Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 687/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 687
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Cristian Pup
Grefier: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T Serviciul Teritorial Timiș.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Timiș împotriva încheierii penale din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpata intimată, în stare de arest preventiv, asistată de avocat ales.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului, desființarea încheierii primei instanțe și rejudecând cauza, menținerea măsurii arestării preventive față de inculpata.
Apărătorul ales al inculpatei a solicitat respingerea recursului declarat de procuror ca fiind nefondat, având în vedere că, prima instanță, analizând probele administrate în cauză, în mod temeinic a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara. A mai arătat că atât coinculpații, cât și martorii audiați în cauză nu au făcut nici o referire la inculpata și aceasta nu prezintă, nici sub aspectul circumstanțelor vreun pericol concret pentru ordinea publică. Inculpata este arestată de 9 luni, nu îi cunoaște pe coinculpați, aceasta are o relație intimă doar cu inculpatul în casa căruia se afla întâmplător la momentul organizării flagrantului.
Inculpata, având ultimul cuvânt, a solicitat respingerea recursului, arătând că este arestată de 9 luni, a venit în municipiul T doar cu câteva zile înainte să fie arestată și că în cazul lăsării în libertate va respecta măsurile de supraveghere impuse de lege.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea penală din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, temeiul art.1608aalin.6 s C.P.P.-au respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate în cauză de inculpații, și, ca neîntemeiate.
În baza art. 3002.C.P.P. rap.la art. 160 s C.P.P.-a menținut starea de arest a inculpaților, și, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data 20.08.2009.
În baza 3002.C.P.P. raportat la art.160 și C.P.P. cu aplicarea art.139 alin.1 și 35.C.P.P. și art.1451C.P.P. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei -, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În baza art.1451alin.2 raportat C.P.P. la art.145 alin.11C.P.P. inculpata a fost obligată ca pe durata obligării de a nu părăsi țara, să respecte următoarele îndatoriri:să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată; să se prezinte la postul de poliție de pe raza comunei, careia i se încredințează supravegherea, ori de câte ori este chemată; să nu schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art.1451alin.2 raportat C.P.P. la art.145 alin.12lit.c inculpata C.P.P. a mai fost obligată ca, pe durata obligării de a nu părăsi țara, să nu se apropie martori sau de membrii familiilor acestora și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia.
În baza art.1451alin.2 raportat C.P.P. la art.145 alin.3 C.P.P. s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării îndatoririlor impuse pe durata obligării de a nu părăsi țara.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.81/28.09.2008 al Tribunalului Timiș, dacă nu este arestată în altă cauză.
Având a se pronunța asupra cererilor de liberare sub control judiciar formulate de inculpații, și, tribunalul a constatat că,sub aspectul limitelor de pedeapsăprevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată aceștia, raportate la prevederile art. 1602din Codul d e Procedură Penală, inculpații pot beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar.
Astfel, se observă că inculpatul - a fost trimis în judecata pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 33 lit. a și Cod Penal inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 33 lit. a și Cod Penal art. 37 lit. a Cod Penal, infracțiuni sancționate de lege cu o pedeapsă sub limita de 18 ani închisoare.
Însă, faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de care sunt acuzați inculpații sunt situate sub plafonul maxim de 18 ani nu este de natură a determina admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar deoarece, pe de o parte, articolul 1602aliniat 1 din Codul d e Procedură Penală dispune că într-o atare situație inculpațiipotfi liberați provizoriu sub control judiciar iar, pe de altă parte, instanța are obligația de a verifica, așa cum rezultă din corpul alin. 2 al art. 136 din Codul d e Procedură Penală, dacă scopul măsurii preventive luate împotriva inculpaților poate fi realizat și prin liberarea provizorie.
Prima instanță a considerat că în prezenta cauză, scopul măsurii arestării preventive, prin raportare la natura și modul concret de comitere a faptelor pentru care inculpații sunt în continuare cercetați, precum și față de motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, nu poate fi realizat, în acest moment, prin punerea acestora în libertatea provizorie sub control judiciar. B desfășurare a procesului penal - unul din scopurile luării măsurilor preventive ( așa cum reiese din conținutul aliniatului 1 al art. 136 din Codul d e Procedură Penală), nu poate fi realizată prin lăsarea inculpaților în libertate și aceasta datorită modului de executare a întregii activități infracționale, poziției procesuale a inculpaților precum și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpații, pericol avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive și care subzistă și în prezent, lipsind probe care să-l înlăture.
