Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 713/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 713/R/2009
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Livia Mango Săndel Macavei
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de petentul petentul, împotriva sentinței penale nr. 518 din 6 octombrie 2009 Tribunalului Maramureș, având ca obiect plângere împotriva rezoluției nr. 347/P/2009 din data de 24 iulie 2009 Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul și apărătorul ales al făptuitorului, avocat, lipsă fiind făptuitorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, petentul depune la dosar motive de recurs.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Petentul solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii pronunțate de Tribunalul Maramureș și pe cale de consecință, admiterea plângerii și trimiterea cauzei organelor de anchetă pentru efectuarea de cercetări complete, având în vedere că cercetările penale au "ocolit pe partea vătămată și pe făptuitor", în cauză nu au fost audiați martorii -junior, și făptuitorul.
Totodată, arată că bunicul celor doi făptuitori i-a spus că la Tribunalul Maramureș au câștigat și că vor câștiga și la
Apărătorul ales al făptuitorului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței penale recurate ca fiind legală și temeinică. Petentul a depus plângere pentru o presupusă infracțiune de viol comisă în urmă cu trei ani și a depus plângerea doar în vara anului 2009, când au apărut relații de dușmănie între părți. Făptuitorul a negat comiterea faptei și nu există nici o probă care să susțină acuzația victimei. Plângerea a fost făcută cu un anumit scop și s-a solicitat o sumă de bani. Făptuitorul este de o moralitate de necontestat, era elev atunci, acum este student, iar victima este în vârstă de 17 ani și are un copil minor.
Având în vedere că din toate probele administrate, rezultă că făptuitorul nu a comis fapta pentru care este acuzat, solicită respingerea recursului și obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o va depune la dosar până la sfârșitul ședinței de judecată.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. În cauză au fost efectuate acte premergătoare în urma unei sesizări formulate după un timp îndelugat, petentul acuzând că fiica lui ar fi fost violată de un vecin. Semnificativă este declarația părții vătămate din etapa actelor premergătoare, din care nu rezultă nici o constrângere la un act sexual forțat sau perversiuni sexuale, astfel că este nejustificată solicitarea de a se trimite cauza la procuror pentru efectuarea actelor de urmărire penală pentru fapte care nu există în materialitatea lor.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 518 din data de 6 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureș, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. "a" din Codul d e procedură penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul, domiciliat în com., sat, nr. 349, jud. M, împotriva rezoluției nr. 347/P/2009 din data de 24 iulie 2009 Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș și s-a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul-făptuitor - pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal.
În temeiul art. 193 din Codul d e procedură penală a fost obligat petentul să plătească intimatului-făptuitor, domiciliat în com., sat, nr. 351, jud. M, suma de 900 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Conform art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală a fost obligat petentul să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat în sumă de 30 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin plângerea formulată la instanță, petentul în numele fiicei sale minore a solicitat instanței infirmarea rezoluției procurorului dată în 24 iulie 2009 în dosar nr. 347/P/2009, prin care s-a dispus confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorul sub aspectul infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1 și 3 din Codul penal.
În motivarea plângeri, petentul a arătat că organele de urmărire penală nu au efectuat toate verificările cu privire la denunțul pe care l-a formulat, și având ca obiect comiterea de către făptuitor a infracțiunii de viol față de fiica sa minoră, nefiind audiați martorii și, pe care i-a indicat de altfel și în sesizarea adresată organelor de poliție.
