Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 686/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 686
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Gheorghe G
Grefier:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T Serviciul Teritorial Timiș.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, împotriva încheierii penale de ședință din data de 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații intimați în stare de arest preventiv, asistat de avocat oficiu, și asistați de avocat ales.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii recurată și în rejudecare, respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați.
Apărătorul ales al inculpaților și a solicitat respingerea recursului declarat de procuror și menținerea ca temeinică și legală a încheierii tribunalului.
Apărătorul din oficiu pentru inculpatul a solicitat respingerea recursului.
Inculpații intimați, având pe rând ultimul cuvânt, au solicitat respingerea recursului și menținerea încheierii tribunalului, arătând că sunt arestați de 2 ani și 2 luni, făcând precizarea că este bolnav de hepatită și solicită să fie egalitate cu coinculpații care sunt judecați în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 22 iunie 2009 în dosar nr-, în temeiul art. 1608aalin. 2.C.P.P. cu referire la art. 160 indice 2 din același cod, s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatilor -, de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 40/17.05.2007 emis de Tribunalul Timiș;, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 43/17.05.2007 emis de Tribunalul Timiș și G, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 44/23.05.2007 emis de Tribunalul Timiș.
În baza art. 160 indice 2 alin. 2.C.P.P. cu referire la art. 160 indice 2 alin. 3 din același cod, inculpații vor respecta următoarele obligații: a) să nu depășească limita teritorială a Județului T decât cu acordul instanței; b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat; c) să se prezinte la Poliția Municipiului L, organ desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de această instituție, sau ori de câte ori este chemat; d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura; e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; f) să nu ia legătura cu învinuiții și martorii din dosarul nr-.
S-a pus în vedere inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Pentru a pronunța această încheiere penală, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la liberarea provizorie sub control judiciar, potrivit dispozițiilor art.1602alin.1 și 2.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată, în cazul infracțiunilor intenționate, dacă pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar pe de altă parte nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Constatând că sunt îndeplinite, din punct de vedere formal condițiile pentru ca inculpații, și G să poată beneficia de liberare provizorie sub control judiciar, la termenul de judecată din 22 iunie 2009, prima instanță a admis în principiu cererea formulată de către inculpatul în cauză.
În consecință, instanța de fond a analizat dacă cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt întemeiate, raportat la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpații, și G sunt cercetați, precum și la împrejurările concrete în care acestea au fost săvârșite.
Pe toata durata procesului penal până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, orice persoană acuzată de a fi comis o infracțiune este prezumată a nu a fi vinovată. Acest principiu reglementat atât în actele normative interne, cât si în art. 6 paragraful 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, la care România este parte, este un principiu al dreptului penal modern și el garantează celui acuzat de comiterea unei infracțiuni beneficiul oricărei situații îndoielnice ( in dubio pro reo ).
Or, în cauza de față, având în vedere ca starea de fapt este aceeași de la data arestării preventive (17.05.2007 pentru inculpații si și 23.05.2007 pentru inculpatul G ) până în prezent, creând în acest mod o stare îndoielnică și aparent abuzivă, beneficiarii unei astfel de situații fiind inculpații, astfel că instanța care îi rejudecă are obligația legală să le recunoască acest drept.
Privarea de libertate a inculpaților în continuare, în cursul cercetării judecătorești nu se poate justifica, chiar existând indicii că au comis infracțiunile de care sunt acuzați, în concurs real, câta vreme aceștia îndeplinesc, toate condițiile legii de procedură penală pentru a fi liberați provizoriu sub control judiciar, măsură care, altfel spus, este ca o cvasi arestare la domiciliu, ea având un caracter restrictiv privind libertatea de mișcare a inculpaților.
În concordanță cu practica judiciara a Curții Europene a Drepturilor Omului, elaborată în aplicarea Convenției Europene a Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, în care o importanță deosebită i se acordă dreptului oricărei persoane la libertate și la siguranță, jurisprudența care are un caracter obligatoriu pentru instanțele naționale ale statelor semnatare ale Convenției, stabilește regula ca în procesul penal libertatea persoanei judecate este primordială și nu privarea ei preventivă de libertate - care este excepția, până la condamnarea acesteia la o pedeapsa cu închisoarea de către o instanță.
