Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 716/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.716/R/2009
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Livia Mango Săndel Macavei
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin procuror
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din 11 noiembrie 2009 Tribunalului Maramureș, privind liberarea provizorie.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales - avocat din cadrul Baroului M, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului depune la dosar motive de recurs în scris.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii și punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, cererea fiind întemeiată.
Tribunalul Maramureșa apreciat că în această fază procesuală nu ar fi oprtună lăsarea în libertate a inculpatului și nu ar servi la buna desfășurare a urmăririi penale, însă la data soluționării cererii, urmărirea penală era finalizată, instanța de judecată fiind sesizată cu judecarea cauzei la data de 9 noiembrie 2009.
Totodată, susține că încheierea recurată nu este motivată, precum și faptul că instanța a invocat o serie de argumente ale practicii CEDO, care într-adevăr sunt certe, însă nu se pliază pe speța din cauză. Instanța a mai apreciat că lăsarea în libertate sub control judiciar nu este oprtună pentru că, cercetarea judecătorească nu a început, însă solicită să se țină seama că martorii audiați au arătat că nu există nici un risc ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate și fapta a fost percepută ca un accident. Apreciază că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prezintă un pericol social concret redus, raportat la împrejurările comiterii faptei, respectiv victima a fost împinsă și nu lovită, încadrarea juridică fiind la limita dintre ucidere din culpă și lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte; fapta nu a fost comisă cu intenția de lovi victima, ci doar de aoî ndepărta; latura subiectivă a infracțiunii cu privire la rezultatul faptei a fost culpa fără prevedere; atitudinea inculpatului după comiterea faptei, care a acordat primul ajutor victimei și a achitat despăgubirilor familiei victimei. Practica judiciară este constantă în astfel de spețe, privind cercetarea în stare de libertate a inculpatului.
Mai arată că, fapta comisă de inculpat este gravă prin prisma rezultatului, dar mai puțin gravă din punct de vedere obiectiv.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca neîntemeiat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Moartea unui om, indiferent de modalitatea de comitere a faptei, nu poate constitui o banalitate. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, fapta acestuia constând în îmbrâncirea victimei de două ori, context în care victima s-a dezichilibrat și în cădere, s-a lovit cu capul de asfalt, suferind un traumatism cranio cerebral și ca urmare, ulterior, aceasta a decedat în spital cu tot ajutorul medical acordat.
Instanța Tribunalului Maramureșa respins propunerea de arestare a inculpatului, dar Curtea de APEL CLUJ interpretând judicios art. 148 lit.f Cod pr.pen. a dispus arestarea inculpatului. Apreciază că nu se justifică punerea în libertate a inculpatului și prin prisma reacției negative, pe care ar avea-o aparținătorii victimei și comunitatea din acel sat, față de inculpat și familia inculpatului.
În concluzie, apreciază că cererea formulată de inculpat este neîntemeiată și în mod corect a fost respinsă de prima instanță.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă foarte mult fapta comisă și arată că a împins victima cu mâna, pentru a fi lăsat în; achiesează concluziilor apărătorului său.
CURTEA
Prin încheierea penală din data de 11 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureș, în baza art. 1608aalin. 6.pr.pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 03 iunie 1963) arestat preventiv, aflat în Arestul M, trimis în judecată pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data de 05 noiembrie 2009 fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că lăsarea inculpatului în libertate nu poate prezenta pericol pentru ordinea publică, că de la data comiterii faptei și până la arestarea preventivă a trecut aproape o lună, timp în care, aflat în libertate inculpatul nu a pus în pericol în nici un fel ordinea publică și în tot acest timp, s-a aflat la dispoziția organelor judiciare și a achitat în întregime cheltuielile prilejuite de înmormântarea victimei. Cu privire la împrejurările și modalitatea comiterii faptei, s-a arătat că acestea sunt de natură a indica pericolul social concret redus al faptei, nu și a urmării, respectiv: victima a fost împinsă iar nu lovită, încadrarea juridică fiind la limita dintre ucidere din culpă și lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte; acțiunea materială directă nu a fost comisă cu intenția de a lovi sau a cauza suferințe fizice ci, cu intenția de îndepărtare a victimei; latura subiectivă cu privire la rezultatul faptei (decesul victimei) a fost culpa fără prevedere, în contextul în care nici măcar un cadru medical nu a prevăzut acest lucru; atitudinea inculpatului după comiterea faptei (acordarea primului ajutor victimei, vizitarea acesteia la spital, ajutorul dat familiei victimei). S-a considerat că toate actele de urmărire penală necesare pentru stabilirea adevărului în cauză, pot fi efectuate fără a se impune privarea de libertate a inculpatului, iar controlul judiciar pe care îl va stabili instanța este de natură să garanteze respectarea de către inculpat a obligațiilor ce îi revin în timpul liberării provizorii și să ofere garanția bunei desfășurări a procesului penal și/sau împiedicarea sustragerii de la cercetare și judecată, atingându-se scopul oricărei măsuri preventive, așa cum acesta este definit la art. 136 alin. 1 Cod procedură penală.
