Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 679/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - liberare provizorie sub control judiciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.679
Ședința publică de la 25 iunie 2009
PREȘEDINTE G - JUDECĂTOR 1: Gheorghe Vintilă
- - JUDECĂTOR 2: Constantin Mereanu
- - JUDECĂTOR 3: Doru Filimon
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns în stare de arest inculpatul recurent, asistat de apărători alesi, și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei și nefiind formulate cereri ori excepții s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat și avocat, pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheirii și pe fond amiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, invocând motive de nelegalitate și de netemeinicie în soluția instanței de fond, care constau în faptul că nu inculpatul ar fi determinat victimele să-și schimbe declarațiile, că nu există dovezi certe că acesta ar putea influența judecata, că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul este mai mică de 18 ani. Ca motive de nelegalitate se invocă lipsa publicității ședinței de judecată care a avut ca obiectiv doar o cerere de liberare provizorie sub control judiciar și nu fondul cauzei și nerespectarea dispozițiilor prev. de art. 1608acod proc. penală, deoarece nu s-a acordat cuvântul inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat deoarece temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea arestării preventive nu s-au schimbat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului, declarând că-și însușește concluziile orale ale apărătorilor.
Dezbaterile fiind închise,
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 23 iunie 2009, Tribunalul O l t, a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul - fiul lui și, născut la data de 1 noiembrie 1984, domiciliat în O, strada - - -M2.2,.16, județul O, în prezent arestat în C și pe fond a dispus respingerea acesteia.
S-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive, ca neîntemeiată.
A fost obligat inculpatul la 30 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În motivarea cererii inculpatul a arătat că a fost trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, pornografie infantilă prev. de art.18 al.1 din Legea 678/2001 și deținere fără drept de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic, prev. de art.51 al.1 din Legea 161/2003 cu aplic.art.41 al.2 și 33 lit.a Cod Penal, și că în cauză sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru admiterea in principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar prev. de art. 160/2 C.P.P. în sensul că pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat legea nu prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani.
A mai arătat că nu este recidivist, nu are antecedente penale, aflându-se la primul conflict cu legea penală și că se angajează să respecte dispoz art. 160/2 alin 3 C.P.P. în situația admiterii cererii.
Inculpatul a considerat că cererea este îndreptățită motivat de starea precară de sănătate, în sensul că acesta suferă de boală gravă, respectiv de aplazie medulară, boală pentru care are nevoie urgentă de transfuzii de sânge și de tratamente speciale care se efectuează doar in spitalele din și în sistemul penitenciar nu poate fi tratat corespunzător.
În dovedirea cererii inculpatul a depus acte medicale.
În fapt, s-a reținut de instanță că începând cu luna octombrie 2008, prin amenințări și violențe, inculpatul le-a obligat pe numitele, în vârsta de 17 ani, în vârsta de 16 ani și, în vârsta de 16 ani să practice prostituția, însușindu-și sumele de bani obținute. Inculpatul le-a obligat pe minore să întrețină raporturi sexuale cu diferite persoane de sex bărbătesc contra unor sume de bani pe care și le-a însușit și că, în repetate rânduri, acesta a înregistrat cu telefonul mobil raporturile sexuale întreținute de minore cu clienți aduși de acesta, imagini pe care, ulterior, le-a transferat într-un calculator deținut la domiciliul său și cu care le șantaja pe minore, în sensul că va posta filmulețele respective pe diferite site-uri, determinându-le pe acestea să accepte în continuare traficarea lor.
S-a apreciat că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică întrucât a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că în situația lăsării in libertate a acestuia există indicii că ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți sau a martorilor, precum și faptul că ar putea săvârși noi fapte de același gen.
Pericolul social a rezultat din împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor și din întreaga activitate infracțională desfășurată în cauză de inculpat, respectiv faptul că prin amenințări și violente le-a obligat pe minorele, și să practice prostituția, însușindu-și sumele de bani obținute în urma întreținerii raporturilor sexuale cu diferite persoane.
