faț de inculpații, fiul lui și, nscut la data de 13.08.1985 și, fiul lui și, nscut la 11.10.1989, ambii deținuți în prezent în Penitenciarul Gherla și s-a menținut starea de arest a acestora.
S-a respins cererea inculpaților de înlocuire a msurii arestului preventiv cu msura obligrii de a nu prsi țara.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, prima instanț a reținut c prin Încheierea penal nr. 32/C/08.04.2009 Tribunalul Cluja dispus arestarea preventiv a inculpaților și, considerându-se c faț de aceștia sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f din Codul d e procedur penal, respectiv c sunt indicii temeinice și probe c inculpatul este autorul infracțiunilor de trafic de droguri de risc și mare risc prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, respectiv c inculpatul a comis infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din același act normativ, pedeapsa prevzut de lege pentru acestea este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lsarea inculpaților în libertate prezint un pericol concret pentru ordinea public deoarece aceștia au furnizat droguri unui numr mare de persoane, în special în mediul studențesc, la acea dat existând indicii c cercul persoanelor care cumprau sau primeau droguri de la inculpați este mai mare.
Prin rechizitoriul întocmit de procuror din cadrul - Biroul Teritorial Clujs -a dispus trimiterea în judecat a inculpaților pentru infracțiunile mai sus amintite, în form continuat, iar inculpatul și pentru svârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu fr drept prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
Cu privire la starea de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului c în intervalul de timp cuprins între lunile mai 2008 și martie 2009, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale a vândut direct sau prin intermediul învinuitului un numr total de 14 comprimate ecstasy colaboratorului autorizat sub nume de cod " " și investigatorului sub acoperire cu nume de cod " Internulo" și c în primvara anului 2009, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale a vândut și oferit cannabis colaboratorului autorizat cu nume de cod" și numiților, și, de asemenea c în cursul anului 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut și a consumat în mod repetat cannabis, singur sau împreun cu mai multe persoane, iar în privința inculpatului c în perioada martie-aprilie 2009, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale a introdus cannabis - marijuana pe piața de consumatori de droguri de risc din municipiul C-N, prin intermediul inculpatului punând în vanzare cannabis și a vândut direct cantitatea de cca. 40 de grame cannabis numiților, și.
Procedând la verificarea temeiniciei și legalitții msurii arestului preventiv conform art. 300/1 pen.Cod Penal, instanța a constatat c msura arestului preventiv este temeinic și legal, fiind îndeplinite cerințele art. 143 pen.Cod Penal deoarece exist indicii temeinice c inculpații sunt autorii infracțiunilor de care sunt acuzați, ei recunoscând de altfel, acuzațiile aduse integral ori parțial, în acest sens existând rapoartele de constatare tehnico-științific întocmite în cauz care atest c substanțele provenite de la inculpați sunt droguri de risc și de mare risc, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat la data de 07.04.2009 în prezența martorilor asistenți, și, declarațiile martorilor, și, ale învinuitului, procesele verbale de confruntare, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate, declarațiile inculpaților date în fața procurorului și a judectorului care a soluționat propunerea de arestare preventiv, procesele verbale întocmite ca urmare a cumprrilor autorizate efectuate de investigatorii sub acoperire.
Totodat, s-a apreciat c sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f pen.Cod Penal, deoarece pedeapsa prevzut de lege pentru infracțiunile comise este mai mare de 4 ani închisoare, iar lsarea în libertate a inculpaților prezint un pericol concret pentru ordinea public, pericol reflectat în primul rând de pericolul social abstract al infracțiunii de trafic de droguri pentru care au fost trimiși în judecat reflectat de pedepsele fixate de legiuitor pentru aceste infracțiuni (de la 3 la 15 ani închisoare pentru droguri de risc, și de la 3 la 20 ani închisoare pentru drogurile de mare risc), de pericolul social concret al infracțiunilor deoarece inculpații au lucrat în calitate de barmani în dou cluburi extrem de frecventate unde au avut posibilitatea s distribuie droguri, de altfel anturajul lor, în majoritate compus din studenți, a fcut posibil atât crearea unei "piețe de desfacere" largi cât și obținerea de venituri din astfel de activitți ilegale și periculoase pentru sntatea fizic și psihic a persoanelor, persoane care percep consumul de droguri drept o distracție, înc nu au fost audiați de ctre instanța de fond, precum și de faptul c au perceput traficul de droguri drept o afacere. Împrejurarea c pastilele de ecstasy au avut logo-uri diferite duce la concluzia c furnizorii de droguri sunt diferiți la rândul lor, ori punerea în libertate la acest moment, cel puțin a inculpatului, ar putea periclita depistarea acestora.
