Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 777/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 777
Ședința publică din data de 2.11.2009
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Mihai Viorel
- -
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Ploieștia fost reprezentat de procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, ns. la data de 22.09.2009, deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii din data de 27.10.2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător ales din Baroul Buzău.
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că acesta este arestat preventiv de șase luni iar încheierea din data de 27.10.2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, este nelegală, întrucât în cauza de față sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind admisibilitatea unei astfel de cereri.
Precizează că inculpatul are o situație personală deosebită în sensul că are un handicap, respectiv îi lipsește brațul stâng și cu greu poate face față problemelor zilnice din penitenciar.
Consideră că motivarea încheierii de către instanța de fond excede cadrului procesual stabilit de inculpat și anume liberare provizorie sub control judiciar, în cuprinsul acesteia se discută și despre arestarea și menținerea arestării preventive a inculpatului deși, trebuia să se facă vorbire doar de cererea de liberare provizorie.
Apreciază că scopul măsurii preventive poate fi realizat și dacă se ia față de inculpat măsura liberării provizorii sub control judiciar, iar temeiurile ar subzista în continuare.
De asemenea arată că, nu există riscul ca inculpatul să comită noi infracțiuni, să influențeze părțile vătămate sau să altereze adevărul, la dosarul cauzei nu există probe în acest sens, iar dacă ar fi existat instanța de fond ar fi trebuit să facă referire la acestea.
Referitor la motivarea instanței arată că aceasta este făcută pe considerente pur subiective.
Față de toate acestea solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar urmând a se dispune totodată, punerea acestuia în stare de libertate și stabilirea în sarcina sa a unor obligații pentru desfășurarea în condiții legale a procesului penal, cu precizarea că are cunoștință de obligațiile care-i revin și le va respecta.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că legea nu prevede foarte clar criteriile care ar trebui să stea la baza admiterii de către instanță a unei astfel de cereri de liberare provizorie sub control judiciar, acestea nefiind clar stabilite și delimitate de lege.
Mai arată că față de modalitatea comiterii faptei, în sarcina sa reținându-se și infracțiunea de șantaj, împrejurarea că una din părțile vătămate este minoră, impactul și urmările faptei sale, conduc la concluzia că inculpatul prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Consideră că prin faptele comise de inculpat s-a produs o rezonanță puternică în rândul opiniei publice, acestea au fost săvârșite prin intermediul internetului, fapt dovedit cu înregistrările video aflate la dosar iar prin lăsarea sa în libertate ar putea să influențeze părțile vătămate.
Solicită instanței respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, arată că pericolul social al faptei comise de acesta ori modalitatea de săvârșire a infracțiunilor nu pot fi puse în discuție atunci când se analizează dacă sunt îndeplinite sau nu condițiile privind admiterea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
Precizează totodată că, partea vătămată minoră este cea care a luat legătura cu inculpatul iar discuțiile care au avut loc au fost cu mama părții vătămate și nicidecum cu partea vătămată minoră.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este arestat preventiv de șase luni, a conștientizat faptele comise, nu este demn ceea ce a făcut și nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Solicită instanței admiterea recursului iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, urmând a se avea în vedere starea sa fizică de sănătate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 27.10.2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, Secția Penală, în dosar nr-, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în temeiul disp. art. 160/2 pr.penală, de către inculpatul, fiul lui și, ns. la data de 22.09.2009, în C, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul nr. 47/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Buzău, inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 18 alin.1 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 al.2; art. 51 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al.2 și respectiv, art. 194 al.2, cu aplic. art. 41 al.2
S-a reținut în sarcina inculpatului că, în intervalul 4-13 mai 2009 cu ajutorul calculatorului, a realizat material pornografic reprezentând pe minora, în vârstă de 13 ani și în vârstă de 14 ani, a stocat aceste înregistrări în sistem informatic, iar ulterior a pretins bani ori prestarea de favoruri sexuale de către numita pentru a șterge materialul pornografic realizat.
În aceeași perioadă a înregistrat părțile vătămate, și, în ipostaze indecente fără acordul acestora, iar ulterior a pretins prestații de natură sexuală în schimbul nepublicării înregistrărilor realizate.
De asemenea, au mai fost reținute în sarcina inculpatului și infracțiunile prev. de art. 202 alin.1, 2/1 și respectiv art. 51 din Legea nr. 161/2003 constând în aceea că, în cursul lunii august 2008 a săvârșit acte obscene în prezența minorei, iar ulterior a făcut publice ( difuzat ) înregistrările activității infracționale.
La termenul din 27.10.2009, inculpatul prin apărător ales a solicitat punerea sa în stare de libertate sub control judiciar, susținând că sunt întrunite cerințele legale prevăzute de textul de lege, în sensul că nu există la dosar nicio dovadă că aflându-se în stare de libertate ar putea zădărnici aflarea adevărului sau s-ar sustrage de la judecată.
Se mai arată că, inculpatul prezintă un handicap vizibil care îi creează o stare de disconfort, nu are antecedente penale și nu se poate descurca în viața de penitenciar.
Prin încheierea din 27.10.2009, tribunalul a respins cererea respectivă apreciind că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prezintă un pericol concret, acestea sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și ca atare, nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar existând riscul că în libertate acesta ar îngreuna aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, care prin apărător ales a susținut că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind admisibilitatea unei astfel de cereri.
Se arată că, inculpatul are o situație personală deosebită, suferă de un handicap fizic și nu poate suporta viața din detenție.
Se apreciază că scopul măsurii preventive poate fi realizat și dacă se ia față de inculpat măsura liberării provizorii sub control judiciar, iar temeiurile ar subzista în continuare.
Pe de altă parte, se susține că nu există riscul ca inculpatul să comită noi infracțiuni, să influențeze aflarea adevărului și de aceea se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Curtea examinând încheierea recurată, în raport de disp. art. 385/6 al.3 pr.penală și de criticile invocate constată că recursul declarat de inculpatul, este nefondat.
Soluția adoptată de instanța de fond este legală și temeinică și în mod corect prima instanță a apreciat că nu se justifică în momentul de față liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Chiar dacă sunt întrunite condițiile liberării prev. de art. 160/2 pr.penală, admisibilitatea unei astfel de cereri este o vocație a instanței și nu o obligație din partea acesteia.
În mod corect s-a apreciat că în această fază procesuală a cercetării judecătorești, înainte de a se proceda la audierea inculpatului, a părților vătămate și a martorilor nu este oportun a se dispune punerea în libertate a inculpatului deoarece există temerea că acesta va zădărnici aflarea adevărului prin influențarea celorlalte părți din proces.
Faptele pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și există riscul că, odată lăsat în libertate acesta va comite din nou astfel de infracțiuni.
De altfel și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și în consecință, nu există motive pentru ca acesta să fie judecat în stare de libertate.
În consecință, recursul declarat de inculpatul se privește ca fiind nefondat și va fi respins ca atare, conform art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.09.1983, deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii din 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Mihai Viorel
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./04.11.2009
nr- Tribunalul Buzău
G
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Mihai Viorel