Pentru aceste considerente, apreciind că liberarea provizorie a inculpaților, și nu este oportună în momentul de față din rațiuni ce țin de necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, în temeiul art.1608aalin.6 instanța C.P.P. va respinge cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate în cauză ca neîntemeiate.
Verificînd legalitatea si temeinicia măsurii arestarii preventive a inculpaților, -, și și având în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina acestora prin rechizitor, gravitatea acestor infracțiuni, modalitatea de săvârșirea a faptelor, instanța a apreciat că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri privative de libertate subzistă și impun în continuare cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv, pentru aflarea adevărului în cauză și pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale precum si declarațiile inculpaților date in fata instanței de judecată, din care rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpații să fie implicați în comiterea a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.
Noțiunea de "probe" că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, nu poate fi interpretata în sensul că ar avea ca obiect împrejurări petrecute sau pe cale să se petreacă cu certitudine, care duc la dovedirea vinovăției într-un proces penal.
Această noțiunea prevăzută de art. 148 lit. f C.P.P. are în vedere datele existente în dosarul cauzei care permit a se trage concluzia că inculpații cercetați în stare de libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, pericol ce poate să se concretizeze nu doar în vreo atitudine violentă sau potențial infracțională pe viitor a inculpaților, ci si în starea de nesiguranță, de neliniște ce s-ar putea crea în conștiința socială prin lăsarea acestora în stare de libertate.
Aceasta este interpretarea dată și de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în jurisprudența ei (Letellier contra Franta), unde se arată că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot crea în cadrul societații o reacție de nesiguranță, de revoltă care să permită cel puțin o perioadă de timp arestarea preventivă a celor acuzați.
În prezenta cauză, instanța are în vedere gravitatea infracțiunilor pentru care au fost trimiși in judecata inculpații, -, și, numărul persoanelor implicate, modalitatea în care aceștia au acționat, urmarea care s-a produs și care s-ar fi putut produce, atingerea gravă adusă relațiilor de încredere în autenticitatea și valabilitatea monedei nationale, care sunt tot atâtea elemente ce indică starea de temere și nesiguranță ce s-ar crea pentru societate în cazul cercetării acestora în stare de libertate.
Până la acest moment procesual, nu au intervenit temeiuri noi care sa justifice cercetarea inculpatilor în stare de libertate, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și în prezent.
Având in vedere ca subzistă și în prezent pericolul concret pentru ordinea publica in cazul lăsării in libertate a inculpaților, -, și instanta a menținut starea de arest a inculpaților, -, și urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data 20.08.2009.
În ceea ce privește starea de arest a inculpatei, prima instanță a reținut că față de infracțiunile de care aceasta este acuzată, dar, mai ales, față de faptele concrete pentru care acesta este acuzată, având în vedere și timpul trecut din momentul în care a ceasta a fost arestată și, nu fără importanță, din momentul în care se presupune că ceasta ar fi comis fapta, la ora actuală nu se mai poate concluziona că lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. În consecință, instanța de fond a apreciat că în prezenta cauză se impune lăsarea în libertate a inculpatei, subordonată unor garanții, care să asigure desfășurarea în condiții normale a procesului, motiv pentru care, în temeiul art.3002raportat C.P.P. la art.160 și C.P.P. cu aplicarea art.139 alin.1 și 35.C.P.P. și art.145 C.P.P. va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive față de inculpata, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi tara.
Instanța a impus inculpatei să respecte obligațiile prevăzute de art.1451alin.2 C.P.P. urmând să-i atragă acesteia atenția asupra consecințelor nerespectării acestor obligații.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă J - T Serviciul Teritorial Timi șoara, arătând că încheierea prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara este netemeinică, deoarece s-a făcut o interpretare eronată a materialului probator, a pericolului social și a prevederilor legale. S-a arătat că din cuprinsul actelor de urmărire penală rezultă că inculpata a participat la contrafacerea bancnotelor de 100 lei, ea fiind surprinsă în flagrant în locuința inculpatului și de asemenea l-a ajutat pe acesta să transporte în imobilul în care locuiau împreună materialele care au fost folosite la contrafacerea bancnotelor, respectiv un monitor de culoare neagră, o unitate centrală PC și o imprimantă multifuncțională, solicitând în final, admiterea recursului și pe fond menținerea stării de arest a inculpatei.
Examinând încheierea penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța constată că recursul formulat de către Parchetul de pe lângă J - T Serviciul Teritorial Timi șoara este fondat, pentru motivele care urmează a fi expuse în continuare.