Ulterior, procedând conform art. 300/2 pen.Cod Penal instanța a menținut starea de arest preventiv a celor doi inculpați, apreciind c subzist temeiurile avute în vedere inițial, pentru ca prin încheierea penal din data de 02.07.2009 s se dispun înlocuirea acestei msuri cu msura obligrii de a nu prsi țara, plecând de la premiza c s-au modificat limitele de pedeaps în privința inculpatului iar în privința inculpatului pericolul social ar fi sczut, deoarece acesta a oferit droguri colegilor si de camer sau unor prieteni din Republica M iar de vândut, a vândut doar investigatorului sub acoperire și colaboratorului autorizat și în plus au trecut trei luni de la arestarea lor, ceea ce face ca impactul infracțiunilor de care sunt acuzați s scad.
Prin decizia penal nr.444/R/07.07.2009 a Curții de APEL CLUJa fost admis recursul declarat de parchet, casat încheierea penal din data de 02.07.2009 a Tribunalului Cluj și în urma rejudecrii, a fost menținut starea de arest a celor doi inculpați, apreciindu-se c subzist temeiurile avute în vedere la arestare, pericolul pentru ordinea public rezultând din modul și mijloacele de comitere a faptei, din împrejurarea c inculpații au distribuit droguri în mediu studențesc, c inculpatul a acționat pe o durat de aproape un an de zile, traficând și droguri de mare risc, nepunându-se problema schimbrii temeiurilor ce au stat la baza lurii msurii preventive a arestrii.
În acest context, la acest termen de judecat, procedând la verificarea legalitții și temeiniciei msurii arestrii preventive a celor doi inculpați, instanța a apreciat c nu a intervenit nici o modificare de la ultima verificare a arestului preventiv din data de 09.07.2009. Astfel, s-a apreciat c la dosar exist probe de vinovție a celor doi inculpați care de altfel, integral ori parțial au recunoscut faptele comise iar lsarea lor în libertate prezint pericol pentru ordinea public, rezonanța social negativ a unor asemenea fapte în rândul societții civile fiind de ordinul evidenței, impactul unor fapte de o gravitate sporit ca cele supuse judecții în prezentul dosar nefiind în msur s se prin trecerea unei perioade de timp relativ scurte, de câteva luni. În plus, faț de condițiile concrete ale comiterii faptelor, împrejurarea c în mod predilect inculpații, profitând de faptul c erau barmani în localuri frecventate în special de persoane tinere, au furnizat droguri în mediu studențesc o lung perioad de timp, s-a apreciat c exist premizele ca lsați în libertate inculpații s-și continue activitatea infracțional.
Circumstanțele de ordin personal ale celor doi inculpați, privitoare la vârsta acestora, lipsa de antecedente penale și atitudinea cooperant de care au dat dovad, pot fi avute în vedere de instanț în procesul individualizrii judiciare a pedepselor ce vor fi eventual aplicate, îns în raport de cele expuse mai sus, s-a apreciat c acestea nu pot justifica lsarea în libertate a inculpaților.
Pe de alt parte, s-a precizat c au fost neglijate caracterizrile pozitive depuse la dosar privind persoana inculpaților, îns s-a apreciat c nici acest aspect nu poate fi privit ca suficient pentru lsarea lor în libertate, ci eventual pot motiva reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea lor.
