Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 752/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 752/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15 iulie 2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 61 din 13.07.2009 pronunțată de tribunalul C-S în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de avocat, în substituirea apărătorului ales avocat.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, în substituirea apărătorului ales avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, invocând două aspecte: primul aspect se referă la faptul că prima instanță a omis să-l întrebe pe inculpat dacă își însușește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de avocat, iar al doilea aspect, hotărârea primei instanțe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fiind doar o presupunere a instanței de fond, disp. art. 1602alin. 3 lit. f) se C.P.P. ignoră.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică arătând că prima instanță a respectat toate condițiile de formă și fond.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele: prin încheierea penală nr. 61/13 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar.
Pentru a pronunța această încheiere penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea adresată instanței, înregistrată sub nr- din 19.06.2009, inculpatul - a solicitat punerea în libertate sub control judiciar, în prezent aflându-se în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 24 al. 1, art. 25 și art. 27 din Legea nr. 365/2002, art. 42 al. 1, 2, 3, art. 48, art. 49 din Legea nr. 161/2003, iar art.7 al.2 din Legea nr.39/2003.
În motivarea cererii se arată că pedeapsa prevăzută pentru fapta de la art. 7 alin. 1 nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat și se susține că cererea este admisibilă.
Se mai arată că inculpatul nu este recidivist și se angajează ca în perioada liberării provizorii sub control judiciar să respecte obligațiile care i se vor impune, prev. de art. 1602pct. 3 Cod procedură penală.
În drept, cererea este întemeiată cererea pe dispozițiile art. 1601- 1602Cod procedură penală.
Din analiza actelor și probelor de la dosar, instanța reține următoarele:
Prin Încheierea nr. 5 din 12 martie 2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul C-S în baza art. 136, 143, 148 lit.f Cod procedură penală și art.1491Cod procedură penală, a admis propunerea formulată de - Biroul Teritorial C-S, a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 24 al. 1, art. 25 și art. 27 din Legea nr. 365/2002, art. 42 al. 1, 2, 3, art. 48, art. 49 din Legea nr. 161/2003, art.7 al.2 din Legea nr.39/2003 și s-au emis mandatele de arestare.
Prin Decizia penală nr. 307 R din 24 martie 2009, pronunțată în dosar nr- Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursurile formulate de inculpații și, a casat în parte încheierea recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul C-S doar cu privire la cei doi inculpați, respingând ca nefondate recursurile formulate de ceilalți inculpați.
Prin Încheierea nr. 9 din 07.04.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a admis cererea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C-S și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, respectiv a mandatelor de arestare preventivă emise pe seama acestora pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 09 aprilie 2009, orele 12,30 până la data de 08 mai 2009, orele 12,30, inclusiv; recursul declarat împotriva acestei încheieri a fost respins prin Decizia penală nr. 386/R din 10.04.2009, pronunțată în dosar nr- de Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Prin Încheierea nr. 15 din 06.05.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul C-S a admis cererea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C-S și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, respectiv a mandatelor de arestare preventivă emise pe seama acestora pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 08 mai 2009, orele 12,30 până la data de 06 iunie 2009, orele 12,30, inclusiv; recursul declarat împotriva acestei încheieri a fost respins prin Decizia penală nr. 487/R din 08.05.2009, pronunțată în dosar nr- de Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Ulterior, prin Încheierea nr. 30 din 22.06.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a admis cererea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C-S și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, respectiv a mandatelor de arestare preventivă emise pe seama acestora pe o perioadă de 20 de zile începând cu data de 25 iunie 2009, orele 12,30 până la data de 14 iulie 2009, orele 12,30, inclusiv; prin Decizia penală nr. 680/R/25.06.2009 a Curții de APEL TIMIȘOARAa fost respins recursul declarat de inculpați.