Din examinarea probelor existente în cauză, instanța constată că inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin.1 din Lg.39/2003, art. 282 alin.1,2 p. reținându-se în sarcina ei că a participat la contrafacerea de bancnote și că ar fi cunoscut implicațiile operațiunii puse la cale de către cel mai important membru al grupului infracțional - inculpatul, și că l-a ajutat pe acesta din urmă la transportarea în imobilul în care locuiau diverse bunuri care au fost folosite la contrafacerea bancnotelor. Instanța de recurs apreciază că în continuare subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei, probatoriul administrat în continuare neaducând nici o schimbare în ceea ce privește situația inculpatei, probele care au fost administrate în scopul acuzării ei existând și în prezent, declarația inculpatului care a arătat că inculpata nu a participat la falsificarea banilor nefiind de natură să înlăture suspiciunile legate de săvârșirea infracțiunilor de care este acuzată.
Se constată că în continuare sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit.f p.p, în sensul că sunt indicii temeinice că inculpata a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina ei de către organul de urmărire penală, acestea fiind pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea acuzațiilor existente și față de modalitatea de comitere a faptelor așa cum s-a reținut în actul de sesizare. Este adevărat că inculpata a negat în permanență implicarea sa în orice activitate infracțională, apreciind că este o victimă a unor împrejurări nefaste, însă această atitudine nesinceră nu este de natură să convingă instanța că aceasta poate fi judecată în stare de libertate. Regula generală în desfășurarea unui proces penal este starea de libertate a inculpaților,iar excepția, starea de arest preventiv, însă în speța de față, având în vedere indiciile temeinice existente cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită, respectiv falsificarea instrumentelor de plată și aderarea și sprijinirea unui grup infracțional organizat, această stare de arest este justificată. De altfel, Tribunalul Timișa dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei cu măsura obligării de a nu părăsi țara, motivându-o doar prin prisma duratei măsurii arestării preventive și ca urmare a trecerii timpului s-ar fi diluat pericolul pentru ordinea publică, însă acest argument nu este unul de substanță, în condițiile în care măsura arestării preventive a inculpatei datează din data de 28 septembrie 2008,iar această durată este rezonabilă din punctul de vedere al jurisprudenței O, raportat la complexitatea dosarului în care sunt judecați mai mulți inculpați și se efectuează o sumedenie de acte procedurale.
Instanța de fond a mai arătat în motivare că ia această măsură față de infracțiunile de care aceasta este acuzată, această susținere nefiind un argument în luarea acestei măsuri, dimpotrivă măsura arestării preventive se impune a fi menținută tocmai pentru că acuzațiile aduse acestei inculpate sunt deosebit de grave. Practic, în încheierea Tribunalului Timiș nu se inserează nici un argument pertinent, solid care să sprijine măsura de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai puțin aspră, obligarea de a nu părăsi țara. Este adevărat că instanța de fond a făcut o interpretare eronată a probelor existente în dosar și a apreciat în mod greșit gradul de pericol social concret pentru ordinea publică în cazul inculpatei, în cazul lăsării sale în libertate, o asemenea măsură generând în rândul cetățenilor un sentiment de insecuritate și în același timp de neîncredere în organele de justiție care trebuie să aibă o reacție fermă în cazul unor fenomene infracționale grave.
Instanța de recurs apreciază că nu există nici un argument pentru care inculpata să fie pusă în libertate, chiar dacă i s-ar aplica o măsură preventivă mai blândă și ar fi supusă unor măsuri de supraveghere, o asemenea măsură nu ar putea asigura buna desfășurare a procesului penal și raportat la ceilalți inculpați din dosar nu s-ar putea asigura un tratament egal din punct de vedere al măsurilor preventive.
Curtea constată că recursul formulat de către Serviciul Teritorial Timi șoara este fondat, argumentele aduse în motivarea recursului fiind întemeiate și ca atare urmează a fi admis, va casa în parte încheierea penală recurată doar cu privire la starea de arest inculpatei, și rejudecând cauza pe fond, va menține starea de arest acesteia, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificată în termenul legal de 60 de zile.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d p Cod Penal admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Timiș împotriva încheierii penale din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează în parte încheierea penală recurată, cu privire la inculpata, respectiv starea de arest a acesteia și rejudecând:
În baza art.300 ind.2 p Cod Penal raportat la art.160 ind.b p Cod Penal menține starea de arest a inculpatei, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificată în termenul legal de 60 zile.
În baza art.192 al.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 Iunie 2009.
Ptr.Președinte, Judecător, Judecător,
G - - aflat în - - - -
Președinte secție,
Grefier
- -
Red.Gh.B/25.06.09
Tehnored AJ/2 ex/2.07.09
Prima instanță: Trib. T -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Florin Popescu, Cristian Pup
