Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 533/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 533

Ședința publică din data de 25 iulie 2009

PREȘEDINTE: Georgescu Cristina

JUDECĂTOR 2: Tudoran Mihai Viorel

JUDECĂTOR 3: Diaconu

GREFIER -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror

din cadrul - Serviciul Teritorial Prahova

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații fiul lui și, născut la data de 28 august 1970 și fiul lui și, născut la data de 11 ianuarie 1977, ambii aflați în Arestul Direcției Generale de Poliție a Municipiului B împotriva încheierii din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, cauză înaintă Curții de APEL PLOIEȘTI conform încheierii din 09.07.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I-a Penală, în același dosar.

Prin încheierea din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr- au fost respinse ca nefondate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații fiul lui și, născut la data de 28 august 1970 și fiul lui și, născut la data de 11 ianuarie 1977, ambii aflați în Arestul Direcției Generale de Poliție a Municipiului

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați aflat în stare de arest, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din Baroul Prahova și, aflat în stare de arest personal și asistat de avocat din Baroul Prahova.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Cu acordul instanței, apărătorii au luat legătura cu recurenții inculpați aflați în stare de arest.

Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat precizează că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.

Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.

Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul precizează că nu are cereri de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.

Curtea, luând act de susținerile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul acestora în susținerea recursurilor.

Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpatdepune la dosar înscrisuri: acord privind angajarea recurentului inculpat în cadrul SC SRL, adresa Parchetului de pe lângă ÎCCJ - DIICOT nr. 499/04.05.2009 cu privire la denunțul formulat de inculpat la data de 06.11.2008 și copie rechizitoriu din 23.12.2008 emis în dosarul nr. 880/D/P/2008.

Recurentul inculpat a formulat recurs împotriva încheierii din 30 iunie 2009 pe care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie.

Încheierea pronunțată de Tribunalul București este lapidar motivată, într-o singură frază. Se arată că pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar trebuiesc îndeplinite de către inculpat cumulativ cerințele prev. de art. 160²alin. 1 și art. 160²alin. 2 Cod proc.penală.

În ce privește disp. art. 160²alin. 1 Cod proc. penală, acestea sunt îndeplinite, devenind admisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, odată cu intrarea în vigoare a deciziei nr. 7/09.02.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ce privește disp. art. 160²alin. 2 Cod proc. penală se arată că toate infracțiunile pentru care este cercetat recurentul inculpat sunt infracțiuni de prejudiciu și nu de pericol.

În vol. II al rechizitoriului se rețin în favoarea recurentului inculpat circumstanțe atenuante prev. de art. 74, 76 Cod penal și disp. art. 13 Cod penal.

Încă din faza de urmărire penală, depoziția recurentului inculpat se coroborează cu mijloacele de probă administrate în cauză, acesta a avut o atitudine sinceră, depoziția sa conducând la descoperirea faptelor.

În cauză s-a dispus instituirea sechestrului asigurator în vederea recuperării prejudiciului. De altfel, se va impune efectuarea unei expertize pentru a se stabili cu exactitate prejudiciul cauzat.

Să se observe de către instanță că recurentul inculpat este arestat de peste un an de zile, are doi copii minori, din care unul cu grave probleme de sănătate.

Fiica recurentului inculpat are o situație școlară de excepție, fiind olimpică la engleză ( la filele 279 și 285 se află diplome ce atestă acest lucru). Recurentul inculpat dorește să se angajeze pentru a putea asigura creșterea și educarea copiilor săi.

La fila 296 dosar se află caracterizarea emisă de Municipiului B cu privire la recurentul inculpat.

Acesta nu are antecedente penale și a ajutat organele de cercetare penală în aflarea adevărului în prezenta cauză.

Cererea de liberare condiționată sub control judiciar vizează și egalitatea de tratament cu ceilalți inculpați în număr de 17, dintre care 9 sunt judecați în stare de libertate.

Sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de disp. art. 160²alin. 1 și art. 160²alin. 2 cod proc. penală iar recurentul inculpat cunoaște obligațiile stipulate în art. 160¹⁰Cod proc. penală, a căror încălcare ar atrage revocarea liberării.

Solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală la data de 30.06.2009 și rejudecându-se cauza să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar cu aplicarea disp. art. 160⁸lit. a pct. 3 Cod proc. penală.

Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpatarată că acesta a formulat recurs împotriva încheierii din 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul București prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

Cererea de liberare este o vocație a persoanei judecate și nu un drept al acesteia. În cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de disp. art. 160²alin. 1 și art. 160²alin. 2 Cod proc. penală.

Încheierea pronunțată de Tribunalul București este nefondată. S-a motivat că nu s-au schimbat temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive dar liberarea provizorie a inculpatului este o alternativă la măsura arestării.

Recurentul inculpat a recunoscut faptele și pentru egalitate de tratament cu ceilalți inculpați care sunt cercetați în stare de libertate, acesta solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Recurentul inculpat cunoaște condițiile și obligațiile impuse de textul de lege, a căror încălcare poate atrage revocarea liberării.

Se solicită admiterea recursului și potrivit disp. art. 385¹⁵pct. 2 Cod proc. penală casarea încheierii din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântulsolicită respingerea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul București și menținerea încheierii atacate, ca legală și temeinică.

Instanța de fond a respins ca nefondate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de către cei doi inculpați, motivându-se că deși cererile sunt admisibile formal, pe fond acestea sunt neîntemeiate.

Liberarea provizorie sub control judiciar nu este un drept al inculpatului ci doar o vocație a acestuia, așa cum rezultă din sintagma "se poate acorda" potrivit disp. art. 160²Cod proc. penală.

În condițiile în care legea nu limitează și nici nu indică criteriile care urmează a sta la baza aprecierii organului judiciar, părerea unanimă structurată în practica judiciară în materie este că examinarea condițiilor stipulate în disp. art. 160²Cod proc. penală se face prin raportare, pe de o parte la temeiurile de drept în baza cărora a fost luată măsura arestării preventive iar pe de altă parte la natura infracțiunilor deduse judecății.

În consecință, având în vedere complexitatea deosebită a cauzei, gravitatea faptelor pentru care recurenții inculpați au fost trimiși în judecată, apartenența acestora la un grup infracțional organizat, modalitatea de concepere și de săvârșire a infracțiunilor care evidențiază periculozitatea socială a acestora, se apreciază că nu se impune lăsarea în libertate a acestora.

Să se aibă în vedere prejudiciul considerabil cauzat bugetului de stat, prin derularea activității infracționale: producere, ambalare și comercializare de țigări contrafăcute.

În ceea ce îl privește pe inculpatul, acesta a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 872/26.11.2008 a Tribunalului Ialomița la o pedeapsă de 4 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni de fals și înșelăciune, chiar dacă sentința penală nu este definitivă, este de natură a reliefa periculozitatea socială a inculpatului.

Cu privire la atitudinea sinceră a inculpaților, situația personală a acestora, nu sunt elemente de natură să conducă la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, ci eventual pot fi avute în vedere ca elemente circumstanțiale cu ocazia deliberării pe fondul cauzei.

Avocat având cuvântul precizează că pericolul concret pentru ordinea publică este diminuat odată cu trecerea timpului, de la momentul arestării preventive.

Recurentul inculpat având ultimulcuvânt solicită admiterea recursului, judecarea sa în stare de libertate, arătând că este arestat de peste un an de zile. Precizează că are doi copii minori și a avut o atitudine sinceră în fața organelor de cercetare penală.

Arată că a făcut o investiție foarte mare în afacerile cu țigări, investiție pe care a încercat să o recupereze dar legislația financiară s-a schimbat și nu a mai putut plăti obligațiile financiare, garanția pe care trebuia să o depună la stat a crescut în timp și nu a mai putut să o acopere, motiv pentru care a luat hotărârea să lucreze ilegal, fără a avea reprezentarea consecințelor acestei hotărâri.

Precizează că este arestat de la data de 16.07.2008, nu are antecedente penale, se va prezenta la fiecare termen de judecată și cunoaște obligațiile ce îi revin în cazul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Recurentul inculpat având ultimul cuvântsolicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.

Arată că a recunoscut faptele comise și nu a avut intenția să lucreze ilegal. Cunoaște obligațiile ce îi revin în cazul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Aduce la cunoștința instanței că nu a luat legătura cu niciun martor din dosar.

