Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 688/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 688
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T Serviciul teritorial Timiș.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii nr.52/18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, pe motiv că încheierea nu face referire la neîndeplinirea condițiilor impuse de lege pentru admiterea unei astfel de cereri. În motivare a mai arătat că, scopul măsurii preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar, în dosarul de urmărire penală de mai bine de 50 de zile nu s-a administrat nici o probă împotriva inculpatului, care este arestat de 6 luni. Parchetul susține că în libertate fiind inculpatul ar putea crea noi prejudicii, că se impune a fi efectuate noi expertize informatice, fără a se face dovada necesității acestora. Menținerea inculpatului în stare de arest preventiv nu va contribuit la remodelarea acestuia, al nu are antecedente penale și nu există probe care să demonstreze starea de vinovăție a acestuia. A mai învederat că în cauză nu există constituiri de parte civilă, infracțiunea comisă nu este una de violență, inculpatul este student, astfel că starea de arest preventiv nu se mai justifică.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, având în vedere că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a solicitat să fie pus în libertate, achiesând la concluziile apărătorului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.52/18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-, în baza art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul -.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea adresată instanței, înregistrată sub nr- din 03.06.2009 inculpatul - a solicitat, în primul rând revocarea măsurii arestării preventive luându-se în considerare modificarea temeiurilor care au stat la baza arestării preventive, iar în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere lipsa pericolului social, faptul că nu are antecedente penale, durata excesivă a arestului preventiv și faptul că nu au fost prezentate probe certe de vinovăție raportat la acuzațiile ce i se aduc; în prezent se află în stare de arest preventiv în dosarul nr. 24-D/2008 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial C-S.
În motivarea cererii a invocat prevederile art. 5 Cod procedură penală privind garantarea libertății persoanei și art. 52Cod procedură penală privind prezumția de nevinovăție; de asemenea apreciază că este posibilă punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar în temeiul art. 1601Cod procedură penală, iar în conformitate cu prevederile art. 1606alin. 2 și 3 Cod procedură penală declară că are cunoștință de dispozițiile legale privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii; își întemeiază cererea de liberare sun contro, judiciar în temeiul art. 5 și 6 din Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
La data de 18 iunie 2009, cu ocazia dezbaterii cauzei pe fond, inculpatul, prin apărătorul său ales, a precizat că obiectului cererii de punere în libertate este de fapt unul singur, respectiv liberarea provizorie sub control judiciar, prev. de art. 1601Cod procedură penală.
Din analiza actelor și probelor de la dosar, prima instanță reținut că la data de 12 martie 2009, Ministerul Public reprezentat de DIICOT - Biroul Teritorial C-S a sesizat Tribunalul C-S cu propunere de arestare preventivă a inculpaților, și.
Prin Încheierea nr. 5 din 12 martie 2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul C-S în baza art. 136, 143, 148 lit.f Cod procedură penală și art.1491Cod procedură penală, a admis propunerea formulată de - Biroul Teritorial C-S, a dispus arestarea preventivă a inculpaților și s-au emis în mod corespunzător mandatele de arestare.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, și.
Prin decizia penală nr. 307 R din 24 martie 2009, pronunțată în dosar nr- Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursurile formulate de inculpații și, a casat în parte încheierea recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul C-S doar cu privire la cei doi inculpați, respingând ca nefondate recursurile formulate de ceilalți inculpați.
Prin încheierea nr. 9 din 07.04.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul C-S a admis cererea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C-S și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților și implicit a mandatelor de arestare preventivă emise pe seama acestora pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 09 aprilie 2009, orele 12,30 până la data de 08 mai 2009, orele 12,30, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, și .
Prin decizia penală nr. 386/R din 10.04.2009 pronunțată în dosar nr- Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins recursurile declarate de inculpați.
Prin încheierea nr. 15 din 06.05.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul C-S a admis cererea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C-S și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților și implicit a mandatelor de arestare preventivă emise pe seama acestora pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 08 mai 2009, orele 12,30 până la data de 06 iunie 2009, orele 12,30, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, și .
Prin decizia penală nr. 487/R din 08.05.2009 pronunțată în dosar nr- Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins recursurile declarate de inculpați.
Prin încheierea nr. 25 din 04.06.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul C-S a admis cererea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C-S și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților și implicit a mandatelor de arestare preventivă nr. 1, 2, 3, 4, 5 și 6 din 12.03.2009, emise de Tribunalul C-S în dosarul nr-, pe o perioadă de 20 de zile, începând cu data de 06 iunie 2009, orele 12,30 până la data de 25 iunie 2009, orele 12,30, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, și .
Prin decizia penală nr. 609/R din 06.06.2009 pronunțată în dosar nr- Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins recursurile declarate de inculpați.
