Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 547/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 547/
Ședința publică din 11 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- -,președinte secție
Judecător: dr - - -
Judecător: dr. -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de inculpații(fiul lui G și al lui, născut la 17 1988)și(fiul lui și al lui, născut la 26 1986),în prezent aflați în ARESTUL, împotriva încheierii nr. 287 din data de 07 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr-.
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentii inculpati și, în stare de arest, asistați de avocat ales, potrivit delegației depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza disp.art. 172 alin.7 Cod procedură penală se permite apărătorului ales să ia legătura cu recurenții-inculpați, deoarece se află în stare de arest.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra acestora.
Av. pentru recurenții-inculpați solicită în temeiul disp.art. 38515alin.1 pct.2 lit.d admiterea recursului și rejudecând pe fond cererea, în temeiul art.1602Cod proc. penală admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpaților, precizând că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Invocă practica CEDO care a stabilit că pericolul pe care îl prezintă inculpatul și care i-ar atrage starea de detenție provizorie nu trebuie apreciat numai pe baza gravității mai mare a sancțiunilor penale și a celor civile care îl amenințau pe petiționar. În cauză mai intervin și alte circumstanțe: caracterul petiționarului, moralitatea sa, domiciliul, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia ( cauza Neumeister/ Austria).
De asemenea arată că odată puși în libertate inculpații nu vor zădărnici aflarea adevărului, depunând la dosar note scrise în susținerea motivelor de recurs.
Reprezentanta parchetului formulează concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate, și de menținere ca legală și temeinică a încheierii nr. 287/07.09.2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, având în vedere faptul că în această fază a cercetării judecătorești nu se poate atinge scopul măsurii preventive prin punerea inculpaților în libertate.
Recurenții-inculpați și, având pe rând ultimul cuvânt potrivit disp.art. 38513alin.3 Cod procedură penală, arată că sunt nevinovați și solicită cercetarea lor in stare de libertate.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.287 din 7 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul penal nr-, în temeiul art.160/8a alin 6.C.P.P. s-a dispus respingerea ca neîntemeiate a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații ( născut la data de 17.09.1988 în mun. C, fiul lui G și, CNP- -, domiciliat în C,-, jud.C ) și ( fiul lui - și, născut la 26.12.1986 în C, domiciliat în C, str. -.-, nr.68-.C,.52,jud. C, CNP -.
Inculpații au fost obligați la câte 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea nr.67/CC/17.08.2009, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe o perioadă de 29 de zile începând de la data de 17.08.2009 până la data de 14.09.2009, inclusiv. La dispunerea acestei măsuri preventive, tribunalul a avut în vedere prevederile art. 148 lit. f pr.pen. reținând că pericolul pentru ordinea publică este dovedit de natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, de modalitatea comiterii faptelor, și care constă în aceea că inculpații s-au deplasat din municipiul C în municipiul Pitești, fără a-și putea motiva în vreun fel prezența, iar acest gen de fapte creează un sentiment de insecuritate pentru membrii societății.
Raportând dispozițiile art.160/2 alin.2 din Codul d e procedură penală care reglementează condițiile liberării provizorii sub control judiciar la speța dedusă judecății, tribunalul considerat că măsura liberării provizorii nu constituie o obligație pentru instanță, ci doar o vocație pentru inculpat, lăsată la aprecierea suverană a judecătorului. S-a apreciat că nu se poate trece peste motivele ce au condus la luarea față de inculpați a măsurii arestării preventive și care sunt de natură să ducă la concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților nu este oportună în acest moment.