CURTEA:

Asupra recursurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată:

Totodată, prin aceeași încheiere s-a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 175/D/P/2006 din data de 09 ianuarie 2009, înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 10.01.2009 sub nr- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală a dispus, printre alții, trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților și, după cum urmează:

1. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- inițiere și constituire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.;

- instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005;

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 296¹lit. h din Legea nr. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 296¹alin. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. a și b din Legea nr. 11/1991 modific. și republic;

- contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Legea nr. 84/1998 modific, și republicată

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cod pen. și

- spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.

2. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituire și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod pen.;

- instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cp. rap la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005;

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 296¹lit. h din Legea 571/2003 cu modific. și complet. ulterioare (Codul Fiscal);

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și

- spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cod penal.

S-a apreciat de instanța de fond că strict formal cei doi inculpați îndeplinesc condițiile stipulate în disp. art. 160²Cod proc. penală, considerent în raport de care instanța a constatat incidența disp. art. 160⁸Cod proc. penală în raport și de decizia nr. 7/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererile fiind astfel admisibile.

Pe fondul cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, s-a apreciat că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Liberarea provizorie este privită ca fiind o măsură limitativă de drepturi având ca principală finalitate înlocuirea măsurii arestării preventive cu o constrângere mai redusă a libertăților individuale precum și a altor drepturi.

În acest context, tribunalul a apreciat că examinarea condițiilor stipulate în prevederile art. 160²Cod proc. penală se face și prin raportare la temeiurile de drept în baza cărora a fost luată măsura arestării preventive pe de o parte dar și în raport de natura infracțiunilor deduse judecății.

Din acest punct de vedere, demn de semnalat este complexitatea deosebită a cauzei dată de o serie de elemente care în cea mai mare măsură sunt circumstanțiate de natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, definitoriu pe acest aspect fiind art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În raport de faptul că cercetarea judecătorească se află în faza incipientă până la acest moment fiind audiați doar trei inculpați din cei 18 trimiși în judecată, prima instanță a apreciat că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere în momentul arestării preventive respectiv art. 148 lit. f și art. 148 lit. b și e Cod proc. penală (pentru inculpații și ).

Instanța de fond a avut în vedere în ceea ce îl privește pe inculpatul că acesta a mai suferit o condamnare prin sentința penală nr. 872/26.11.2008 pentru infracțiunea de fals, sentință care chiar dacă nu este definitivă, nu poate fi neglijată împrejurarea că acesta mai are conflicte de natură penală.

S-a apreciat că nu trebuie neglijat nici faptul că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului privarea de libertate și respectiv menținerea acesteia se impun dacă măsura este imperios necesară pentru a asigura prezența inculpaților în fața autorității competente pentru motive verosimile, temeinice, iar cercetarea judecătorească și buna ei desfășurare încadrându-se în această motivație.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termenul legal inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că în mod greșit le-au fost respinse cererile de liberare provizorie.

Au susținut recurenții că atâta vreme cât în cauză nu au fost stabilite încercări ale lor de zădărnicire a aflării adevărului, cererile de liberare provizorie ar fi trebuit apreciate ca fiind întemeiate, în cauză fiind vorba de un prejudiciu patrimonial care nu a fost cuantificat cu exactitate, nefiind efectuată o expertiză tehnică pentru determinarea cu precizie a acestuia, existând mai multe îndoieli în legătură cu întinderea prejudiciului.

Dimpotrivă, s-a evidențiat că pe întreg parcursul procesului penal recurenții au dat dovadă de o conduită procesuală sinceră, contribuind la aflarea adevărului, iar recurentului reținându-i-se prin actul de sesizare al instanței, chiar incidența disp. art. 74 și art. 76 Cod penal ce se propun a fi aplicate față de comportamentul său sincer, cu atât mai mult cu cât acesta a contribuit la aflarea adevărului și într-o altă cauză ce s-a aflat sub urmărire penală la nivelul DIICOT B, pentru trafic de droguri și în care inculpatul a fost audiat ca martor, depunându-se în acest sens copia rechizitoriului emis în aceea cauză.

Aceste elemente coroborate și cu împrejurarea că recurenții își asumă respectarea integrală și deplină a obligațiilor ce le sunt impuse de lege în cazul liberării lor provizorii, dar și cu situația familială specială a fiecăruia dintre aceștia, care reclamă prezența lor pentru ajutorul moral și material ce se impune a fi acordat membrilor familiei, conduc la concluzia că cererile lor sunt întemeiate, în mod greșit fiind respinse de către prima instanță.

