Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 535/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 535
Ședința publică din data de 26 iulie 2009
PREȘEDINTE: Tudoran Mihai Viorel
JUDECĂTOR 2: Diaconu Gabriela
JUDECĂTOR 3: Georgescu
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul - Serviciul Teritorial Prahova
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la 12 februarie 1986, în prezent aflat în Arestul D împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 24 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, prin care în baza disp. art. 3001alin. 3 Cod proc. penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 13 alin. 1,2,3 teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat aflat în stare de arest, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din Baroul Prahova.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu recurentul inculpat și având cuvântul pentru acesta precizează că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul precizează că nu are cereri de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susținerile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul acestora în susținerea recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că acesta a declarat recurs împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 24 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
Se arată că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 13 alin. 1,2,3 teza a II-a din Legea nr. 678/2001.
S-a motivat de către instanța de fond că inculpatului nu i s-a luat declarație în fața instanței. Potrivit disp. art. 69 Cod proc. penală declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai dacă se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
În cauză au fost luate declarații celorlalte părți care nu mai pot fi influențate de recurentul inculpat.
Recurentul inculpat beneficiază de prezumția de nevinovăție. Pentru a-și asigura o apărare corespunzătoare acesta solicită judecarea sa în stare de libertate.
Este căsătorit, are doi copii minori în întreținere și nu are antecedente penale.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la 24.07.2009, pe fond revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului.
În subsidiar, să se facă aplicarea disp. art. 139 combinat cu disp. art. 145 Cod proc. penală, aplicându-se măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu respectarea obligațiilor prevăzute de lege.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii din 24.07.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și menținerea acestei încheieri ca legală și temeinică.
Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă indicii temeinice și motive verosimile ce duc la concluzia că recurentul inculpat a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
În cauză subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive în sensul disp. art. 148 lit. f Cod proc. penală, în sensul că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică să se aibă în vedere atât modalitatea concretă de săvârșire a faptelor dar și faptul că suntem în prezența unei infracțiuni în care au fost angrenate persoane minore, în activități ce sfidează regulile de morală și de respectare a demnității umane și care au consecințe deosebit de grave pentru dezvoltarea ulterioară a victimelor minore.
În cauză nu s-a procedat la audierea inculpatului și a părților vătămate, astfel că prin lăsarea în libertate a acestuia, există pericolul de a se impieta buna desfășurare a procesului penal prin influențarea depozițiilor acestora.
Faptul că recurentul inculpat nu este cunoscut cu antecedente penale, că are doi copii minori în întreținere, acestea nu sunt elemente de natură să conducă la judecarea sa în stare de libertate raportat la celelalte aspecte care conduc la necesitatea menținerii arestării preventive, acestea putând fi avute în vedere cel mult ca elemente în circumstanțiere cu ocazia judecării cauzei în fond.
Menținerea măsurii arestării preventive este pe deplin justificată, chiar și în raport cu dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevăd posibilitatea unor ingerințe în exercitarea dreptului la libertate al unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune.
Concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt solicită judecarea sa în stare de libertate fiind singurul întreținător al familiei sale.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 24.07.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, în baza dispozițiilor art. 3001alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului zis " ", fiul lui și, născut la data de 12 februarie 1986 în G, județul D, cu domiciliul în comuna, satul Puțu cu, județul D, CNP -, trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 13 alin. 1, 2, 3 teza a II- din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal, aflat în Arestul
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și față de dispozițiile art. 681Cod procedură penală și cele ale art. 143 Cod procedură penală, a apreciat că din actele și lucrările dosarului rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
În acest sens, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art.5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, potrivit cărora orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazului în care a fost arestat și reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Potrivit jurisprudenței O (cauza Fox, și Hartley Regatul Unit), caracterul rezonabil al presupunerilor pe baza cărora se dispune o arestare constituie un element esențial al protecției oferite de art.5 paragraf 1 lit. c din Convenție împotriva privărilor arbitrare de libertate. S-a exprimat părerea că existența "presupunerilor rezonabile" reclamă existența unor fapte sau informații apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea, iar ceea ce poate fi considerat "plauzibil" depinde de ansamblul circumstanțelor cauzei.
S-a apreciat că aceste indicii rezultă, în cauză, din declarațiile martorilor, procese-verbale de căutare, procese-verbale de consemnare a unor situații de fapt, raportul de constatare medico - legală, declarațiile inculpaților, declarațiile părților vătămate, care conduc la concluzia existenței indiciilor temeinice că inculpatul, împreună cu, prin constrângere, ar fi recrutat în perioada iulie 2008, transportat, găzduit și exploatat din punct de vedere sexual pe minora și în perioada lunii mai 2009 pe minora, cunoscând vârsta acestora - 14 ani, pe care le-ar fi obligat să întrețină relații sexuale contra unor sume de bani.
Tribunalul a mai reținut și faptul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, infracțiuni cu un grad de pericol social ridicat - trafic de persoane, cu atât mai mult cu cât părțile vătămate erau minore, și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea acestui pericol s-au avut în vedere atât modalitatea și împrejurările în care se reține că inculpatul ar fi săvârșit faptele, dar și faptul că infracțiunea de trafic de persoane este tot mai frecventă în ultima perioadă, afectând un număr mare de persoane și în special tineri, dar și minori, cum este cazul de față, astfel încât consideră că lăsarea sa în libertate ar încuraja și alte persoane să comită fapte similare.