În cauza de față inculpații au fost arestați preventiv în cursul urmăririi penale și până în prezent împotriva acestora nu s-a pronunțat o hotărâre judecătoreasca prin care să fi fost condamnați la pedeapsa închisorii. Obligativitatea aplicării regulii despre care s-a făcut vorbire în alineatul precedent, cât și a celei care se referă la inculpat ca beneficiar al oricărei situații îndoielnice, ambele reguli fiind fundamente ale dreptului penal și procesual penal în sistemele statelor de drept, democratice, rezidă și în prevederile imperative ale legii române cu forța juridică supremă - Constituția, care în articolele 11 (2) si 20 (1), (2) statuează că tratatele internaționale ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, iar atunci când există în privința drepturilor omului neconcordanțe între legile interne și reglementările internaționale la care România este parte, au prioritate acestea din urmă, deci și instanțelor judecătorești le incumbă obligația aplicării acestor reguli.
Pentru aceste considerente, apreciind că liberarea provizorie a inculpaților este oportună în momentul de față instanța a admis cererile formulate de inculpații, și G și în temeiul art. 1608aalin. 2.C.P.P. cu referire la art. 160 indice 2 din același cod, s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților.
Împotriva încheierii penale din 22.06.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalt a C de Casație și Justiție--Serviciul Teritorial Timi șoara, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 23.06.2009, sub nr-.
In motivarea recursului s-a arătat că încheierea atacată este netemeinică, deoarece printr-o interpretare eronată a materialului probator, a pericolului social și a prevederilor legale a fost admisă cererea inculpaților de liberare provizorie sub control judiciar.
De asemenea s-a susținut de către parchet faptul că, inculpații fiind condamnați înainte de casarea cu trimitere spre rejudecare,prima instanță a considerat în mod just și echitabil faptul că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute prin actul de inculpare,iar lăsarea în libertate prezintă un real pericol pentru ordinea publică, generând un sentiment de insecuritate și neîncredere în organele de justiție. Prin lăsarea în libertate inculpații ar putea altera mijloacele de probă care au fost administrate sau ar influența părțile implicate în dosar.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați prima condiție privind temeinicia, prevăzută de art. 1602alin1 este C.P.P. îndeplinită în cauză, deoarece infracțiunile intenționate pentru care inculpații sunt judecați în stare de arest, sunt pedepsite de lege, cu o pedeapsă ce nu depășește 18 ani.
Potrivit dispozițiilor alin. 2 al aceluiași articol (160 ), liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, ori prin alte asemenea fapte.
În speță însă, pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la arestarea preventivă a inculpaților, s-a diminuat, nemaifiind actual, astfel încât se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu liberarea provizorie sub control judiciar.
Referitor la motivele de recurs, Curtea constată că sentința primei instanțe prin care au fost condamnați inculpații a fost desființată, astfel încât aceștia beneficiază de prezumția de nevinovăție, neputându-se reține că inculpații sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, ci doar indicii că au comis infracțiunile pentru care sunt judecați.
Pe de altă parte, în acest stadiu procesual nu există date că inculpații vor altera mijloacele de probă care au fost administrate sau că vor influența părțile implicate în dosar
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța reține că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților, pe de altă parte.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual față de considerentele expuse și durata arestării preventive a inculpaților, liberarea provizorie a acestora este oportună.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalt a C de Casație și Justiție--Serviciul Teritorial Timi șoara împotriva încheierii penale din 22.06.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
Pe cale de consecință a dispus punerea de îndată în libertate s inculpaților, G, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare către stat în recurs rămân în sarcina acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prev.art.38515alin.1 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, împotriva încheierii penale de ședință din data de 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
În temeiul prev. art.192 alin.3 p Cod Penal, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de procuror rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25 Iunie 2009.
Ptr. Președinte, Judecător, Ptr. Judecător
- - -- aflat în - - G - aflat în
Președinte secție, Vicepreședinte
- -
Grefier
Red.CM/30.06.09
Tehnored AJ/2 ex/3.07.09
Prima instanță: Trib. T -
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Ion Dincă, Gheorghe
