Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 674/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 674
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Membri Robert Emanoil Condurat
- - - - - judecător
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
T - Serviciul Teritorial Dolj
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii pronunțate la data de 18 iunie 2009 de Tribunalul Dolj, în dosarul -.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea arestării preventive, arătându-se că în cauză nu mai subzistă temeiul prev.de art.148 lit.f p, privitor la pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului; s-a arătat că temeiurile de fapt s-au modificat, după audierea părților vătămate care nu-și mențin declarația din faza de urmărire penală ci confirmă apărarea inculpatului, acesta negând constant săvârșirea infracțiunilor. S-a arătat că antecedentele penale ale inculpatului - condamnări pentru furt - nu îl califică pe acesta periculos raportat la infracțiunea de trafic de persoane din prezenta cauză; în subsidiar s-a solicitat înlocuirea arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că motivele analizate la aplicarea măsurii nu s-au schimbat și nu au încetat, astfel că este legală și temeinică menținerea arestării preventive.
Recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, însușindu-și concluziile formulate de apărătorul său și arătând că este nmevinocat.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din data de 18 iunie 2009 de Tribunalul Dolj, în dosarul -, s-a respins cererea privind liberarea provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul și s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul - fiul lui și, născut la data de 01.11.1963, în Băilești, CNP -, domiciliat în Băilești,-, județul D, în prezent deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C - prin încheierea nr. 5/ 09.04.2009 a Tribunalului Dolj - Secția pentru Minori și Familie.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată, pentru infracțiunile de trafic de persoane, prev.de art.12 alin.1, alin.2 lit.a din Legea 678/2001 și de trafic de minori în formă agravată, prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea 678/2001, reținându-se în fapt că în perioada 2007 - 2008 inculpatul, ajutat de făptuitorii și au racolat pe părțile vătămate, și, - ultimele două fiind minore - pe care le-au transportat în Italia, ocupându-se de obținerea pașapoartelor și suportând cheltuielile de transport, iar la destinație le-au constrâns să se prostitueze, însușindu-și sumele de bani rezultate din această activitate.
Împotriva inculpatului s-a dispus arestarea preventivă prin încheierea nr.5 din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie, măsura preventivă fiind menținută în cursul judecății în procedura prev.de art.3001p, 3002p, coroborat cu art.160 alin.3
C.P.P.În cursul judecății la termenul din 18 iunie 2009 inculpatul a formulată cerere de liberare provizorie sub control judiciar, întemeiată pe disp.art.1602p, respinsă ca inadmisibilă de prima instanță, față de limitele de pedeapsă prevăzute de art.13 alin.3 din Legea 678/2001(20 de ani închisoare) și cele prevăzute de legiuitor pentru admisibilitatea liberării provizorii ( 18 ani închisoare).
Trecând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, instanța de fond a constatat că în speță continuă să fie incidente dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. C.P.P. care au stat la baza luării acestei măsuri față de inculpat.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni pedepsite cu pedepse prevăzute cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Starea de pericol pentru ordinea publică în sensul art. 148 lit.f Cod procedură penală presupune o rezonanță a acestor fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o reacție colectivă față de aceste stări de fapt negative.
În speță, în concret, s-a reținut că pericolul pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul, vârsta tânără a părților vătămate, amploarea fenomenului infracțional de acest gen, rezonanța socială negativă și sentimentul de insecuritate creat în comunitate, precum și față de calitatea de recidivist a inculpatului (din fișa de cazier judiciar depusă la fila 117 dosarului de urmărire, reieșind că acesta a suferit mai multe condamnări penale), ceea ce dovedește perseverență infracțională.
Totodată, s-a reținut că acesta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin presiuni exercitate de familia sa asupra părții vătămate în scopul ca aceasta să-și retracteze declarațiile și să dea declarații favorabile pentru inculpat și s-a concluzionat că măsura este necesară și pentru buna desfășurare a procesului penal, conform art. 136 Cod procedură penală.
Mai mult, chiar și după arestarea sa, inculpatul, prin scrisoarea depusă la dosarul de urmărire penală, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, făcând presiuni psihice asupra părții vătămate.
Cu privire la durata arestării, s-a constatat că aceasta este relativ scurtă (2 luni) și astfel nu se poate considera că s-ar fi stins acea rezonanță socială negativă a faptelor pentru care este cercetat inculpatul sau că lăsarea lui în libertate nu ar mai crea, în prezent, în opinia publică un sentiment de insecuritate.