Natura și gravitatea infracțiunilor raportat la valorile sociale ocrotite de legea penală, circumstanțele reale și durata activității infracționale, urmările acestor fapte, insecuritatea și reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor societății a unor asemenea fapte, denotă existența pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpaților.
Toate elementele expuse au condus instanța la aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului și a justificării măsurii arestării preventive a acestuia, măsura fiind considerată cea mai adecvată în raport cu scopul măsurilor preventive, asigurându-se astfel atât prevenția generală cât și specială, subzistă și în prezent.
Instanța a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul este neîntemeiată pe fond, fiind incidente dispoz. art.160/2 alin.2 p Cod Penal care prevăd expres că "liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte" și urmează să fie respinsă deoarece în cauză exista date care denotă că în cazul punerii în libertate inculpatul ar putea comite alte infracțiuni și ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Astfel din probele administrate in cauză, respectiv din depozițiile martorelor minore, și a rezultat că acestea după ce au fost obligate prin violentă să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați contra unor sume de bani au fost bătute și amenințate să nu spună ce li s-a întâmplat.
La termenul din data de 22 mai 2009 procurorul a depus la dosar procesul verbal încheiat la data de 18 mai 2009, întocmit de de politie - din cadrul din care rezultă că la această dată s-a prezentat numita din O, mama numitelor și care i-a adus la cunostintă că fiicele sale sunt sunate permanent de către numitul care se află în Penitenciarul d e Maximă Sigurantă C și amenință pe cu săvârșirea de acte de violentă, întrucât nu a fost de acord cu relația pe care el o avea cu fiica sa. Acesta a spus că va ieși in curând din penitenciar și va regla socotelile pe care le au prin incendierea locuinței pe care deține in orașul Totodată, a informat că a depus plângere împotriva numitului la Politia orașului O
Aceste aspecte constituie indicii temeinice că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului situație in care sunt incidente dispoz art. 160 /2 al. 2 C.P.P.
Faptul că inculpatul este bolnav nu are relevantă sub aspectul admisibilității cererii de liberare provizorie sub control judiciar întrucât așa cum s-a arătat acesta poate fi tratat în condițiile dispoz art.139/1 respectivC.P.P. sub pază permanentă într-o unitate spitalicească de specialitate.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.
In ceea ce privește cererea de revocare a măsurii arestării preventive înregistrată sub nr.2653/22 iunie 2009, instanța apreciază de asemenea, în raport cu cele expuse că este neîntemeiată.
S-a constatat că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri nu au încetat si nici nu s-au schimbat, neexistând nicio probă în acest sens, criteriile avute în vedere, respectiv cele prev.de art.136 alin.8 și C.P.P. anume gradul de pericol social ridicat al infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, modul de săvârșire, dar și frecvența crescândă a unor asemenea fapte cu rezonanță socială deosebită de natură a genera un sentiment de insecuritate în rândul membrilor societății civile, precum și de circumstanțele concrete în care acesta a acționat - persoanele audiate în cauză confirmând faptul că inculpatul le obliga prin amenințări și prin folosirea violenței pe minorele, și să întrețină raporturi sexuale cu persoane de sex opus, care erau clienți aduși de acesta, iar sumele de bani obținute de persoanele vătămate erau însușite de inculpat. Tinerele obligate să practice prostituția au susținut că în repetate rânduri, inculpatul a înregistrat cu telefonul mobil momentul în care se întrețineau acele raporturi sexuale, imaginile obținute fiind transferate într-un calculator deținut la domiciliul său, ulterior minorele fiind șantajate în sensul că imaginile respective vor fi postate de inculpat pe diferite site-uri în situația în care vor refuza să mai întrețină raporturi sexuale.