În privința susținerilor inculpaților în sensul că nu au avut nicio legătură cu faptele de care sunt acuzați s-a reținut că, la dosarul cauzei există date și indicii temeinice ce conduc spre o altă concluzie, respectiv, implicarea lor în utilizarea de instrumente electronice falsificate și efectuarea unor operațiuni financiare falsificate. Astfel, asupra inculpaților s-au găsit 36 de carduri, 2 baghete de culoare gri, destinate citirii codului Pin, bunuri necesare confecționării dispozitivelor de copiere a datelor de pe card, precum și suma totală de 12.429 lei și 500 euro, bunuri care au intrat în posesia organelor de urmărire penală după ce acestea din urmă i-au urmărit pe cei doi inculpați cu autoturismele din dotare, așa cum rezultă din procesul verbal întocmit în acest sens ( filele 12,13 dosar urmărire penală).
În consecință, s-au respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați și s-a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații care prin apărătorul ales au solicitat liberarea provizorie sub control judiciar deoarece, pedeapsa pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată nu depășește limita impusă de art.160/2 alin.1 din Codul d e procedură penală, nu există date din care să rezulte că ar săvârși alte infracțiuni sau că ar zădărnici aflarea adevărului și că au înțeles care sunt cazurile în care se revocă liberarea provizorie. În dezvoltarea motivelor de recurs, apărătorul inculpaților a susținut că aceștia fac partea din familii organizate, au avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptelor, așa cum s-au derulat, fără însă a crede că simpla prezență a inculpaților într-un anumit loc, la rugămintea unei persoane, poate determina implicarea lor în săvârșirea unor fapte de natură penală, astfel cum au fost ele redate în referatul cu propunere de arestare preventivă întocmit de procuror. Invocând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, apărătorul inculpaților a învederat instanței următoarele: orice persoană arestată sau deținută legal are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii: pericolul pe care îl prezintă inculpatul și care i-ar atrage starea de detenție provizorie nu trebuie apreciat numai pe baza gravității mai mare sancțiunilor penale și al celor civile care l-ar amenința pe petiționar, în cauză intervin și alte circumstanțe, caracterul petiționarului, moralitatea sa, domiciliul, profesia, legăturile cu familia, resursele materiale; din probele administrate până în prezent nu rezultă acele indicii care ar scoate în evidență acea presupunere rezonabilă, precum că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care sunt învinuiți, care ar crea convingerea instanței că prezintă un grad ridicat de pericol social concret pentru ordinea publică și că scopul măsurilor preventive poate fi atins și prin liberare provizorie pe cauțiune sau sub control judiciar a inculpaților. În ultimul cuvânt, inculpații au arătat că nu sunt vinovați și au cerut să fie eliberați sub control judiciar.
Examinând încheierea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de inculpați, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.3856alin.ultim din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
Prin încheierea nr. 67/CC/17.08.2009 pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Argeș a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, pe o perioadă de 29 de zile începând de la data de 17.08.2009 până la data de 14.09.2009 inclusiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de falsificare de instrumente de plată electronice, punerea în circulație a acestora, fabricarea de echipamente în vederea contrafacerii de instrumente de plată electronice, punerea în circulație acestora, fabricarea de echipamente în vederea contrafacerii de instrumente de plată electronice și efectuarea de operațiuni financiare frauduloase, fapte prevăzute și pedepsite de art.24 alin.1 și 2, art.25 și art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 și care constau în aceea că, în noaptea de 15/16.08.2009, în urma unei sesizări telefonice la serviciul 112, inculpații au fost depistați în timp ce utilizau instrumente electronice falsificate și efectuau operațiuni financiare frauduloase la bancomatul BCR din municipiul Pitești, cartierul. Asupra inculpaților și în autoturismul pe care îl utilizau s-au găsit 36 de carduri, două baghete de culoare gri necesare citirii codului PIN, bunuri necesare confecționării dispozitivelor de copiere a datelor de pe card ( de lipit), cositor, bandă adezivă, dispozitive artizanale, sumele de 12.429 lei și 500 euro precum și 10 telefoane mobile.