Apărarea inculpatului constând în aceea că părțile vătămate și au declarat în fața instanței că inculpatul nu le-a constrâns să practice prostituția, nu le-a agresat, ci doar a mers cu ele în Italia și a locuit cu acestea, a fost înlăturată, reținându-se că aceste declarații nu sunt de natură să înlăture existența indiciilor temeinice privitoare la săvârșirea infracțiunilor de către inculpat, atâta vreme cât pentru stabilirea adevărului este necesară o analiză a întregului probatoriu administrat în cauză, nu numai a declarațiilor părților vătămate și cu atât mai mult cu cât între declarațiile acestora există și unele contradicții.
În consecință, instanța, în baza art. 3002rap. la art. 160balin. 3.C.P.P. a menținut starea de arest preventiv dispusă față de inculpatul .
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul invocând critici de netemeinicie sub aspectul greșitei aprecieri asupra subzistenței temeiurilor arestării preventive și solicitând în teză principală revocarea măsurii preventive, iar în teză subsidiară înlocuirea cu obligația de a nu părăsi țara. În motivarea recursului s-a arătat că pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului nu rezultă din probe certe, ci a fost motivat generic confundându-se cu pericolul social al infracțiunilor, iar temeiurile de fapt s-au modificat ca urmare a audierii părților vătămate de instanță, acestea revenind asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală.
Analizând recursul promovat în cauză, Curtea reține că pentru aplicarea și menținerea unei măsuri preventive, nu este necesar să existe probe certe de vinovăție a inculpatului, deoarece măsura preventivă nu are semnificația unei soluții de condamnare, fiind suficientă existența unor indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunilor de către inculpat, în accepțiunea unor împrejurări sau date care să permită presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptelor penale pentru care este trimis în judecată.
Totodată se constată că prima instanță, în mod corect, a apreciat că probele administrate în faza de judecată nu au valoare probantă mai mare decât a dovezilor administrate în faza de urmărire penală, ci ele servesc aflării adevărului în raport de concludența și utilitatea lor, numai în urma examinării tuturor probelor administrate în cauză, după cum dispune art.63
C.P.P.În speță, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea în concurs real a două infracțiuni de trafic de persoane (trafic de persoane prev.de art.12 alin.1, alin.2 lit.a din Legea 678/2001 și trafic de minori prev.de art.13 alin. 1,2 și 3 din Legea 678/2000) infracțiuni de pericol social deosebit după cum rezultă din limita maximă a pedepselor sub care legiuitorul a incriminat aceste fapte, din modalitatea concretă de săvârșire, evidențiată în actul de sesizare al instanței, rezultând că inculpatul a colaborat și cu alte persoane în vederea realizării acțiunilor reprezentând conținutul material al infracțiunii de trafic de persoane (recrutare, transport, găzduire, exploatarea părților vătămate prin determinare la practicarea prostituției), împrejurări de fapt care în prezent nu s-au modificat.
Față de aceste date, în speță subzistă temeiul prev.de art.148 lit.f p, privitor la pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, cât timp s-a reținut că acesta a încercat să influențeze negativ desfășurarea procesului, exercitând amenințări asupra părților vătămate în vederea modificării declarațiilor acestora în cadrul procesului penal și, de asemenea, constatându-se că inculpatul a încercat să recruteze și alte persoane în același scop (martora ), existând astfel riscul perpetuării fenomenului infracțional dacă inculpatul s-ar afla în libertate.
Totodată, se reține că măsura arestării preventive constituie o garanție pentru buna desfășurare a procesului penal, înlocuirea acestei măsuri cu obligația de a nu părăsi țara, nefiind justificată de recurentul inculpat prin administrarea unor probe concludente privind respectarea normelor de conviețuire socială; dimpotrivă din probele administrate rezultă că are calitate de recidivist, (fiind condamnat anterior pentru infracțiuni de furt - prin sentințele penale nr.14 din 10.02.1988 a Tribunalului Dolj, nr.969 din 14.11.1996 a Judecătoriei Băilești și nr.55 din 26.01.2006 a Judecătoriei Băilești, și pentru o infracțiune la Legea 61/1991 prin sentința penală nr.638 din 16.12.2003 a Judecătoriei Băilești ) nefiind cunoscut nici în prezent cu un loc de muncă stabil.
Față de aceste considerente se reține că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică menținând arestarea preventivă față de inculpatul, recursul acestuia fiind nefondat și urmând să fie respins în conformitate cu disp.art.38515pct.1 lit.
C.P.P.Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 p;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii pronunțate la data de 18 iunie 2009 de Tribunalul Dolj, în dosarul -, ca fiind nefondat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 130 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu va fi avansată din fondurile către
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 25 iunie 2009.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
Șt.
IB/IS/01.07.2009
25 iunie 2009,
Băilești va urmări și încasa de la rec.inc. suma de 130 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Membri Robert Emanoil Condurat