Inculpatul - a formulat la instanță cererea de punere în libertate, solicitând în temeiul art. 1601Cod procedură penală, în liberarea provizorie sub control judiciar, cerere ce formează obiectul dosarului de față.
Analizând probele aflate la dosarul cauzei,tribunalul a apreciat că cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul - este neîntemeiată.
În speță, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 24 al. 1, art. 25 și art. 27 din Legea nr. 365/2002, art. 42 al. 1, 2, 3, art. 48, art. 49 din Legea nr. 161/2003.
Art.1602alin. 1Cod procedură penală prevede că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev.și ped.de art. 7 al. 1 din Legea nr.39/2003 este cuprinsă între 5 și 20 de ani, însă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile care intră în scopul grupului infracțional organizat este de cel mult 12 ani închisoare.
S-a reținut de către tribunal că,în aplicarea dispozițiilor alin.2 al art.7 din Legea nr. 39/2003, care prevăd că pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de alin.1 nu poate fi mai mare decât sancțiunea cea mai gravă prevăzută de lege pentru faptele ce constituie infracțiunile ce intră în scopul grupului infracțional organizat,avându-se în vedere că cea mai mare pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunile respective este de 12 ani,este îndeplinită condiția de pedeapsă prevăzută de alin.1 teza 2 art.1602Cod procedură penală.
S-a constatat însă că, pe fondul cauzei, cererea este neîntemeiată.
Referitor la celelalte cerințe ale liberării provizorii sub control judiciar, respectiv alin. 2 al art. 1602Cod procedură penală, care prevede că "iberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte", tribunalul a apreciat că acestea nu sunt îndeplinite, față de natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului subzistând temeiurile pentru care s-a dispus măsura arestării preventive, așa cum de altfel s-a pronunțat și Curtea de APEL TIMIȘOARA atunci când a respins recursul formulat de inculpații, și menținând încheierea prin care a fost admisă propunerea de arestare preventivă a acestora și apoi încheierile prin care s-a dispus prelungirea acestei măsuri.
S-a mai constatat că faptele pentru care este cercetat inculpatul s-a reținut a fi fost săvârșite prin intermediul internetului, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar presupune accesul liber la internet al acestuia, acces care ar putea ocaziona săvârșirea altor infracțiuni de același gen și care nu ar putea fi controlat prin obligațiile ce s-ar putea impune inculpatului pe parcursul liberării provizorii, motive pentru care s-a apreciat de către tribunal că nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar.
Împotriva încheierii Tribunalului C-S a declarat recurs inculpatul nefiind motivat în scris dar a fost susținut oral de către apărătorul ales care a solicitat punerea inculpatului în libertate sub control judiciar criticând încheierea recurată pe motiv că instanța de fond nu face referire la condițiile la condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii și se motivează doar pe pericolul pe care-l reprezintă inculpatul pentru ordinea publică prin lăsarea sa în libertate.
Se mai arată că inculpatul nu are antecedente penale, nu sunt constituiri de părți civile și scopul măsurii preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele conform prev. art.385 ind.6 al.3 cpp se constată că încheierea recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Curtea apreciază că în mod întemeiat instanța de fond a apreciat că cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar nu este admisibilă, în această fază a procesului penal, ținându-se seama de natura infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, una de pericol social ridicat având în vedere circumstanțele și împrejurările în care se susține că a fost comisă de către inculpat.
Susținerea inculpatului privind nemotivarea încheierii în raport cu condițiile prev. de lege pentru liberarea provizorie nu sunt întemeiate întrucât din examinarea hotărârii atacate se reține care sunt motivele pentru care lăsarea în libertate a inculpatului nu este admisibilă.
În acest sens se menționează, în mod întemeiat, că cererea inculpatului este neîntemeiată pe considerente ce țin de gravitatea faptei pe temeiurile care au determinat arestarea preventivă, care nu s-au schimbat și pe împrejurarea că măsurile dispuse, prin punerea în libertate, nu prezintă suficiente garanții că inculpatul nu ar accesa internetul și prin aceasta nu ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului avându-se în vedere faptele pentru care este cercetat.
Prin urmare chiar dacă condițiile de formă sunt îndeplinite, pentru considerentele menționate mai, sus cererea inculpatului nu poate fi admisă astfel că în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b cpp va fi respins recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând și prev. art. 192 al.2 cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza.38515pct.1 lit.b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr.52/18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 Iunie 2009.
Președinte, Ptr. Judecător, Judecător,
- - G - - aflat în - -
Președinte secție,
Grefier
- -
Red.CC/29.06.09
Tehnored AJ/2 ex/3.07.09
Prima instanță: Trib. C S-
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
