Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 529/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 529
Ședința publică din data de 24.07.2009
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTORI: Mihai Viorel Tudoran, Cristina Georgescu Gabriela
-
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și C, ns. la data de 12.10.1982, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 16.07.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător ales din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul arestat, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că în mod greșit Tribunalul Prahovaa reținut că și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive iar motivarea instanței de fond este pe scurt.
Consideră că în prezent nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu au intervenit nici temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri, urmărirea penală este de mult terminată, inculpatul a dat declarație în fața instanței de fond, majoritatea martorilor au fost audiați nemijlocit iar în prezent mai este de audiat doar un singur martor pe situația de fapt.
Apreciază că inculpatul nu poate influența buna desfășurare a procesului penal, martorii audiați au arătat că au consumat împreună droguri și doar atât, nu există flagrant, nu a fost prins comercializând droguri iar pentru egalitate de tratament consideră că se impune ca și acest inculpat să fie judecat în stare de libertate, întrucât martorii care au fost audiați în acest dosar inițial au fost puși sub învinuire și ei pentru consum de droguri.
Mai arată că inculpatul nu este traficant de droguri și în mod greșit se reține această infracțiune.
Față de toate acestea solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate întrucât este nelegală și netemeinică iar pe fond a nu se mai menține măsura arestării preventive a inculpatului, respectiv revocarea acesteia.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara întrucât inculpatul domiciliază în localitatea S iar procesul penal se desfășoară pe raza mun.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică.
Consideră că și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în mod corect s-a reținut de instanța de fond că sunt îndeplinite disp. art. 148 lit.f pr.penală, există date certe că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea martorilor, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Mai arată că infracțiunea comisă este deosebit de gravă, acesta a comercializat droguri unor minori, există indicii temeinice că a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, este recidivist, unii martori și-au menținut declarațiile date la urmărirea penală și prin lăsarea sa în libertate există pericolul de a-și continua activitatea infracțională sau de a se sustrage de la judecată.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, arată că starea de recidivă a acestuia nu mai este o condiție pentru menținerea măsurii arestării preventive, nu mai există litera "h" a art. 148 pr.penală, nu există probe certe că va influența aflarea adevărului și precizează că unii martori și-au schimbat depozițiile de la urmărirea penală întrucât așa cum au declarat au fost date sub presiune iar inculpatul nu avea cum să-i influențeze în acest sens pentru că el se află în stare de arest.
Inculpatul, având ultimul cuvânt arată că el a fost arestat doar pe vorbe, recunoaște că s-a drogat însă nu a comercializat droguri, este arestat de 4 luni, regretă că a consumat droguri însă nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de trafic de droguri.
Precizează că asupra sa nu s-au găsit droguri sau bani marcați și solicită instanței judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 16.07.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr-, în baza disp. art.300/2 pr.penală rap. la art.160/b alin.1 pr.penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și C, născut la data de 12.10.1082, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, iar în baza disp. art.160/b alin.3 pr.penală s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a dispune astfel, în esență, s-a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 15/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Biroul Teritorial Prahova, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 cu aplic. art. 14 alin. 1 lit. c și respectiv art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b Cod penal, constând în aceea că în perioada 2007 - 2009 pe baza unei rezoluții infracționale unice, a consumat precum și a comercializat și deținut în acest scop droguri de risc (rezină de cannabis), inclusiv către persoane minore.
Situația de fapt stabilită de organele de urmărire penală rezultă din examinarea probatoriilor administrate, respectiv declarațiile martorilor, și învinuitul, care au susținut că au cumpărat de la acesta hașiș (rezină de cannabis) la prețul de 50 - 60 lei / gram și aveau cunoștință de comercializarea drogului de risc, în aceleași condiții pe raza orașului
S-a apreciat de către prima instanță că arestarea preventivă s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 143, art. 148 lit. f și b Cod proc. penală, existând indicii temeinice și probe verosimile, în a considera că inculpatul a comis fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Pe de altă parte, s-a făcut și dovada că în cursul urmăririi penale acesta a încercat zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea în mod direct sau indirect, a unor martori, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății sunt sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea ultimei condiții, prima instanță a avut în vedere pe lângă natura și gravitatea faptelor comise, reacția opiniei publice în cazul infracțiunilor de trafic de droguri, respectiv împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpatului ar avea o rezonanță negativă în rândul comunității locale din care acesta provine, ținând seama de faptul că este necesar ca organele judiciare să reacționeze ferm în asemenea situații, cu atât mai mult cu cât, față de inculpat sunt motive verosimile de a considera că este autorul faptei.
Împotriva încheierii de ședință, în termenul legal a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
S-a susținut că în prezent nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au intervenit nici temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri, urmărirea penală fiind finalizată de mult timp, inculpatul a fost audiat de instanța de fond, la fel și majoritatea martorilor cu excepția unui singur martor pe situația de fapt.
A mai susținut recurentul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri ci doar de consum de droguri, în contextul în care nu a fost depistat în flagrant că ar fi săvârșit infracțiunea de trafic de droguri, asupra sa nefiind depistate astfel de substanțe și nici nu a fost surprins în timp ce le comercializa.
În acest context, apreciază recurentul că dat fiind participația sa penală nu poate influența buna desfășurare a procesului penal, astfel încât menținerea arestării sale preventive nu se impune, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării sale preventive, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Curtea examinând încheierea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate precum și din oficiu, în limitele art. 3859alin. 3 Cod proc. penală, constată că recursul este nefondat după cum se va arăta în continuare:
Prima instanță a realizat o corectă aplicare în cauză a disp. art.300/2 rap. la art.160/b pr.penală, potrivit cărora în cursul judecății, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
În acest context, este adevărat că pe parcursul judecății, această măsură preventivă poate fi revocată și după caz, înlocuită cu alta restrictivă de libertate mai ușoară, numai atunci când se constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice continuarea privării de libertate, pentru asigurarea normalei desfășurări a procesului penal.