Analizând cererea de liberare sub control judiciar, formulată de inculpatul, în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.1602Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 24 al. 1, art. 25 și art. 27 din Legea nr. 365/2002, art. 42 al. 1, 2, 3, art. 48, art. 49 din Legea nr. 161/2003; pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev.și ped.de art. 7 al. 1 din Legea nr.39/2003 este cuprinsă între 5 și 20 de ani, însă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile care intră în scopul grupului infracțional organizat este de cel mult 12 ani închisoare.
Având în vedere că dispozițiile alin.2 al art.7 din Legea nr. 39/2003,care prevăd că pedeapsa pentru infracțiunea de la alin.1 nu poate fi mai mare decât sancțiunea cea mai gravă prevăzută de lege pentru faptele ce constituie infracțiunile ce intră în scopul grupului infracțional organizat, întrucât cea mai mare pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunile respective este de 12 ani, se constată că este îndeplinită condiția referitoare la pedeapsa prevăzută de alin.1 teza 2 art.1602Cod procedură penală.
Așa fiind, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a cererii, în raport de limita de pedeapsă prevăzută de lege mai sus menționată, pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat.
Examinând îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, referitoare la temeinicia cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul, pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosar, tribunalul a constatat că cererea este neîntemeiată.
Astfel, s-a apreciat că nu este justificată liberarea sub control judiciar a inculpatului, față de natura și gravitatea infracțiunilor (mai sus menționate), pentru care inculpatul este trimis în judecată (împreună cu alți inculpați) într-un dosar complex în care sunt în discuție chestiuni legate de săvârșirea unor fapte săvârșite prin intermediul internetului, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar presupune accesul liber la internet al acestuia, acces care nu ar putea fi controlat prin obligațiile ce s-ar putea impune inculpatului pe parcursul liberării provizorii.
Așa fiind, s-a reținut că, în raport de circumstanțele concrete și complexitatea cauzei, nu este justificată în prezent liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
De altfel, aspectele invocate în legătură cu probele aflate la dosar, pericolul social, și finalizarea dosarului de urmărire penală, implică analizarea ansamblului probelor administrate în cauză (atât cele care au fost deja administrate până în prezent cât și a celor care ar putea fi administrate în continuare) și constituie eventual atributul instanței de fond la soluționarea cauzei.
Totodată, s-a reținut că atâta vreme cât acordarea liberării sub control judiciar este facultativă și nu obligatorie, aspectele invocate în susținerea cererii, nu sunt de natură a dovedi temeinicia cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpat.
Față de aceste considerente în baza art.1608aalin. 6 Cod procedură penală, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul -.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit cererea sa a fost respinsă. Prin cuvântul său, apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurată și trimiterea cauzei pentru rejudecare întrucât prima instanță nu s-a conformat dispozițiilor art. 1608aCod procedură penală.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1602alin.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Așa cum se reține prin încheierea penală recurată, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin.1, art. 25 și art. 27 din Legea nr. 365/2002, art. 42 alin.1-3, art. 48, art. 49 din Legea nr. 161/2003, iar natura și gravitatea infracțiunilor, complexitatea cauzei, participația penală a inculpatului și comportarea acestuia în cadrul procesului penal dovedesc împreună că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu poate fi acordată.
Concluziile apărării privind casarea cu trimiterea pentru rejudecare vor fi respinse întrucât neascultarea inculpatului cu privire la cererea având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar nu sancționează cu nulitatea absolută hotărârea penală pronunțată. În cauză însă, declarația inculpatului existentă la fila nr. 35 dosar primă instanță, dovedește că inculpatul a fost ascultat, dispozițiile art. 1608aCod procedură penală nefiind încălcate.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 38515alin.1, pct. 1, lit. b Cod procedură penală recursul va fi respins ca nefondat și pe cale de consecință în baza prevederilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul - recurent va fi obligat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515, pct. 1, lit. b) Cod procedură penală, respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 61 din 13 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./20.07.2009
Tehnored. CP 2ex/ 23.07.2009
Primă instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 752/
În baza art. 38515, pct. 1, lit. b) Cod procedură penală, respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 61 din 13 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Victor Ionescu, Constantin Costea