În raport cu toate aceste considerente, instanța a apreciat că pentru menținerea măsurii arestării preventive există indicii temeinice,potrivit dispoz. art.681în C.P.P. sensul că "sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta". Astfel, din examinarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză rezultă implicarea inculpatului în săvârșirea faptelor pentru care este cercetat, existând un pericol concret pentru ordinea publică lăsarea acestuia în libertate, pericol ce rezultă din gravitatea infracțiunilor, raportat la reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor comunității, elemente de natură a induce un sentiment de insecuritate, dezaprobare și indignare publică față de infracțiunile săvârșite.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au fundamentat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, așa cum au fost expuse în încheierea din Camera de Consiliu nr.7 din 06 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, referitor la pericolul social concret pentru ordinea publică-art.148 lit.f subzistă C.P.P. și în prezent și justifică privarea în continuare, a acestuia, de libertate.
Având în vedere vârsta persoanelor vătămate, care sunt minore, și influența negativă exercitată de inculpat asupra acestora, rezultată din situația descrisă în actul de sesizare al instanței, confirmată de actele și lucrările dosarului, instanța apreciază că este întrunită și cerința menționată de art.148 al.1 litera C.P.P. în sensul că prin lăsarea acestuia în libertate s-ar crea posibilitatea de a încerca să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea acestor părți, fiind evident faptul că minorele se de atitudinea violentă a inculpatului și reacționează în funcție de aceasta.
Susținerea inculpatului în sensul că starea de arest preventiv ar conduce la agravarea stării sale de sănătate, având în vedere faptul că suferă de o boală gravă, respectiv aplazie medulară ce necesită tratament periodic, este nerelevantă, având în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile art.139 ind.1 C.P.P. în situația în care se constată pe baza actelor medicale că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, Administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice.
Împrejurările concrete ale faptei, întreaga activitate infracțională desfășurată în cauză de inculpat, care prin amenințări și prin folosirea violenței le obliga pe minore să întrețină raporturi sexuale cu persoane de sex opus, care erau clienți aduși de acesta, sumele de bani obținute de persoanele vătămate fiind însușite de inculpat, cele privind natura și gravitatea infracțiunilor raportat la valorile sociale ocrotite de legea penală, circumstanțele reale și durata activității infracționale, urmările acestei fapte, insecuritatea și reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor societății a unor asemenea acte ilicite, denotă existența pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Toate elementele expuse care au condus instanța la aprecierea existenței pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului și a justificării măsurii arestării preventive a acestuia ca fiind cea mai adecvată în raport de scopul măsurilor preventive, asigurându-se astfel atât prevenția generală cât și specială, subzistă și în prezent.
Așa cum s-a reținut și în decizia Înaltei Curți de Casație, Completul de 9 judecători nr.210/29 iunie 2004 una din componentele noțiunii de ordine publică presupune între altele un climat social firesc în care să fie asigurată existența și menținerea unei stări de siguranță și securitate, de liniște a cetățenilor și de respectare a drepturilor acestora.
Ori în cauza de față, se poate aprecia că prin faptele ce formează obiectul dosarului s-a produs un impact puternic asupra stării de siguranță, iar aceasta denotă cu certitudine un pericol social în sensul prev. de art.148 lit.f C.P.P. care s-a statuat constant că poate rezulta, între altele, și din pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Pe de altă parte, evoluția ascendentă a fenomenului infracțional în general și în mod deosebit a infracțiunilor de genul celei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, precum și impactul acestor infracțiuni asupra membrilor societății, cu atât mai mult cât victimele sunt minore, conduce instanța la aceeași concluzie a temeiniciei arestării preventive a acestuia și la necesitatea menținerii acesteia în viitor. În același sens, s-a statuat constant, în practica instanțelor, cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, reținându-se just că acesta poate fi dedus, în lipsa unor criterii legale exprese, fie dintr-un pericol social concret deosebit al faptei, respectiv al infracțiunilor care prin natura, modul de săvârșire sau frecvența lor creează un sentiment de insecuritate opiniei publice în ansamblu sau unei anumite colectivități în particular, fie din circumstanțele personale ale inculpatului, aspecte ce se regăsesc în totalitate și în speța dedusă judecății.