În cauză se observă că, recurentul a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc în formă continuată și comise în stare de recidivă, încriminate în art. 2 alin. 1 și 2 și respectiv art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 37 lit. b și art. 33 lit. a Cod penal, prima fiind sancționată cu închisoarea de la 3 la 15 ani.
S-a reținut ca situație de fapt că, în perioada 2007-2009, în mai multe rânduri, recurentul a procurat, deținut și comercializat rezină de cannabis (hașiș) pe raza orașului S, județul P, de regulă în rândul tinerilor, cunoscând faptul că una dintre aceste persoane, respectiv era minoră.
Măsura arestării preventive a fost dispusă împotriva recurentului prin încheierea de ședință nr. 10/09 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Prahova, constatându-se că se află în situațiile prev. de art. 146, art. 1491comb. cu art. 148 lit. b și f Cod proc. Penală, ulterior instanța de judecată legal investită procedând la menținerea arestării preventive a recurentului în cursul judecății.
Este adevărat că prin declarațiile date în prima fază procesuală, acesta a limitat activitatea infracțională la deținerea drogurilor de risc (rezină de cannabis), susținând că a deținut această substanță exclusiv pentru consumul propriu.
În cauză însă, au fost administrate mijloace de probă care satisfac condiția prevăzută de art.143 pr.penală, privind existența indiciilor temeinice, verosimile referitoare la participația recurentului la comiterea faptelor pentru care este dedus judecății, inclusiv a infracțiunii de trafic de droguri.
Acestea constau în depozițiile martorilor și, și ale celorlalți învinuiți cercetați în aceeași cauză pentru deținere de droguri de risc în vederea consumului, respectiv, a și.
În acest context, ținând seama și de raportul de constatare tehnico științifică efectuat în cauză, în mod judicios prima instanță a constatat că această condiție reglementată de art.143 pr.penală este în continuare îndeplinită în cauză, astfel încât critica recurentului sub acest aspect este apreciată ca nefondată.
Și cerința prevăzută de art.148 lit.f pr.penală este în continuare îndeplinită, câtă vreme lăsarea în libertate a recurentului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, concluzii rezultate atât din natura infracțiunii deduse judecății, cât și din faptul că recurentul a comis această faptă în stare de recidivă care, deși nu mai constituie prin el însuși un temei separat al luării și menținerii arestării, reliefează totuși o persistență infracțională care justifică concluzia potrivit căreia, privarea de libertate a recurentului reprezintă o necesitate pentru eliminarea riscului de repetare a faptelor.
În acest sens este de evidențiat și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia severitatea sancțiunii și cazierul reclamantului sunt elemente ce pot fi avute în vedere în aprecierea pericolului de sustragere de la proces sau de repetare a infracțiunilor, ele constituind prin ele însele temeiuri suficiente și pertinente pentru a se aprecia că privarea de libertate satisface în continuare exigențele Convenției Europene fără a se produce o încălcare a dispozițiilor acesteia prin menținerea recurentului în stare de arest (a se vedea cauzele Kusyk contra Poloniei, hotărârea din 24.10.2006 și similiar Michta contra Poloniei, hotărârea din 4 mai 2006).
În egală măsură, așa cum de altfel a apreciat și prima instanță, este în continuare îndeplinită și condiția prevăzută deart.148 alin.1 lit.b pr.penală care a constituit un temei al arestării preventive a recurentului, text de lege potrivit căruia măsura preventivă se dispune atunci când există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert, ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă.
În mod neîndoielnic, la momentul dispunerii măsurii preventive împotriva recurentului, a fost avută în vedere și împrejurarea că acesta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, pe parcursul urmăririi penale, existând la acel moment depozițiile a trei persoane, audiate ca martori, care au confirmat aceste aspecte, relevând exercitarea împotriva lor a unor acte și fapte de amenințare de către recurent, pentru ca martorii prin depozițiile lor să încerce exonerarea sa de răspundere penală.
Or, câtă vreme pe parcursul urmăririi penale au fost decelate astfel de manifestări ale recurentului, dar și prin coroborare cu împrejurarea că în fișa de cazier judiciar a acestuia figurează o condamnare aplicată pentru comiterea unei infracțiuni îndreptate împotriva integrității corporale, este evident că există riscul major de repetare a conduitei acestuia de influențare a aflării adevărului, prin influențarea depozițiilor martorilor, neexistând nicio garanție că exercitarea acestor acte de influențare a procesului penal nu se vor repeta de către inculpat, astfel că temeiul prevăzut de art.148 lit.b pr.penală subzistă și în prezent.
Ca atare, în mod judicios tribunalul a constatat că temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a recurentului impun în continuare privarea sa de libertate, astfel încât criticile fiind apreciate ca nefondate, urmează ca recursul să fie respins conform art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, neexistând temeiuri pertinente pentru a se aprecia că în cauză înlocuirea măsurii arestării preventive, așa cum a solicitat recurentul, cu o altă măsură preventivă mai ușoară, ar satisface în mod eficient exigențele impuse de desfășurarea în bune condiții a procesului penal, în continuare.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și C, ns. la data de 12.10.1982, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 16.07.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.07.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mihai Viorel Tudoran, Cristina Georgescu Gabriela
scu a
Grefier,
Red. scu Cr.
Tehnored.
5 ex./27.07.2009
Dosar fond nr-
Tribunalul Prahova
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Cristina Georgescu Gabriela