În vederea soluționării plângerii formulate a fost atașat dosarul nr. 347/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Analizând plângerea, în baza actelor de urmărire penală efectuate, instanța a reținut următoarele:
Ca stare de fapt, din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că minora născută la 14.09.1992 și numitul (19 ani în prezent) sunt vecini, locuind în comuna, sat. Cu ocazia audierii părții vătămate, în prezența părinților, aceasta a relatat că în urmă cu circa 3 ani, în timp ce se afla singură la domiciliu, părinții săi fiind plecați din localitate, ușa fiind deschisă, a intrat în locuință numitul care i-a propus să întrețină relații sexuale; la refuzul acesteia, susnumitul s-a repezit peste ea în pat, a dezbrăcat-o și ținând-o de mâini a întreținut cu aceasta relații sexuale normale; a relatat că după circa o lună a fost nevoită să întrețină relații sexuale orale cu numitul, care a amenințat-o că în cazul unui refuz va face public faptul că anterior, aceasta a întreținut relații sexuale cu alți băieți. Potrivit susținerii părții vătămate în perioada următoare, de mai multe ori, astfel constrânsă, a întreținut relații sexuale orale atât cu cât și cu. Potrivit propriei declarații, în prezent minora are o relație de prietenie cu un alt băiat, care s-a sesizat despre faptul că în localitate se discută despre pretinsele relații sexuale avute de aceasta cu alți tineri.
Minora a motivat că nu a relatat părinților sau altor persoane cele întâmplate, de rușine și de frică (filele 3 și 4 dosar urmărire penală).
Audiat fiind, numitul a negat acuzațiile aduse de familia părții vătămate arătând că se urmărește compromiterea sa, fără a putea indica motivul (fila 5 dosar urmărire penală).
Față de declarațiile contradictorii ale părților și faptul că versiunea minorei nu este susținută de alte probe, în cauză s-a apreciat că nu se poate reține comiterea infracțiunii de viol. S-a avut în vedere și împrejurarea că faptele au fost reclamate după 3 ani, modalitatea în care acestea au avut loc (prin constrângere morală), fără ca acestea să fie cunoscute în mod direct de către alte persoane, ci doar din relatările părții vătămate.
Raportat la cele de mai sus, s-a dispus confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorul, sub aspectul comiterii infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal.
Instanța a analizat susținerile petentului în sensul că ar fi indicat și anumite probe în plângerea adresată organelor de urmărire penală, plângere existență la fila 2 din dosarul de urmărire penală, din conținutul căreia nu rezultă însă, că petentul ar fi cerut și audierea celor doi martori menționați în plângerea adresată instanței.
Față de declarațiile contradictorii date de părți, de timpul relativ scurs de la data la care se susține că s-ar fi comis fapta (trei ani), instanța a apreciat că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale dată de procuror prin rezoluția nr. 347/P/2009 din 24 iulie 2009 și confirmată prin rezoluția nr. 751/II/2/2009 de primul-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
În raport de cele mai sus arătate, s-a apreciat că plângerea formulată de petentul este nefondată și a fost respinsă ca atare.
Împotriva sentinței Tribunalului Maramureș, în termen legal a declarat recurs petentul, solicitând casarea acesteia și, rejudecând, să fie admisă plângerea împotriva rezoluției procurorului, să fie desființată această rezoluție și, să se trimită cauza la procuror pentru completarea cercetării penale.
S-a arătat în motivarea recursului că cercetările penale efectuate în cauză, sunt incomplete, nu au fost audiați martorii -junior, și nici făptuitorul.
Verificând hotărârea atacată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și 385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată că recursul în cauză este fondat, pentru următoarele considerente:
Judecătorul fondului, în afară de faptul că și-a rezumat motivarea la o singură frază, care reia practic, formularea din rezoluția atacată, nici nu a analizat judicios materialul de urmărire penală raportat la criticile petentului, ajungând la pronunțarea unei soluții netemeinice.
Astfel, se constată că petentul, în plângerea depusă la poliție la 10.06.2009, reclamă comiterea unor fapte de viol de către numiții și, solicitând a se lua "măsuri urgente". În același sens, declară și minora, respectiv că ar fi fost violată de cei doi, anterior menționați.
Organele de cercetare penală s-au rezumat la audierea persoanei vătămate și a făptuitorului, iar prin propunerea făcută și, apoi procurorul, prin confirmarea acesteia, nu se pronunță și asupra făptuitorului, reclamat și el ca autor al faptei de viol. Mai mult, acesta nici nu este audiat, după cum nu sunt audiate nici alte persoane, indicate ca având cunoștință despre faptele reclamate ( de ex., despre care persoana vătămată afirmă că, a discutat cu, care i-a confirmat cele petrecute între el și minoră, precum și între aceasta și ).