Împotriva încheierii tribunalului au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, solicitând casarea acesteia și rejudecând s se dispun revocarea arestului preventiv cu consecința punerii de îndat în libertate a acestora, neexistând probe și indicii temeinice care s justifice privarea de libertate a recurenților, cerere formulat în principal.
În al doilea rând, aprtorii apreciaz c se impune înlocuirea msurii arestrii preventive cu msura obligrii de a nu prsi localitatea sau țara vizat de art.145 și 1451proc.pen.
Aprtorul inculpatului a invocat c în cauz încheierea tribunalului este superficial motivat iar pe de alt parte, instanța nu s-a referit în conținutul hotrârii la alte msuri alternative neprivative de libertate.
Totodat, aprarea a susținut c în privința temeiului prev.de art.148 lit.f proc.pen. acesta nu mai subzist, iar motivarea tribunalului referitoare la menținerea strii de arest a inculpatului este lipsit de argumente convingtoare, întrucât credibilitatea justiției nu are nici o legtur cu pericolul concret pentru ordinea public pe care l-ar prezenta recurentul și care nu este pus în evidenț prin probe sau indicii temeinice ale cauzei.
Curtea examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la urmtoarele constatri:
Prin încheierea penal nr.32 din 8 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a dispus arestarea preventiv a inculpatului, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev.de art.2 alin.2 din Lege nr.143/2000 modificat prin Legea nr.522/2004, cu aplic.art.41, 42 pen.; pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 modificat prin Legea nr.522/2004, cu aplic.art.41 al.2 pen.; pentru comiterea infracțiunii de deținere de droguri de risc fr drept, pentru consum propriu prev.de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, modificat prin Legea nr.522/2004 cu art.41 al.2 pen. totul cu aplic.art.33 lit.a pen. Prin aceeași încheiere penal, din aceeași dat, Tribunalul Cluja dispus arestarea preventiv a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 modificat prin Legea nr.522/2004, cu art.41 al.2 pen.
În esenț, prin rechizitoriul Parchetului se reține c inculpatul în perioada mai 2008 - martie 2009, în mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale a vândut direct sau prin intermediul învinuitului, 14 comprimate, colaboratorului autorizat cu nume de cod " " și investigatorului sub acoperire cu nume de cod " Internulo". De asemenea, același inculpat, în primvara anului 2009, în mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale a vândut și oferit cannabis colaboratorului autorizat cu nume de cod " " și numiților, și. In sarcina inculpatului s-a mai reținut c în cursul anului 2008 și pân în primvara anului 2009, în baza aceleași rezoluții infracționale a deținut și a consumat în mod repetat cannabis, singur sau împreun cu alte persoane.
Referitor la inculpatul prin același act de sesizare al instanței, s-a reținut c, acesta în perioada martie - aprilie 2009, în mod repetat în baza aceleași rezoluții infracționale, a introdus cannabis - marijuana pe piața de consumatori de droguri de risc din C prin intermediul inculpatului, punând în vânzare cannabis și care a vândut direct cantitatea de 40 grame cannabis numiților,.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT - Biroul Teritorial Cluj din 30 aprilie 2009, inculpații au fost trimiși în judecat, în stare de arest preventiv pentru infracțiunile de mai sus, dosarul fiind înregistrat la Tribunalul Cluj la 5 mai 2009, sub nr- iar la primul termen de judecat, în camera de consiliu, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia msurii arestrii preventive prin prisma disp.art.3001proc.pen.
Cu aceast ocazie, s-a constatat de ctre Tribunalul Clujc luarea msurii arestrii preventive s-a fcut cu respectarea normelor legale prev.de art.136 rap.la art.143 proc.pen. și c în privința recurenților este incident cazul de arestare prev.de art.148 lit.f proc.pen.
Deși inculpații recurenți au negat presupunerea rezonabil c ar fi comis faptele, probele și indiciile temeinice rezult din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesele verbale de cercetare a infracțiunii flagrante încheiate la 7.04.2009, rapoartele de constatare tehnico-științific din care rezult c substanțele provenite de la inculpați sunt droguri de risc și de mare risc, coroborate cu declarațiile de recunoaștere parțial ale inculpaților cu procesele verbale întocmite ca urmare a cumprrilor autorizate efectuate de investigatorii sub acoperire și declarațiile martorilor și și ale învinuitului.