În cauză sunt realizate cerințele prev. de art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr.30/1994 potrivit căruia "o persoană poate fi lipsită de libertatea sa dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia" în sensul că în cauză sunt fapte și informații suficiente care determină existența unor motive verosimile de a bănui săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și implicarea acestuia, așa cum reiese din probele administrate în cauză până la această dată, atât declarațiile persoanelor minore traficate de către inculpat, dar și declarațiile persoanelor care au participat la întreținerea de raporturi sexuale cu minorele respective, dar și înscrisurile depuse și declarațiile inculpatului, atitudinea acestuia de nerecunoaștere, date pe parcursul urmăririi penale și în fața instanțelor de judecată, de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o altă infracțiune.
În cauză au fost respectate garanțiile procesuale ale unui proces echitabil pentru inculpat, i-a fost asigurat dreptul la informare, fiindu-i aduse la cunoștință toate acuzațiile, respectiv faptele de a cărei săvârșire este învinuit, conform art.137/1 alin.1 C.P.P. dar și dreptul la apărare atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată beneficiind de asistență juridică.
Având in vedere că la dosar există dovezi concludente privind implicarea inculpatului în faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată, cu privire la pericolul social concret dat de împrejurările comiterii acesteia - în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.b și C.P.P. și art.5 alin.1 din CEDO - Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece sunt motive verosimile privind infracțiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată, iar lăsarea acestuia în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică - s-a constatat că măsura arestării preventive este temeinică și legală, astfel că în conformitate cu dispozițiile art.300/2 rap. la art. 160/ al. 3 a C.P.P. fost menținută, temeiurile care au determinat luarea acesteia, subzistând și în prezent.
Împotriva încheierii a declarat în termen recurs inculpatul, oral prin apărători și prin motivele scrise depuse cu ocazia dezbaterilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece a fost judecat într-o ședință nepublică, nu i s-a acordat cuvântul dar și pentru că temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive s-au schimbat.
Recursul este nefondat și va fi respins ca atere cu următoarea motivare:
Cu privire la critica privind netemeinicia încheierii, în sensul că nu ar exista date că unele dintre victimele infracțiunilor sale sunt amenințate de inculpat, aceasta este nefondată deoarece așa cum a reținut și prima instanță există probe certe, nu numai date, - procesul verbal încheiat la data de 18 mai 2009 de scms de politie - din cadrul O, din care rezultă mama numitelor și care i-a adus la cunostintă că fiicele sale sunt sunate permanent de către numitul care se află în Penitenciarul d e Maximă Sigurantă C și amenință pe cu săvârșirea de acte de violentă.
Cum potrivit art. 1602alin. 2 cod proc. penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă dacă există date că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, în mod legal prima instanșă a constatat că deși sunt îndeplinite condițiile de formă ale cererii, nu sunt indeplinite și condițiile de fond ale acesteia și a hotărât respingerea ei.
De asemenaea Curtea constată ca nefondate și motivele de nelegalitate, respectiv cea care vizează nepublicitatea ședinței de judecată, deoarece se reține că judecarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar s-a formulat și s-a judecat împreună cu fondul cauzei, la unul dintre termenele când a avut loc judecata pe fond, iar potrivit art. 24 din Legea nr.678/2001, sedințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de persoane prevăzută la art.13 și de pornografie infantilă prevăzută la art. 18 nu sunt publice.
În raport de aceste dispoziții instanța de fond era obligată să facă judecata inculpatului într- ședință nepublică.
Totodată, Curtea reține că nu este fondată nici critica inculpatului că nu ar fi fost ascultat în ședință, deoarece, din practicaua încheierii de ședință din 23 iunie 2009, rezultă că acesta a fost audiat și chiar a depus cobncluzii scrise, susținând că nu există probe că el ar fi persoana ce a amenințat pe părțile vătămate.
Cu motivarea reținută, neexistând motive de fapt ori de drept care să impună casarea încheierii și nici motivele invocate de recurent, în temeiul art. 3856alin. 3 cod proc. penală, în baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b Cod proc. pen. recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la 10 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 iunie 2009.
G - - - - -
Grefier,
Red.jud.DF
Gh.
PS/ 10.09.2009
25 iunie 2009.
- Administrația Finanțelor Publice O va încasa de la rec.inc. suma de 10 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Constantin Mereanu, Doru Filimon