Prin încheierea penală nr. 583 din 11 noiembrie 2009 dată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- s-a dispus transpunerea cauzei completului nr. 11 fond, complet învestit cu soluționarea pe fond a cauzei ce formează obiectul dosarului nr- privind pe inculpatul, fiind fixat termen pentru soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat la data de 11.11.2009 la completul penal nr. 11 fond și fiind acvirat dosarul - la dosarul nr- (cu termen de judecată stabilit la data de 08.12.2009 la completul penal nr. 11 fond), dat fiind faptul că dispozițiile art. 961din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești prevăd că cererile accesorii referitoare la un dosar repartizat aleatoriu se judecă de același complet. În dosarul nr- al Tribunalului Maramureșa fost trimis în judecată inculpatul pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art.183 Cod penal.
Instanța, în raport de dispozițiile art. 1608.pr.penală, a constatat admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie și a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Examinând cererea formulată prin prisma dispozițiilor art. 1602și următoarele pr.pen. instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 525 din 9 octombrie 2009 Tribunalului Maramureș, a fost respinsă propunerea de arestare preventivă formulată de parchet și s-a dispus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile. Prin încheierea penală nr. 135/R/2009 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva încheierii penale nr. 525/ 2009 Tribunalului Maramureș, pe care a casat-o în întregime și rejudecând, a fost admisă propunerea de arestare preventivă și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 21 octombrie 2009 până la 18 noiembrie 2009, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 17/2009 din 21 octombrie 2009, iar la data de 09 noiembrie 2009 Tribunalul Maramureșa constatat din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat și în consecință, a menținut arestarea preventivă a acestuia.
În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că la data de 27 septembrie 2009, a îmbrâncit pe victima, iar acesta, dezechilibrându-se, a căzut și s-a lovit puternic la cap, suferind leziuni traumatice craniene, urmare cărora a decedat ulterior, la 6 octombrie 2009, în Spitalul Județean de Urgență "Dr. " din B
Față de inculpat a fost pusă în mișcare acțiunea penală la data de 09 octombrie 2009 în dosarul nr. 487/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal.
Potrivit dispozițiilor art. 1602.pr.pen. în afara condiției privind cuantumul pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiunea ce se presupune că inculpatul a săvârșit-o, pentru a se putea dispune liberarea provizorie sub control judiciar, trebuie să se constate că nu există date, din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Examinarea acestor condiții trebuie făcută însă în strânsă legătură cu analizarea posibilității ca scopul măsurii preventive, așa cum este definit prin disp. art. 136 al. 1.pr.penală, să poată fi realizat prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului. În cauza de față, instanța a reținut că, temeiul avut în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive a vizat existența probelor din care rezultă că lăsarea în libertate a acestuia, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat prin natura faptei de care este acuzat.
Potrivit dispozițiilor art. 160/ 8a alin. 2 Cod procedură penală, în cazul în care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată, instanța admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a învinuitului sau inculpatului.
Din conținutul acestui text legal rezultă cu claritate faptul că, ulterior examinării admisibilității cererii, instanța o cenzurează și sub aspectul temeiniciei; verificarea temeiniciei cererii se face independent de subzistența temeiurilor ce au determinat arestarea preventivă și presupune un control al oportunității acesteia.
Tribunalul a apreciat că în această fază procesuală, nu este oportună lăsarea în libertate a inculpatului și nu ar servi la buna desfășurare a urmăririi penale.
În același sens, s-a pronunțat și CEDO cu privire la caracterul motivelor ce justifică detenția preventivă provizorie, care prin deciziile date a statuat că nu numai "existența și persistența unor indicii grave de vinovăție" constituie fără îndoială unul dintre factorii pertinenți, ci și împrejurarea că, prin gravitatea lor și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot produce o anumită "tulburare socială", de natură a justifica o detenție provizorie. De asemenea, instanța europeană a admis că în unele cauze complexe, autoritățile naționale competente sunt îndreptățite să creadă că, menținerea unui suspect în detenție este necesară pentru ca acesta să nu perturbe desfășurarea anchetei, cel puțin la începutul ei.
De asemenea, instanța a apreciat că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului ar fi de natură să impieteze asupra bunei desfășurări a urmăririi penale, ținând cont de faptul că cercetarea judecătorească nu a început, iar lăsarea în libertate, chiar și în condițiile impunerii unor restricții, ar fi susceptibilă să determine indirect o presiune asupra persoanelor ce ar putea contribui la lămurirea situației de fapt, dublată de convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează în mod corespunzător față de infracțiunile de acest tip.
În raport de aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Împotriva încheierii Tribunalului Maramureș, în termen legal a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea acesteia și, rejudecând, să fie admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar și punerea sa în libertate.
În motivarea recursului, s-a arătat că încheierea atacată este netemeinică deoarece, instanța, în mod greșit a analizat temeinicia cererii inculpatului prin prisma considerentelor avute în vedere la data arestării preventive, respectiv, a pericolului social concret al faptei, într-o astfel de procedură, esențiale fiind garanțiile procesuale pe care le prezintă inculpatul, în condițiile lăsării în libertate. În speță, prin întreaga sa atitudine, ulterioară comiterii faptei, inculpatul prezintă suficiente garanții, în acest sens; pe de altă parte încheierea atacată nu este motivată.
Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prezintă un pericol social concret redus, raportat la: împrejurările comiterii faptei, respectiv victima a fost împinsă și nu lovită; încadrarea juridică - care, este la limita dintre infracțiunea de ucidere din culpă și infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte; fapta nu a fost comisă cu intenția de a lovi victima, ci doar de aoî ndepărta; latura subiectivă a infracțiunii cu privire la rezultatul faptei - culpa fără prevedere; atitudinea inculpatului după comiterea faptei - a acordat primul ajutor victimei și a achitat despăgubiri familiei victimei.
Verificând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș din 5 noiembrie 2009, emis în dosar nr. 487/P/2009, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art.183 pen.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, la data de la data de 27 septembrie 2009, a îmbrâncit pe victima, care s-a dezechilibrat, a căzut și s-a lovit puternic la cap, suferind leziuni traumatice craniene, urmare cărora a decedat ulterior, la 6 octombrie 2009, în Spitalul Județean de Urgență "Dr. " din B
Arestarea inculpatului s-a dispus la 21 octombrie 2009 prin Încheierea penală nr.135/R/21 octombrie 2009 Curții de APEL CLUJ, temeiul arestării fiind cel prev. deart.148 lit.f pr.pen.
Din redactarea textului legal care reglementează condițiile liberării provizorii sub control judiciar - art.160/2 alin.1,2 pr.pen. rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie - când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Însă, îndeplinirea condițiilor privind categoriile de infracțiuni pentru care se poate acorda liberarea provizorie creează doar o posibilitate, o facultate și nu o obligație pentru instanță, de a admite cererea.
Dat fiind faptul că în cauză, temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertatea a acestuia, simpla îndeplinirea formală a condițiilor prev. de 160/2 pr.pen. nu determină admiterea automată a cererii, aprecierea temeiniciei și oportunității unei astfel de cereri fiind lăsată la aprecierea instanței, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze.
Este adevărat că, procedura cererii de liberare provizorie nu impune analizarea subzistenței temeiurilor arestării, prin ipoteză, o astfel de cerere presupunând ca premisă, o stare de privare de libertate legal luată și, eventual menținută. Tot atât de adevărat însă, este și faptul că nu se poate face abstracție de temeiul arestării, subzistența acestuia determinând, implicit, aprecierea ca neoportună a liberării provizorii.
În mod judicios a apreciat instanța că la acest moment procesual, anterior demarării cercetării judecătorești - lăsarea în libertate a inculpatului nu este oportună, nu servește la buna desfășurare a judecății ( din eroare, probabil, s-a făcut referire la urmărirea penală, care în fapt, a fost finalizată, inculpatul fiind deja trimis în judecată).
Aceasta, prin prisma aprecierii instanței că, chiar și în condițiile impunerii unor restricții, lăsat în libertate, inculpatul ar putea crea o tulburare în rândul comunității din care provine, precum și inducerea ideii că, autoritățile judiciare nu răspund corespunzător unor astfel de evenimente - presupusa comitere a unei fapte grave, urmată de moartea unei persoane, în condițiile în care intervalul scurs de la data arestării - 21 octombrie 2009 - nu este unul foarte M, pentru a putea considera că s-au schimbat dimensiunile pericolului pentru ordinea publică, avut în vedere la data arestării, că el s-ar fi diminuat. de insecuritate, de revoltă, ce s-a indus în rândul comunității, la nivelul opiniei publice, este la fel de puternic, ca și la data arestării, fiind necesară în continuare privarea de libertate pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal și a descuraja comiterea unor astfel de fapte, de către alți potențiali făptuitori.
Susținerile inculpatului relativ la modul concret de comitere a faptei ( existând indicii că s-ar fi produs sub imperiul unei provocări), la faptul că este discutabilă încadrarea juridică a faptei sau la forma de vinovăție cu care s-ar fi comis fapta ori, cu privire la atitudinea inculpatului după comiterea faptei, sunt elemente esențiale într-adevăr, ce urmează a fi lămurite de instanța fondului pe parcursul cercetării judecătorești sau eventual avute în vedere, la finalul acesteia, dacă se va ajunge la o soluție de condamnare, cu ocazia individualizării eventualei sancțiuni ce s-ar impune în cauză. În cadrul acestei proceduri însă, aceste elemente nu sunt suficient de puternice, determinante pentru o punere în libertate, în raport cu ceilalți factori care, așa cum s-a arătat, justifică privarea de libertate în continuare.
Așa fiind, față de aprecierea instanței bazată pe oportunitatea liberării, în raport de momentul procesual al formulării cererii, de natura și gravitatea faptei, de pericolul pentru ordinea publică, reliefat prin reacția socială - soluția acesteia apare ca una legală și temeinică, iar recursul în cauză fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției si Libertăților.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui si, născut la data de 3 iunie 1963) aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 11 noiembrie 2009 Tribunalului Maramureș, privind liberarea provizorie.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 25 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - --
Red./Dact.
4 ex./25 nov.2009
Jud. fond
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Livia Mango Săndel Macavei