Stabilirea vinovției inculpaților recurenți urmeaz a se face desigur numai în urma efecturii cercetrii judectorești de ctre instanța investit cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrat în faza urmririi penale, pune îns în evidenț existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 cod proc.pen. care justific luarea și menținerea msurii arestrii preventive faț de aceștia.(cazul, și Hartley vs UK).
Pericolul social concret rezult, în egal msur, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecat cât și din activitatea infracțional desfșurat de aceștia.
Menținerea strii de arestare preventiv a inculpaților, în condițiile legii, nu afecteaz cu nimic dreptul acestora la un proces echitabil, ei având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzrii.
Potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Aprarea Drepturilor Omului și a Libertților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoan poate fi lipsit de libertate, inculpații au fost arestați în vederea aducerii lor în fața autoritților judiciare competente, existând motive verosimile de a bnui c au svârșit o infracțiune.
În plus, curtea reține c existența și persistența unor indicii grave de vinovție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimeaz o detenție provizorie", msura arestrii preventive a inculpaților fiind conform scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabil c s-a comis o infracțiune" msura arestrii preventive este justificat și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Aprecierea probelor se va face de ctre instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovției inculpaților.
În aceast faz a recursului, instanța nu are abilitatea de a cenzura corectitudinea administrrii probelor de ctre organele de anchet și nici de a verifica aprri care țin de fondul cauzei. Pân la dovada contrarie, probele administrate de procuror nu pot fi înlturate de ctre instanța sesizat cu luarea unei msuri preventive.
Potrivit disp.art.3002proc.pen. când instanța constat c temeiurile care au determinat arestarea preventiv impun în continuare privarea de libertate sau c exist temeiuri noi care justific privarea de libertate, instanța, menține, prin încheiere motivat, arestarea preventiv sau potrivit alin.2 al aceluiași articol, dac constat c temeiurile care au determinat arestarea au încetat, sau nu exist temeiuri noi care s justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea msurii arestrii preventive.
În cauza de faț, nu exist temeiuri noi care s justifice privarea de libertate și în consecinț, ceea ce curtea trebuie s analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventiv și dac acestea impun sau nu, în continuare, privarea de libertate.
În privința indiciilor temeinice din care rezult presupunerea rezonabil c inculpații sunt autorii infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecat, acestea au fost analizate în mod definitiv la momentul lurii msurii arestului preventiv și nu s-au modificat pân la sesizarea instanței prin rechizitoriu și nici pân la soluționarea prezentului recurs.
Susținerea curții este justificat în cele ce preced și de legislația european (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statueaz necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpați și totodat, existența unei proporționalitți a detenției raportat la alte msuri, mai puțin stringente, conform Codului d e procedur penal român, msurile vizate de art.145 și 1451.
În speța de faț, menținerea msurii arestrii preventive a recurenților este justificat prin existența unui interes public, interes care se refer la buna administrare a justiției și totodat protejarea publicului, în sensul eliminrii riscului repetrii faptelor.
Curtea apreciaz c msura arestrii preventive este legal menținut de ctre prima instanț, în condițiile unui grad ridicat de pericol social al infracțiunilor de care sunt bnuiți inculpații.
Faț de tulburrile aduse relațiilor sociale ca urmare a înclcrii de ctre recurenți a normelor care combat infracțiunile vizând traficul de droguri, instituite prin legi speciale, în mod corect prima instanț a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.
Prin prisma acestor împrejurri, curtea apreciaz c lsarea recurenților în libertate în acest moment procesual ar putea influența cercetarea judectoreasc.
Msura arestrii se apreciaz ca judicioas și necesar pentru aprarea unui interes public.
Prin prisma hotrârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauz, s-a dovedit c persistența în timp a motivelor plauzibile c inculpații sunt bnuiți de comiterea unei infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției.
Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a bnui c recurenții ar fi comis faptele, impune în sensul art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția europeana, ca faptele invocate s poat fi, în mod rezonabil, încadrate într-unul din textele Codului penal sau legi speciale, care incrimineaz anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a și realizat în prezentul dosar, infracțiunea imputat recurenților fiind prevzut în legea special nr.143/2000 modificat.
În speța de faț, exist bnuieli rezonabile în sensul c faptele pentru care sunt cercetați recurenții, constituiau o infracțiune la momentul în care s-au produs, și al trimiterii în judecat (cauza Wloch contra Poloniei din 19 octombrie 2000).
Prin prisma legislației CEDO s-a dovedit în afara oricrei îndoieli c scopul msurii arestrii recurenților a fost acela de a-i prezenta autoritții competente conform art.5 paragraf 3 din CEDO, verificându-se de ctre instanțe independente și imparțiale, legalitatea msurii arestrii și ulterior menținerea acesteia.(cauza Benham contra Regatului Unit 1996; Jecius contra Lituaniei 2000; Nevmerzhitsky contra Ucrainei 2005).
Contrar celor susținute de recurenți prin aprtorii lor și personal, în cauz, sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143, 146 și 148 lit.f proc.pen. Tribunalul Cluj apreciind corect asupra necesitții menținerii strii de arest a acestora.
Condiția pericolului public, solicitat de lege exist și ea pentru inculpați, acest pericol rezultând, în egal msur, atât din gravitatea faptelor de care recurenții sunt învinuiți, cât și din calitatea pe care au avut-o în perioada infracțional (barmani în local public, având contact cu persoanele tinere din mediul studențesc în interiorul cruia au desfșurat activitatea infracțional).
Potrivit art.148 lit.f msura arestrii poate fi luat dac pedeapsa prevzut de lege pentru infracțiunea svârșit, este închisoarea mai mare de 4 ani și exist probe c lsarea în libertate a recurenților prezint pericol concret pentru ordinea public.
Prima condiție este îndeplinit întrucât infracțiunile de trafic de droguri de risc și de mare risc prev.de art.2 al.1 și 2 din Legea nr.143/2000 modificat, se sancționeaz cu o pedeaps mai mare de 4 ani închisoare.
Referitor la condiția pericolului concret pentru ordinea public și aceasta este întrunit și rezult din probele de la dosar.
Temeiurile avute în vedere la luarea msurii arestrii preventive a recurenților nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora, apreciind c liberi fiind ar prezenta pericol concret pentru ordinea public, de natur s aduc atingere desfșurrii procesului penal, în raport de natura, gravitatea și modalitatea de svârșire a infracțiunilor, precum și de persoana și conduita inculpaților.
Starea de pericol pentru ordinea public în cazul lor presupune o rezonanț social a unor fapte grave, atât în rândul comunitții locale asupra creia și-au exercitat influența negativ, dar și la nivelul întregii ordini sociale.
Curtea European a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța c în circumstanțe excepționale, pe motivul gravitții în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în msur s justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea European în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția European a Drepturilor Omului.
De aceea, în situația de faț, se impune o astfel de reacție a autoritților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua msurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea public și crearea unui echilibru firesc și a unei stri de securitate social.
Menținerea strii de arestare preventiv a inculpaților, în condițiile legii, nu afecteaz cu nimic așa cum am artat, dreptul recurenților la un proces echitabil, aceștia având posibilitatea ca în fața instanței de fond cât și ulterior în cile de atac de a cere și administra probe considerate necesare pentru a proba lipsa de temeinicie a susținerilor procurorului.
Așa fiind, primul motiv de recurs vizând revocarea arestului preventiv întemeiat pe lipsa probelor și indiciilor care s justifice privarea de libertate a inculpaților, va fi respins ca nefondat.
O motivare lapidar nu atrage incidența art.385/9 pct.9 proc.pen. dac s-au indicat suficiente argumente pentru a permite instanței de control verificarea lor.