Temeiul de drept al luării măsurii arestării preventive l-au constituit dispozițiile art.148 lit.f) din Codul d e procedură penală, instanța de fond, reținând că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt mai mari de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Tribunalul a apreciat că pericolul pentru ordinea publică este dovedit de natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, de modalitatea comiterii faptelor constând în aceea că inculpații s-au deplasat din municipiul C în municipiul Pitești, fără a-și putea motiva în vreun fel prezența în acest din urmă oraș, iar acest gen de fapte creează un sentiment de insecuritate pentru membrii societății.
În conformitate cu dispozițiile art.160/2 alin.1 din Codul d e procedură penală " liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Alineatul 2 al textului de lege susmenționat prevede condițiile în care liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă și anume: în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor păți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din interpretarea textului de lege susmenționat rezultă că acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie doar o vocație pentru inculpat și nu o obligație pentru instanța de judecată, concluzie la care în mod corect a ajuns și instanța de fond cu ocazia soluționării cererilor prin care inculpații au cerut să fie eliberați provizoriu sub control judiciar.
Este adevărat că infracțiunile de săvârșirea cărora sunt bănuiți inculpații recurenți sunt pedepsite de lege cu închisoarea ce nu depășește 18 ani și că potrivit prevederilor art.136 alin.2 din Codul d e procedură penală, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, însă contrar celor susținute de apărătorul inculpaților, simpla constatare că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege nu poate conduce în mod automat la admiterea cererii, dispozițiile art.1608aîn alineatul 2 prevăd că cererea trebuie să fie și întemeiată.
Or, la aprecierea temeiniciei cererii, curtea apreciază că nu se poate face abstracție de motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților, motive care, cel puțin în prezent, duc la concluzia că față de modalitatea concretă în care se reține că au conceput comiterea faptelor și de gradul de pericol social concret al acestora, punerea în libertate a inculpaților nu ar fi oportună.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă probe și indicii temeinice care duc la presupunerea rezonabilă că inculpații, care domiciliază în municipiul C, au venit în municipiul Pitești unde au utilizat instrumente electronice falsificate și au efectuat operațiuni financiare frauduloase, asupra lor fiind găsite de către organele de poliție 36 de carduri, 2 baghete de culoare gri, destinate citirii codului Pin, bunuri necesare confecționării dispozitivelor de copiere a datelor de pe carduri, sumele de 12.429 lei și respectiv, 500 euro, precum și 10 telefoane mobile, așa cum rezultă din procesele verbale de cercetare, prindere în flagrant, procesele-verbale de percheziții ( filele 12, 13 din dosarul de urmărire penală).
Circumstanțele personale ale recurenților-inculpați și anume că provin din familii organizate, invocate de apărătorul lor, nu justifică admiterea cererilor așa cum s-a solicitat, ele urmează a fi avute în vedere de instanțe cu ocazia soluționării în fond a cauzei în eventualitatea aplicării unor pedepse.
În ce privește durata arestării preventive, aceasta nu a depășit limitele rezonabile prevăzute de art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, față de complexitatea cauzei care impune administrarea unui volum apreciabil de probe atât în favoarea cât și în defavoarea inculpaților ( de la data luării măsurii arestării preventive au trecut o lună și 3 zile).
În fine, susținerea recurenților inculpați în sensul că nu au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, urmează a fi analizate cu ocazia soluționării cauzei în fond, vinovăția sau nevinovăția nefiind înscrisă între condițiile cerute de lege și care trebuie analizate cu ocazia soluționării unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
Față de cele ce preced, curtea reține că cererile de liberare provizorie sub control judiciar nu sunt întemeiate și, în consecință, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați și va menține ca legală și temeinică încheierea pronunțată de instanța de fond.
Potrivit dispozițiilor art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații(fiul lui G și al lui, născut la 17 1988) și (fiul lui - și al lui, născut la 26 1986), în prezent aflați în ARESTUL, împotriva încheierii nr. 287 din data de 07 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurenții inculpați să plătească fiecare câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./18.09.2009
Jud.fond:.
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Mirela Sorina Popescu, Dumitru