Nu în ultimul rând au arătat recurenții că durata arestării lor preventive de circa un an, precum și faptul că în cauză cercetarea judecătorească se va desfășura într-un timp îndelungat, dat fiind complexitatea cauzei, sunt alte elemente care pledează în favoarea admiterii cererilor pe care le-au formulat.

Se solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și pe fond admiterea cererilor de liberare provizorie formulate de către cei doi recurenți.

Curtea, examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 385⁶alin. final cod proc. penală constată că recursurile sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare:

În primul rând curtea observă că este sesizată cu soluționarea acestor recursuri în raport de încheierea nr. 1354 pronunțată la data de 06 iulie 2009 de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a fost strămutată cauza ce formează obiectul dosarului de fond în care au fost trimiși în judecată cei doi recurenți, de la ribunalul București la ribunalul Prahova.

În aceste condiții, cum la data pronunțării încheierii de strămutare, recursurile declarate de aceștia împotriva încheierii pronunțată în primă instanță de către Tribunalul București prin care le-au fost respinse cererile de liberare provizorie, nu fuseseră încă soluționate, Curtea observă că este competentă să soluționeze aceste recursuri, întrucât cauza a fost strămutată la ribunalul Prahova astfel încât devine pe deplin aplicabil principiul "accesorium sequitur principalem", incident în toate ramurile de drept.

Pe fondul cauzei curtea observă că prima instanță a apreciat în mod judicios că cererile formulate de cei doi recurenți sunt neîntemeiate, astfel încât încheierea atacată este legală și temeinică.

Potrivit art. 160²alin. 1 cod proc. penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.

Art. 160²alin. 2 cod proc. penală statuează că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

În legătură cu prima condiție în mod judicios prima instanță a apreciat că, de plano, cererile celor doi recurenți sunt admisibile câtă vreme infracțiunile ce formează obiectul judecății, inclusiv cele în raport de care s-a reținut asocierea acestora sub forma grupului infracțional reglementat de art. 7 din Legea nr. 39/2003, sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, concluzie justificată și față de decizia nr. 7/2009 pronunțată pe calea recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că sunt admisibile astfel de cereri atâta timp cât infracțiunile care intră în componența grupului infracțional nu depășesc pedeapsa închisorii de 18 ani.

Prin urmare, chiar dacă prima dintre condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererilor formulate de recurenți este îndeplinită, Curtea observă că totuși ce-a de a doua condiție, anume cea stipulată în art. 160²alin. 2 cod proc. penală, în mod corect a fost reținută ca nefiind îndeplinită în cauză.

În acest sens trebuie observat că, deși potrivit art. 136 alin. 2 cod proc. penală scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, cu toate acestea în mod concret un atare scop nu poate fi realizat în cauză în mod eficient în modalitatea liberării provizorii, ținând seama de natura infracțiunilor deduse judecății, de numărul autorilor faptelor, ce au fost trimiși în judecată prin rechizitoriu dar și de complexitatea deosebită a cauzei, care reclamă un număr impresionant de probe ce se impun a fi administrate în continuare.

În acest sens este de observat că prin actul de sesizare au fost trimiși în judecată, în calitate de autori, coautori sau complici nu mai puțin de 17 inculpați în raport de care s-a reținut infracțiunea de aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, opt dintre aceștia aflându-se actualmente în stare de arest preventiv.

Potrivit actului de sesizare obiectul constituirii grupului infracțional l-a constituit săvârșirea a numeroase infracțiuni reglementate în principal de legile speciale respectiv infracțiuni prevăzute de Codul Fiscal, de legea concurenței neloiale, de legea drepturilor de autor, dar și infracțiunea de spălare de bani reținută a fi comisă în legătură cu produsul obținut prin infracțiune, toate acestea comise în legătură cu punerea în funcțiune și derularea activității unei fabrici clandestine de țigarete contrafăcute, reținută a fi finanțată de către recurentul, prin produse țigarete sub denumirea unor mărci consacrate, ce au fost supuse timbrajului și distribuite.