Curtea constat c instanța de fond a motivat hotrârea judectoreasc prezentând motive suficiente pentru a permite instanței de control verificarea lor, astfel c invocarea nulitții încheierii recurate nu este întemeiat.
Motivarea hotrârii reprezint un element de transparenț a justiției, inerent oricrui act jurisdicțional. Hotrârea judectoreasc reprezint rezultatul concret, sinteza operei de judecat, iar motivarea acesteia reprezint argumentarea în scris a rațiunii ce determin pe magistrat s adopte soluția dispus în cauz. Motivarea hotrârilor justific echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins c justiția a fost înfptuit, respectiv c judectorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de participanți și, pe de alt parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovrii cilor de atac.
Curtea European a Drepturilor Omului a artat în cauzele Balani contra Spaniei 1994, în cauza Vandehurk contra Olandei, în cauza Ruiz Torija contra Spaniei 1994, în cauza Highins contra Franței 1998, în cauza Helle contra Finlandei 1997 și Boldea contra României 2007, c art.6 paragraf 1 din Convenție oblig instanțele s-și motiveze hotrârile, aceasta neînsemnând c se cere un rspuns detaliat la fiecare argument. Amploarea acestei obligații poate în funcție de natura hotrârii. Trebuie avute în vedere diversitatea solicitrilor pe care inculpatul le-a formulat în fața instanței, precum și diferențele existente în fiecare stat contractant cu privire la dispozițiile legale obligatorii, cutume, opinii exprimate în doctrin, aplicabile în aceast materie. De aceea, aprecierea îndeplinirii obligației de a motiva, ce rezult din art.6 al Convenției, poate fi determinat în funcție de circumstanțele concrete ale fiecrei cauze.
CEDO a artat c obligația instanței de a motiva hotrârea pronunțat, este aceea de a demonstra prților c au fost ascultate (cauza Tatishvili contra Rusiei 2007).
În dosarul de faț, prima instanț s-a conformat disp.art.6 paragraf 1 din Convenție, constatându-se de ctre instanța de recurs, c au fost analizate și s-a rspuns solicitrilor inculpatului, prin încheierea din 6 august 2009, astfel c nici acest motiv de recurs nu poate fi primit, neimpunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Judectorul fondului prin analiza elementelor și a subzistenței temeiurilor arestrii preventive, care s-a artat c impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, implicit s-a pronunțat asupra ineficienței unor alte msuri preventive.
Curtea reține c Tribunalul Cluj nu a luat în discuție posibilitatea adoptrii unor msuri alternative care s asigure prezența la proces și nici nu a analizat depșirea termenului rezonabil al detenției întrucât arestarea inculpaților a avut loc la 8 aprilie 2009, astfel c pân la data punerii în discuție a oportunitții menținerii strii de arest din 6 august 2009, trecuser abia 5 luni, punct de vedere concordant cu cel exprimat în cauza Hass contra Poloniei 2006.
Curtea apreciaz c dup o perioad de 5 luni de la luarea msurii arestrii preventive, detenția provizorie nu se poate transforma într-o pedeaps privativ de libertate, nefiind înclcate cerințele legislației europene nici sub acest aspect.
Curtea reține c infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecat prezint o gravitate sporit, faptele presupus a fi comise de aceștia având rezonanț în rândul opiniei publice și determinând reacția negativ a acesteia, faț de împrejurarea c persoane asupra crora planeaz astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate, astfel c, se justific pe deplin menținerea msurii arestrii preventive a recurenților, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o alt msur preventiv.
Așa fiind, recursurile inculpaților apar ca nefondate și se vor respinge conform art.38515pct.1 lit.b proc.pen.
Vzând disp.art.192 alin.2 cod proc.pen. recurenții vor plti statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale, din 6.08.2009 a Tribunalului Cluj.
Oblig pe inculpați s plteasc în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitiv.
Pronunțat în ședința public din 18 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECTORI,
- - - - - -
GREFIER
-
RED.DP/MB
24.08.09/6 ex.
Jud.fond.
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Delia Purice Ioana Cristina