S-a mai susținut că privarea de libertate a inculpatului se impune și pentru o bună administrare a justiției, față de împrejurarea că procesul este la început, că părțile vătămate nu au fost încă audiate, eliminându-se astfel posibilitatea unei eventuale încercări de influențare a acestora.
Au fost avute în vedere și dispozițiile art.1 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul legilor, iar inculpatului nu i se încălcă prezumția de nevinovăție stipulată de art. 52Cod procedură penală, Constituție, art. 66 Cod procedură penală, dar nici art. 6 din CEDO întrucât măsura are un caracter provizoriu, urmând a fi reanalizată pe parcursul soluționării cauzei, astfel cum prevăd dispozițiile legale în vigoare.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că se impune judecarea sa în stare de libertate pentru a-și asigura o apărare corespunzătoare. Împrejurarea că până în prezent nu a dat declarație în fața instanței de fond nu constituie un motiv de menținere a stării de arest întrucât, potrivit disp.art.69 pr.penală declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai dacă se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
S-a mai susținut că în cauză au fost luate declarații celorlalte părți, astfel că acestea nu mai pot fi influențate de inculpat și că, până la pronunțarea unei hotărâri definitive acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 24.07.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, iar pe fond, în principal revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului. În subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât este căsătorit și are doi copii minori în întreținere.
Examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului de fond atașat, de susținerile recurentului inculpat, de dispozițiile legale incidente în materie: art.300/1, 160/b, 148 și 139 alin.1 pr.penală și ținând seama de prevederile art.385/6 alineat ultim pr.penală, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
Inculpatul este trimis în judecată prin rechizitoriul nr.59/D/P/2009 al DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița, pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de minori, prev. de art.13 alin.1,2 și 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001 raportat la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, constând în aceea că în lunile mai și respectiv iunie 2008, împreună cu soția sa, inculpata au recrutat prin constrângere, au transportat, găzduit și exploatat din punct de vedere sexual pe minorele și, ambele în vârstă de 14 ani, cunoscând vârsta acestora și obligându-le să întrețină relații sexuale cu mai mulți bărbați contra unor sume de bani.
Inculpatul a fost arestat preventiv de Tribunalul Dâmbovița prin încheierea nr.8 din 28 mai 2009, reținându-se ca temei al luării măsurii preventive art.148 lit.f pr.penală.
Măsura arestării preventive a fost apoi prelungită de instanțele de judecată și menținută prin încheierea atacată în prezenta cauză, ce are termenul de fond stabilit la data de 31 august 2009.
Prin recursul declarat inculpatul susține că odată terminată urmărirea penală nu mai sunt îndeplinite cerințele art. 148 lit.f pr.penală, că lăsarea sa în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, fiind suficientă o măsură mai ușoară, aceea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Curtea constată însă că, așa cum a apreciat și prima instanță, motivele ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului reclamă în continuare privarea sa de libertate.
Din analiza dosarului de urmărire penală rezultă că, în cauză, s-au administrat probatorii care confirmă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, în sensul că ar fi recrutat, găzduit și exploatat două minore în vârstă de 14 ani, obligându-le să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați, contra unor sume de bani în beneficiul său și al coinculpaților din prezenta cauză.
Aceste probatorii constând în declarațiile martorilor, declarațiile celor două părți vătămate, declarațiile inculpaților, procesele-verbale de confruntare, oferă date și indicii temeinice, de natură a crea unui observator obiectiv, convingerea că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit infracțiuni de genul celor cuprinse în Legea nr.678/2001, privind traficul de ființe umane.
Este important să se menționeze faptul că infracțiunile de care este învinuit inculpatul - trafic de minori în formă calificată, au un grad extrem de ridicat de pericol social, reflectat de cuantumul pedepsei prevăzute de lege, care este cuprins între limite de la 10 la 20 de ani închisoare.
Curtea consideră de asemenea că este corectă aprecierea primei instanțe că se justifică menținerea stării de arest a inculpatului și pentru o bună administrare a procesului penal, în condițiile în care cercetarea judecătorească nu a început, părțile vătămate sunt minore de 14 ani, și se află într-o situație deosebit de vulnerabilă fiind lipsite de sprijinul părinților, astfel încât se evită riscul influențării declarațiilor acestora.
În ce privește situația familială a inculpatului, pe care acesta o invocă în sprijinul cererii sale de recurs, trebuie precizat că aceasta a fost avută în vedere de organele judiciare atunci când față de soția sa, căreia i se impută aceleași acuzații, nu s-a luat aceeași măsură preventivă tocmai pentru a nu lipsi de sprijin, cel puțin la momentul actual, pe cei doi copii minori rezultați din căsătoria acestora.
Așa fiind, Curtea consideră că soluția primei instanțe nu este în dezacord cu prevederile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici cu jurisprudența Curții Europene, iar prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul până la finalizarea procesului, nu este înfrântă prin menținerea măsurii preventive, în condițiile în care, după cum s-a arătat, lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și ar putea influența în mod negativ desfășurarea în continuare a procesului penal.
În concluzie, pentru argumentele expuse pe larg mai sus, în baza disp. art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar în conformitate cu disp. art.192 alin.2 pr.penală acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul fiul lui și, născut la 12 februarie 1986, deținut în Arestul D împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 24 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 iulie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. DG
Tehnored.
5 ex./28.07.2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Tudoran Mihai ViorelJudecători:Tudoran Mihai Viorel, Diaconu Gabriela, Georgescu