Este adevărat că, potrivit art. 228 alin.1 pr.pen. organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale când, din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale și, totodată, efectuarea actelor premergătoare nu este obligatorie - art.224 alin.1 pr.pen.
Dar, pe de altă parte, în virtutea rolului activ, organele de urmărire penală, în desfășurarea procesului penal, trebuie să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei cu care au fost sesizate, precum și cu privire la persoana făptuitorului ( art.3,4 Cod procedură penală ).
În cauză însă, se constată că cercetările nu sunt complete, respectiv soluția de neîncepere a urmăririi penale față de numitul sub aspectul comiterii infracțiunii de viol prev. de art.197 alin.1,3 pen. ( infracțiune pentru care acțiunea penală se exercită din oficiu), s-a dat fără o analiză completă și atentă a cuprinsului actului de sesizare ( plângerea petentului) și a declarației persoanei vătămate și fără o completă realizare a actelor premergătoare ce se impuneau în cauză, conform art. 228 alin.4 Cod procedură penală, față de numitul, sub aspectul comiterii aceleași infracțiuni, față de care, de altfel, organul de urmărire penală nici nu a pronunțat o soluție.
Argumente precum: reclamarea faptei după un timp îndelungat ( abia după 3 ani) sau modalitatea comiterii presupusei fapte (prin constrângere morală), modalitate față de care nu au putut avea cunoștință alte persoane ( deși, se cunoaște din practica judiciară, că astfel de fapte se comit, de regulă, fără martori direcți) - nu sunt pertinente și în măsură să fundamenteze, fără echivoc, o soluție de neîncepere a urmăririi penale, cu atât mai mult, cu cât, nici nu s-a încercat a se clarifica anumite contradicții sesizate și invocate și de organul de urmărire, eventual prin suplimentarea actelor premergătoare.
Pentru toate aceste considerente plângerea petentului împotriva rezoluției procurorului apare ca întemeiată, astfel că, pe cale de consecință, recursul acestuia este fondat, urmând a fi admis în temeiul art.385/15 pct.1 lit.d pr.pen.
Rejudecând, în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. b pr.pen. Curtea va admite plângerea petentului împotriva rezoluției procurorului din 24 iulie 2009, dată în dosar nr. 347/P/2009 Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, va desființa rezoluția atacată și, va trimite cauza la Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș în vederea începerii urmăririi penale.
În vederea adoptării unei soluții corecte și complete în cauză, indiferent că se va impune sau nu, începerea urmăririi penale, se vor audia: făptuitorul - în legătură cu faptele reclamate de persoana vătămată, precum și cu purtarea sau nu, a unor discuții cu numitul pe această temă; martorul - în legătură cu împrejurările în care a aflat despre presupusele fapte de viol și, respectiv, dacă a purtat sau nu discuții pe această temă cu; se vor administra orice alte probe considerate necesare și utile pentru adoptarea unei soluții legale, soluție care trebuie să vizeze și al doilea făptuitor reclamat.
În baza art.193 alin.6 pr.pen. se va respinge cererea intimatului de obligare a petentului la cheltuieli judiciare, dată fiind soluția dată în recurs.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de petentul, domiciliat în comuna, sat nr. 349, jud. M, împotriva sentinței penale nr. 518 din 6 octombrie 2009 Tribunalului Maramureș, pe care o casează în întregime și, rejudecând,
În temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. b pr.pen. admite plângerea petentului împotriva rezoluției procurorului din 24 iulie 2009, dată în dosar nr. 347/P/2009 Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Desființează rezoluția atacată și trimite cauza la Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș în vederea începerii urmăririi penale.
Respinge cererea intimatului de obligare a petentului la cheltuieli judiciare.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcian acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - --
Red./Dact.
3 ex./26.11.2009
Jud. fond
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Livia Mango Săndel Macavei
