Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 715/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.715
Ședința publică din data de 08 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui G și, născut la data de 17 septembrie 1988, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva încheierii de ședință din data de 01 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de condamnat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat ales din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale nr.37/2008, fila 9 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, luând legătura cu inculpatul arestat arată că acesta nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, arată că încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova este nelegală și netemeinică, susținând că argumentele instanței de fond privind respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar sunt nefondate, că acesta nu a fost audiat la instanța de fond și în cauză nu există egalitate de tratament, deoarece mai sunt alte trei persoane care au aceeași încadrare juridică și sunt cercetate în stare de libertate.
A mai susținut că inculpatul nu prezintă pericol public și nu există date din care să rezulte că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Față de aceste motive solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii în sensul respingerii recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică, în mod corect fiind respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, deoarece în această cauză sunt cercetate mai multe persoane iar declarațiile acestora se contrazic.
A mai susținut că cercetarea judecătorească se află la început, nu au fost luate declarații nici unuia dintre inculpați, nu au fost audiați martori, iar dacă ar fi judecat în stare de libertate ar încerca influențarea martorilor și zădărnicirea aflării adevărului.
Inculpatul având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales, însă nu înțelege de ce alți coinculpați sunt cercetați în stare de libertate iar el se află în arest, solicitând admiterea recursului iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Verificând lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 01 septembrie 2008, Tribunalul Prahovaa respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul fiul lui G și, născut la data de 17 septembrie 1988 în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, ca neîntemeiată.
Tribunalul Prahova și-a motivat hotărârea, reținând că prin ordonanța nr.57/D/P/2008 a DIICOT - Serviciul Teritorial Prahova, s-a dispous începerea urmăririi penale față de inculpatul.
Prin Ordonanța nr.57/D/P/2007 din 12 iunie 2008 DIICOT - Biroul Teritorial Prahova, s-a dispus reținerea inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev.și ped.de art.24 alin.1,2 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.25 alin.1,2 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2, art.27 alin.1,2 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2, art.42 alin.1,2 din Legea nr.161/2003 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.44 alin.1 și 2 din Legea nr.161/2003 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și cu aplicarea finală a art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în coparticipație cu inculpații, și începând din luna ianuarie 2007 și până în luna iunie 2008 pe baza unui plan conceput de către aceștia au falsificat mai multe carduri electronice fără acordul titularilor de drept, au accesat fără drept sisteme informatice aparținând unor bănci din străinătate, au modificat link-urile și au transferat către alte grupuri infracționale soft-uri și alte date personale ale unor titulari de carduri pentru a fi falsificate iar apoi le-au utilizat pe raza județului P la diverse bancomate.
Prin ordonanța din aceeași dată s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate.
Inculpatul fiind prezentat pentru propunere de arestare a fost ascultat și a recunoscut în totalitate învinuirea, dar a solicitat să fie cercetat în stare de libertate.
Existând indicii temeinice că inculpatul a comis aceste fapte la propunerea parchetului prin încheierea nr.16 din 13 iunie 2008 Tribunalul Prahova, a dispus, arestarea lor preventivă pe o durată de 29 de zile începând de la data de 13 iunie 2008 până la data de 11 iulie 2008 inclusiv.
Măsura preventivă a fost întemeiată pe disp.art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului se prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, precum și pe disp.art.143 Cod procedură penală, respectiv există indicii temeinice și motive verosimile în a considera că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
S-a reținut de către instanță că acest pericol rezultă atât din gravitatea faptelor comise de acesta, infracțiunile privind falsificarea (clonare) de carduri fără acordul titularilor acestora, prezentând un grad ridicat de pericol, modalitatea de comitere a acestor fapte, greutatea cu care sunt depistați autorii unor și probate asemenea fapte și reacția opiniei publice la comiterea acestora.
Potrivit art.160/2 alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. În alineatul 2 al acestui articol se prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cazul de față, tribunalul a constatat că față de inculpat sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin.1 din textul sus menționat, infracțiunile reținute de organul de urmărire penală în sarcina inculpatului sunt pedepsite cu închisoarea de până la 18 ani.
În ceea ce privește cerințele prev.de art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că acestea nu sunt îndeplinite în totalitate, întrucât, pe de o parte, sunt cercetate în această cauză mai multe persoane dintre care unele se află în stare de arest preventiv, multe din declarațiile acestora se contrazic, iar pe de altă parte, Cercetarea judecătorească se află la început, nu au fost luate declarații nici unuia dintre inculpați, nu au fost audiați martori, așa încât s-a apreciat că în actualul stadiu procesual este prematură admiterea unei astfel de cereri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, susținând că argumentele instanței de fond sunt fondate, că acesta nu a fost audiat și în cauză nu există egalitate de tratament, deoarece mai sunt alte trei persoane care au aceeași încadrare juridică și sunt cercetate în stare de libertate, că inculpatul nu prezintă pericol public și nu există date din care să rezulte că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.final Cod procedură penală, constată că recursul este nefundat, așa cum se va arăta în continuare.
Recurentul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr.57/D/P/2007 al - Biroul Teritorial Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.24 alin.1,2 din Legea nr.365/2002; art.25alin.1,2, art.27 alin.1,2 din aceeași lege și art.42 alin.1 și 2; art.44 alin.1 și 2 din Legea nr.161/2003 și art.18 din Legea nr.508/2004.
Din probele existente la dosar, rezultă că inculpatul, împreună cu alți coinculpați prin folosirea de echipamente electronice și soft-urile aferente, de la începutul anului 2007 și până în prezent a falsificat mai multe carduri pe care le-au folosit fără acordul titularilor pe raza județului P la retragerea frauduloasă de numerar, au accesat fără drept sisteme informatice, modificând link-urile acestora și au transferat prin intermediul internetului date personale ale unor deținători de carduri, precum și datele de identificare ale cardurilor către alte grupuri infracționale, producând un prejudiciu în valoare de 134.000 lei.
Arestarea preventivă s-a dispus prin încheierea din 13 iunie 2008, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.68/U/2008.
Se constată că față de recurent este îndeplinită condiția prev.de art.160/2 alin.1 Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa pentru infracțiunile săvârșite nu depășește 18 ani închisoare.
Însă nu este îndeplinită condiția prevăzută de alin.2 al aceluiași text de lege și anume că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți.
Cu privire la această condiție, ținând seama că în prezent sunt persoane care mai sunt cercetate, unele fiind și în stare de libertate, declarațiile date până acum se contrazic, că nu au fost audiați martori, astfel că aceștia pot fi influențați, îngreunând în acest fel, desfășurarea corectă a procesului penal.
Aceste elemente, unite cu împrejurarea concretă în care s-au comis faptele, conduce la ideea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un real pericol pentru ordinea publică.
Față de aceste considerente, motivele invocate de recurent nu sunt întemeiate, fapt pentru care, Curtea în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul declarat, ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 17 septembrie 1988, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva încheierii de ședință din data de 01 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 septembrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
Grefier
Red.ȘF
Tehnored.EV
4 ex./10.09.2008
dos.f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