Or, în condițiile în care cercetarea judecătorească se află actualmente într-o fază incipientă, fiind audiați la instanța de la care s-a dispus strămutarea doar trei dintre inculpați, iar cauza fiind practic de abia înregistrată la instanța la care s-a dispus strămutarea, este evident că atari cereri de liberare nu pot fi considerate ca fiind întemeiate atâta vreme cât ne aflăm la începutul cercetării judecătorești, existând riscul major ca inculpații să încerce să zădărnicească aflarea adevărului, ori să săvârșească alte infracțiuni, chiar în încercarea de a înlătura urmele sau produsul infracțiunii dobândit prin săvârșirea faptelor ce formează obiectul judecății în prezent.

În legătură cu susținerile recurenților vizând depășirea termenului rezonabil al arestării lor preventive, ceea ce justifică în opinia acestora, admisibilitatea cererilor formulate, curtea observă următoarele:

Este adevărat că recurentul se află în starea de arest preventiv din data de 16 iulie 2008 iar recurentul din data de 26 iulie 2008, ambii în baza mandatelor emise de Tribunalul București pentru infracțiunile pentru care sunt deduși judecății în prezent.

Însă în cazurile de criminalitate organizată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dat fiind complexitatea considerabilă a cauzei, numărul de acuzați, volumul probelor și implementarea măsurilor speciale necesare în cazul crimei organizate, în atare situație se justifică o durată mai mare a arestării preventive, fără ca prin aceasta să se încalce dispozițiile Convenției Europene (a se vedea Bak contra Poloniei - hotărârea din 16 ianuarie 2007, Gladczak contra Poloniei - hotărârea din 31 mai 2007 și Michta contra Poloniei - hotărârea din 04 mai 2006).

În spețele de acest gen s-a apreciat că atâta vreme cât autoritățile au sarcina dificilă de a determina faptele și gradul răspunderii tuturor participanților și implicit cât timp există nevoia obținerii unui volum mare de probe din mai multe surse, dar și în raport de riscul general decurgând din natura organizată a activității criminale, se justifică o perioadă mai îndelungată de detenție provizorie fără ca prin aceasta să se rețină încălcarea dispozițiilor Convenției.

Ținând seama de cele expuse mai sus, Curtea observă că această critică a recurenților nu este fondată și nu poate constitui cel puțin acest moment procesual un argument în sensul aprecierii ca întemeiate a cererilor de liberare provizorie.

Nici celelalte critici ale recurenților, legate de conduita lor procesuală sinceră și existența unor motive socio - familiale ce reclamă prezența lor alături de membrii familiei, nu pot fi din aceleași motive apreciate ca reprezentând argumente bine justificate în considerarea temeiniciei cererilor formulate, raportat la stadiul cercetării judecătorești, cu atât mai mult cu cât instanța în favoarea căreia i s-a strămutat cauza a fost sesizată cu foarte puțin timp în urmă, mai exact la data de 13 iulie 2009, fără a dispune de timpul necesar pentru înregistrarea unor progrese semnificative în cercetarea judecătorească.

În consecință, raportat la cele ce preced Curtea constată că prima instanță a apreciat în mod justificat în cauză că scopul procesului penal nu poate fi în concret realizat în mod eficient, în acest stadiu procesual, prin dispunerea măsurilor alternative stipulate de art. 136 alin. 2 cod proc. penală și ca atare recursurile urmează a fi respinse ca nefondate conform art. 385¹⁵pct. 1 lit. b Cod proc. penală.

Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații fiul lui și, născut la 28 august 1970 și fiul lui și, născut la 11 ianuarie 1977, ambii aflați în Arestul Direcției Generale de Poliție a Municipiului B, împotriva încheierii de ședință din data de 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr-.

Obligă recurenții la cheltuieli judiciare astfel: inculpatul la plata sumei de 50 lei iar pe inculpatul la 250 lei, din care 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iulie 2009.

Președinte, Judecători,

Grefier,

Red.

Tehnored. GM

7 ex./27.07.2009

Dosar fond nr- Trib.

Judec. fond

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

Președinte:Georgescu Cristina
Judecători:Georgescu Cristina, Tudoran Mihai Viorel, Diaconu

#Judecator Georgescu Cristina

Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 533/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 533/2009. Curtea de Apel Ploiesti